Se întorc zeii ? (I)

Dintotdeauna, caracteristicile de bază ale unei civilizaţii au fost dezvăluite de ceea ce a reprezentat centrul de interes al opiniei publice. Nu de puţine ori, opinia publică a fost cea care a dictat direcţia către care să se îndrepte societatea umană, în toate domeniile. Orice frământare sau conflict care a afectat viaţa comunitară au fost dezbătute de majoritate care şi-a impus punctul de vedere, ce a devenit lege, mai presus de principiile morale, etice sau de altă natură existente până atunci în societate.

Astăzi, opinia publică, al cărei purtător de cuvânt este mass-media, impune o nouă direcţie ideologică, ce se conturează din ce în ce mai clar, cu fiecare zi. Această nouă direcţie, în revers, vădeşte caracteristicile de bază ale civilizaţiei omeneşti la acest sfârşit de mileniu. Încotro se îndreaptă, deci, omenirea astăzi ?

Se pare că principala preocupare a presei contemporane este slăvirea omului prin toate mijloacele posibile. Astfel, orice activitate culturală, artistică, socială, politică sau de altă natură este menită să aducă omagiu fiinţei umane, ridicată de ea însăşi pe soclul idolatriei. Nimic din ceea ce face omul contemporan nu pare a mai avea alt scop decât acela al închinării şi slujirii noului om, măreţului om al celui de-al treilea mileniu.

Pentru a ne argumenta poziţia, aducem ca mărturie preocupările societăţii în care trăim, aşa cum sunt ele reflectate de către mass-media. Într-o primă categorie de manifestări culturale tipice acestui sfârşit de secol se numără festivalurile menite să facă să renască păgânismul, prin aducerea în prim plan a unor elemente străine civilizaţiei actuale.

Un astfel de festival este ,,Saltimbanciada” de la Timişoara, care a ajuns în anul 2000 la cea de-a V-a ediţie. Marile cotidiene au titrat anul acesta: ,,Saltimbancii ocupă Timişoara” (,,Ziua” din 1 iulie 2000), ,, ,,Saltimbanciada” la Timişoara” (,,Curentul” din 3 iulie 2000), ,,Primarul a abdicat la Sărbătoarea saltimbancilor. Regina Maia a condus Timişoara vreme de 3 zile” (,,Evenimentul zilei” din 3 iulie 2000).

,,Sărbătoarea” a început pe 30 iunie 2000, după ce primarul Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu, a înmânat cheia oraşului actriţei Maia Morgenstern - declarată regina saltimbancilor. Astfel, timişorenii au devenit ,,supuşii” reginei, trebuind să împlinească cele 10 porunci decretate de ea. Regina a ordonat printre altele ca, în cele 3 zile de ,,nebunie şi distracţie”, timişorenii să fie prezenţi cu trup şi suflet la toate manifestările şi concursurile, să nu le lipsească veselia şi curiozitatea.

,,Festivalul a avut şi un mesaj electoral, locuitorii Timişoarei având de ales între ,,saltimbancii zburdalnici” - petrecăreţii, ce purtau căciuliţe negre cu corniţe roşii şi ,,galii grijulii” - cumpătaţii, ce purtau căciuliţe cu aripioare. Cică ar fi câştigat galezii … “, titrează ziarele.

Această manifestare a fost organizată de Fundaţia SalTimBanc ce ,,dă întâlnire petrecăreţilor în toamnă, la Festivalul Vinului …”. ,,Sărbătoarea” saltimbancilor, ce este perpetuată şi întreţinută deja de 5 ani în România, reînvie atmosfera Evului Mediu timpuriu de la curţile principilor Europei, cu întreg alaiul de obiceiuri păgâne. Dintre acestea sunt de remarcat următoarele: primarul, reprezentant al puterii civile, se închină în faţa reginei saltimbancilor căreia îi cedează conducerea oraşului, timişorenii devin ,,supuşii” unei regine a ,,nebuniei şi distracţiei” care, pentru a parodia creştinismul, dă 10 porunci ce trebuie respectate cu stricteţe. Cine o fi stăpânit Timişoara vreme de 3 zile ?

Un alt exemplu de manifestare culturală menită să reînvie atmosfera Evului Mediu apusean păgân este Festivalul de Artă Medievală de la Sighişoara, care a ajuns anul acesta la cea de-a VII-a ediţie. Oraşul Sighişoara a constituit un mediu propice pentru acest festival, fiind o aşezare săsească atestată documentar în 1282, sub numele de Schassburg, şi ridicată la rangul de oraş liber în anul 1367. În 1999, Cetatea Sighişoara a fost inclusă în patrimoniul UNESCO, fiind una dintre foarte puţinele cetăţi medievale fortificate, locuite neîntrerupt până în zilele noastre, care a reuşit să păstreze farmecul Evului de Mijloc, notează ,,Curentul” din 26 iulie 2000, în articolul ,,Sighişoara - Întoarcere în timp”.

În suplimentul cotidianului ,,România Liberă” din această perioadă se precizează că acest festival ,,este menit să reconstituie imaginea vechii cetăţi, cu trubaduri, turniruri, negustori etc, şi să sprijine programul de restaurare şi conservare al oraşului aflat sub protecţia UNESCO”. El s-a deschis cu ,,o mare paradă a tuturor participanţilor şi s-a încheiat cu un carnaval medieval la care s-au decernat 3 titluri de Cavaler al Ordinului ,,Sighişoara 2000” … Secţia animaţie a prezentat numeroase spectacole de stradă: o alergare pe viu a vrăjitoarelor, ardere pe rug şi decapitare, cu tot ceremonialul de rigoare”, titrează acelaşi supliment. De asemenea, a avut loc o prezentare de modă medievală şi un ciclu de conferinţe oferit de Fundaţia Acropole, printre care s-au numărat ,,Idealul omului universal la Leonardo da Vinci”, ,,Academia platoniciană din Florenţa”, ,,Mistică şi filozofie în Renaştere” etc.

Acest festival reuşeşte, într-adevăr, să reînvie atmosfera Evului Mediu apusean păgân, readucând în prim plan elemente de sorginte catolică şi protestantă, îmbinate cu neopăgânismul Renaşterii caracteristic perioadei. Ca şi în cazul festivalului de la Timişoara, programele culturale sunt împletite cu desfrâul epocii, ce serveşte drept liant pentru societatea contemporană …

În aceeaşi categorie de manifestări se înscriu carnavalurile occidentale care au, de asemenea, origine păgână: carnavalul de la Rio de Janeiro, Brazilia, balul mascat de la Veneţia, Italia - ce au loc de lăsata secului pentru Postul Învierii Domnului, ,,Halloween” şi ,,Thanksgiving” - care sunt sărbători preluate de civilizaţia apuseană de la popoarele păgâne şi altele.

Un alt gen de evenimente culturale care, de această dată, îmbină păgânismul cu creştinismul, conferindu-i acestuia din urmă o imagine deformată, sunt expoziţiile de artă modernă, pretins creştină. Astfel, Galeria de Artă ,,La Pieta” găzduia la sfârşitul lunii iulie a anului 2000 o expoziţie de ,,icoane marcate de un puternic sentiment religios … ce oferă o alternativă la diferitele curente, aşa-zis ,,la modă”, înregistrate la cumpăna dintre milenii”. În realitate, ,,icoanele” expuse pot fi numite cel mult tablouri cu teme religioase, pictate într-o manieră suprarealistă, ce schimonoseşte adevărata artă creştină.

În aceeaşi perioadă, la Galeria de Artă ,,Orizont” a fost deschisă o expoziţie care se înscrie în aceeaşi manieră artistică. Criticile de artă au comentat astfel mesajul acesteia: ,, omul este permanent sfâşiat între credinţă şi necredinţă, între certitudini şi incertitudini, fiind într-o continuă stare de nelinişte şi căutare, definită dramatism: ,,Omul sfârşitului de secol XX nu mai are puterea să absoarbă şi să-şi asume acest dramatism, viaţa lui este o permanentă dramă a celui alungat din Paradis” “. Acest mesaj pare să vină într-o lume ce are nevoie de o nouă evanghelizare … şi nicidecum într-o civilizaţie care aniversează 2000 de ani de la întruparea Mântuitorului său.

Un alt exemplu de manifestare artistică pseudo-creştină o reprezintă expoziţiile regulate ale soţilor Victoria şi Marian Zidaru, ce aparţin mişcării sectante ,,Noul Ierusalim”. Arta lor promovează simboluri creştine deformate, îmbinate cu pasaje din Sfânta Scriptură şi rugăciuni ce se constituie într-un amalgam inform ce trivializează mesajul creştin. Din nefericire, exotismul artei lor atrage lumea, reuşind prin aceasta să propage o imagine eronată a creştinismului.

În plus, pe data de 4 octombrie 2000, s-a deschis la Sala Dalles expoziţia de grafică a artistului Marcel Chirnoagă. Suplimentul cotidianului ,,România Liberă” din această săptămână relatează acest eveniment cultural în articolul ,, ,,Un monstru” ce a ajuns ,,sacru” “: ,,În ciuda tuturor ,,demonilor” care îi bântuie întreaga operă, artistul a fost şi este un exorcist. Întâlnim în lucrările sale ,,lumea strâmbătăţii”, o lume a forţelor dezlănţuite, apocaliptice, ce se constituie în reale semnale de alarmă pentru cei din jur … Toate acestea sunt menite să şocheze şi să zguduie sufletul celui care contemplă aceste imagini”. Artistul însuşi declară: ,,Realitatea în care am trăit şi trăim îmi dă senzaţia că trăiesc un coşmar absurd, când tragic, când ridicol, când pompos, când stupid şi umilitor, până la degradarea tuturor clasicelor creştineşti valori umane, un înfiorător foc de umbre şi de măşti”.

Având în vedere faptul că artiştii au fost întotdeauna mesagerii duhului veacului, canale de exprimare a stării spirituale a societăţii în care au trăit, aceste expoziţii nu fac altceva decât să reflecte mentalitatea omului contemporan. Ele trădează frământările şi angoasele sufleteşti ale unei societăţi bântuite de demoni, ce se zbate între credinţă şi necredinţă, între creştinism şi idolatrie.

O manifestare mai gravă prin amploarea şi propagarea ei pe plan mondial o reprezintă sărbătorile creştine cu iz păgân, ce introduc în Biserică elemente străine ei. Cel mai relevant exemplu îl constituie diferitele jubilee şi zile mondiale ale Bisericii Catolice din cadrul Marelui Jubileu al anului 2000. Astfel, în perioada 15-20 august 2000, la Roma, au avut loc zilele mondiale ale tineretului creştin, eveniment organizat anual de Biserica Catolică, ce are loc la iniţiativa Papei Ioan Paul al II-lea, şi a ajuns în acest an la cea de-a XV-a ediţie.

În ediţia din acest an a zilelor tineretului, ce a avut ca temă ,,Cuvântul s-a făcut trup şi a venit între noi”, au participat aproximativ 2.300.000 de tineri din toate ţările lumii. ,,În mod simbolic, anticul circ roman, Circo Massimo, a devenit din 17 august cel mai mare confesional din lume, prin cele 24 de confesionale ambulante care îl înconjoară. 2.000 de preoţi catolici oficiază aici de patru ori pe zi, în 32 de limbi diferite, sacramentul absolvirii de păcate şi al mântuirii prin cuvânt: ,,Te iert. Pleacă în pace”. În cinci minute sau cel mult un sfert de oră, pelerinul va putea fi absolvit de păcate”, titrează ziarul ,,România Liberă” din 18 august 2000.

,,Mesagerul Sfântului Anton” din septembrie - octombrie 2000, revistă a preoţilor franciscani din România, consemnează: ,,Ţelul acestor zile mondiale este de a găsi un spaţiu larg unde tinerii să-şi poată manifesta solidar credinţa lor creştină. Semnificativ este că fiecare continent şi-a trimis reprezentanţii în grupuri de câte patru, până în faţa tribunei papei, purtând în mâini steaguri în diferite culori specifice executând un dans simbolic, cu mişcări tradiţionale pe ritmul unei muzici antrenante, vioaie. Un grup de tineri balerini au executat un dans tematic cu o coregrafie simbolică pentru toate continentele, cu tema: ,,Cuvântul s-a făcut trup”.”

Ca urmare, papei - cezarul creştin - i se închină mulţimile de tineri din întreaga lume, reînviind astfel atmosfera păgână a vechiului imperiu roman. De fapt, toate manifestările din acest an jubiliar au fost dedicate, într-o măsură mai mică sau mai mare, personalităţii Papei Ioan Paul al II-lea, considerat de întreg mapamondul o figură charismatică. El duce flamura unui creştinism ce poate fi modelat după doleanţele şi scopurile liderilor creştinătăţii, a unui creştinism păgân, caracteristic acestui sfârşit de mileniu, care se pare că nu are ca menire slăvirea lui Dumnezeu, ci a nenumăraţilor idoli întruchipaţi de capetele ,,luminate” ale acestei religii.

Pentru a putea revigora păgânismul, aceste jubilee utilizează o recuzită impresionantă în scopul de a ţine mulţimile în frâu: 24 de confesionale ambulante, 2.000 de preoţi ce slujesc în 32 de limbi diferite, 600 de cardinali ce slujesc la sfânta liturghie, ecrane imense care transmit imagini de la slujba din Piaţa Sfântul Petru etc, ce transformă sărbătorile creştine într-un adevărat circ.

Tot în cadrul jubileului anului 2000 a avut loc o slujbă dedicată show-bussiness-ului, săvârşită în Piaţa Sfântul Petru, de către Papa Ioan Paul al II-lea. Cu această ocazie, el a afirmat: ,,Distracţia sănătoasă este bună pentru corp şi pentru suflet”, binecuvântând, de fapt, ceea ce a reprezentat întreg jubileul …

Păgânizarea creştinismului a fost, de asemenea, promovată prin girarea de către Biserică a unor personalităţi din lumea artei. Astfel, au început să apară în cadrul creştin diferite manifestări dedicate memoriei artiştilor lumii, prin care Biserica îşi însuşeşte operele şi mesajul pe care aceştia îl transmit lumii, nu întotdeauna creştin.

De pildă, pe data de 1 octombrie 2000, la Mânăstirea Curtea de Argeş a fost săvârşită prima ,,slujbă şi rugăciune în memoria artiştilor lumii”, la care au participat Prea Sfinţitul Calinic al Argeşului şi părintele Henri Lambert de la Catedrala Sfinţilor Michel şi Gudule din Bruxelles, Belgia. După această slujbă ecumenistă, ca pentru a pecetlui uniunea, a cântat celebra soprană Mariana Nicolesco.

În aceeaşi notă se înscrie anul 2000 dedicat aniversării a 150 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu, ca şi anul 2001 închinat serbării a 125 de ani de la naşterea marelui artist Constantin Brâncuşi. Alături de manifestările sobre, cu o înaltă ţinută academică, ce au avut loc în cadrul acestei aniversări, s-au desfăşurat o serie de acţiuni de o factură culturală îndoielnică. Astfel, cu ocazia vizitei la Chişinău şi Cernăuţi a unei delegaţii de mari artişti români, pentru a sărbători împreună cu românii de peste Prut, a fost … sfinţit bustul poetului Octavian Goga. De asemenea, ziarele au relatat diverse comentarii din acest an jubiliar, în care personalităţi de vază ale societăţii româneşti au folosit expresii ce au creat o aură de sfinţenie marelui poet, slăvindu-l pe acesta şi mulţumindu-I lui Dumnezeu că a dăruit poporului român un astfel de geniu literar.

Alte evenimente de acest gen sunt: restaurarea cavoului pictorilor români din Cimitirul Bellu, ce a avut loc în vara anului 2000, a operelor de artă ale lui Constantin Brâncuşi etc, la inaugurarea cărora au participat înalte feţe bisericeşti.

Un altfel de amalgam între Biserică şi lumea culturală s-a desăvârşit prin propovăduirea credinţei creştine prin muzica laică, fenomen iniţiat de Biserica Catolică şi susţinut cu fervoare de însuşi papa. În ziarul ,,Cotidianul” din 3 iulie 2000, sub titlul ,,Papa scoate un CD împreună cu staruri pop”, se consemnează următoarele: ,,Papa a lansat anul trecut albumul ,,Abba Pater” care s-a vândut până acum în peste un milion de exemplare. Acum lucrează la un nou album cu rugăciuni ale sale citite de staruri internaţionale, cu muzică relaxantă drept fundal. În 1999, cu binecuvântarea papei, echipe de preoţi şi călugăriţe au luat parte la o prezentare de modă organizată la Roma”.

Urmând exemplul capului Bisericii, trei călugăriţe italiene, de la Mânăstirea din Passirano, Lombardia, au fondat formaţia ,,Sister Act” sub al cărui nume au lansat deja primul album. Albumul a fost primit cu bunăvoinţă de ierarhia catolică. ,,Este adevărat că suntem călugăriţe, dar pentru noi aceasta este o altă formă, mai modernă, de a aduce cuvântul Domnului printre tineri”, precizează una dintre protagoniste.

Din nefericire, acest curent a pătruns şi în Biserica Ortodoxă. Astfel, 12 tineri călugări de la Mânăstirea Sfinţii Serafim şi Augustin de Sarov din Grecia centrală au dat naştere formaţiei rock Eleftheria, care a produs deja două CD-uri cu muzică rock, devenind capul de afiş al ziarelor elene. De asemenea, călugării au realizat video-clipuri, ce au fost transmise de canalele de televiziune.

Întrebat de reporteri care este atitudinea sa faţă de acţiunea monahilor, stareţul mânăstirii a arătat acestora scrisori de felicitare din partea patriarhului ecumenic Bartolomeu, ca şi a altor patriarhi şi episcopi mitropolitani, citându-l pe Arhiepiscopul Hristodul al Atenei şi întregii Grecii ca numărându-se printre suporterii călugărilor.

Prin urmare, astăzi, acţiunea de păgânizare a Bisericii este susţinută de înalţii săi ierarhi, care consideră că metodele de propovăduire şi misionarism rânduite de Sfinţii Părinţi au devenit insuficiente sau ,,învechite”, apelând la posibilităţile lumii laice supermodernizate. Această mentalitate nu este nouă, ea făcând parte dintr-o întreagă campanie de laicizare a Bisericii, de amestecare a rânduielilor dumnezeieşti cu cele omeneşti. Din nefericire, însă, nimic nu pare să se opună acestui curent devastator.

Din această caravană a idolatriei face parte asocierea sărbătorilor creştine cu diferite manifestări de origine păgână, ce s-a transformat treptat în confundarea celor două categorii de evenimente, ajungându-se astăzi la contopirea lor.

De pildă, pornind de la faptul că Maica Domnului este protectoarea celor care călătoresc pe mare, praznicul Adormirii Maicii Domnului a fost asociat cu Ziua Marinei. Astfel, în timp, sărbătoarea creştină a fost ,,îmbogăţită” cu elemente culturale, printre care se numără şi invocarea zeului Neptun … Naşterea Maicii Domnului a fost şi ea contopită, de-a lungul timpului, cu Ziua Petrolistului.

În aceeaşi notă, praznicul Cuvioasei Parascheva a fost ,,încadrat” în Sărbătorile Iaşiului. Suplimentul cotidianului ,,România Liberă” din această perioadă notează: ,,Sărbătorile Iaşiului sunt organizate în perioada 9-16 octombrie şi cuprind o serie de manifestări, printre care o expoziţie de sculptură ,,Anno Domini 2000”, un târg cu vânzare de bunuri de larg consum ,,Sărbătorile Iaşiului”, Festivalul şi concursul de creaţie coregrafică ,,Eurodans 2000”, Târgul meşterilor populari, Salt demonstrativ cu paraşute, expoziţie de icoane, muzică de fanfară şi de jazz”, iar ziarul ,,Naţional” din 12 octombrie 2000 completează: ,,Pe 14 va avea loc şi un cocktail. De asemenea, se vor desfăşura mai multe festivaluri: Festivalul Vinului, Festivalul folcloric ,,Trandafir de la Moldova”, Festivalul Teatrului de păpuşi etc.”

Prin urmare, sărbătoarea creştină ajunge să se topească în noianul de manifestări ,,colorate” ce o înconjoară şi care reuşesc să-l atragă pe omul contemporan. Multitudinea de evenimente culturale, ce au fost grefate pe sărbătoarea creştină, are tocmai menirea de a distrage complet atenţia de la mesajul acesteia către idolatriile societăţii actuale.

Acest fenomen de păgânizare a sărbătorilor creştine a luat amploare în ultimul deceniu, din cauza libertăţii prost înţelese de mijloacele de comunicare în masă, presa fiind principala propagatoare a acestui gen de asocieri. Ţinând cont de importanţa perceperii corecte a sărbătorii creştine, problema deformării sensului duhovnicesc al acesteia va face subiectul unui serial ce aparţine aceleiaşi rubrici, ,,Lumea în derivă”.

Teodor Ionescu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 20-21/noiembrie-decembrie 2000