----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 70 vizitatori și nici un membru online

Din tâlcuirile la Evanghelie ale Sfântului Efrem Sirul

Despre postul, ispitirea, patima, moartea şi învierea

Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos (VI)

 

Mormântul lui Iisus şi paza mormântului

Eva o închipuieşte pe Maria, iar Iosif pe un alt Iosif. Căci cel ce a cerut trupul lui Iisus (Matei 27, 58) se numea Iosif. Întâiul Iosif drept fiind şi nevrând să o vădească pre ea (Matei 1, 19), iar celălalt a fost drept, că nu se însoţise la sfatul şi fapta lor (Luca 23, 51); este limpede astfel că Domnul, încredinţat întâiului Iosif la naşterea Lui, i-a dat celuilalt Iosif să-L îngroape după moartea Sa, ca să fie pe deplin cinstit numele de Iosif, care ca şi la naşterea Sa în peşteră a purtat de grijă de punerea Lui în mormânt.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXIII)

 

Episoadele anterioare

 

,,Foc am venit să arunc pre pământ, şi ce voiesc, dacă acum s-a aprins ? Şi cu botez am a mă boteza şi cum mă strâmtorez până ce se va sfârşi !” (Luca 12, 49-50)

131. Mai sus, El a dorit ca noi să aşteptăm în toată vremea venirea Mântuitorului nostru (potrivit Luca 12, 36-40), ca nu cumva când cineva se destinde şi îşi neglijează îndatoririle, întrerupându-le zi după zi, să fie oprit la ziua viitoarei Judecăţi sau la propria moarte şi să-şi piardă vrednicia sa. Şi, cu siguranţă, aceasta este forma generală a unei învăţături pentru toţi, cu adevărat legătura cu următoarea pildă pentru iconomi (potrivit Luca 12, 42-48), adică, ea pare să fie pusă înaintea preoţilor, ca prin aceasta ei să ştie că vor suferi pedeapsă aspră în viitor dacă, (fiind) concentraţi pe plăcerea lumească, ei nu s-au îngrijit de păstorirea Casei Domnului şi a oamenilor încredinţaţi lor.

Citește mai departe...

Prigonirea monahilor din Muntele Athos

de către Patriarhia Constantinopolului (VI)

de părintele Patric Ranson

 

Episoadele anterioare

 

Capitolul II
Drepturile omului în Muntele Athos
Mărturia părintelui Maxim de la Marea Lavră
 

Drepturile omului în Muntele Athos

Părintele Maxim denunţă apoi încălcările drepturilor omului comise în Muntele Athos:

,,Nu s-ar fi aşteptat [nimeni] să se întâlnească încălcări ale drepturilor omului într-o comunitate care are ca menire depăşirea limitelor omeneşti prin asceza creştină şi care caută, prin definiţie, să atingă un ideal care nu este uman, ci dumnezeiesco-uman. Din nefericire, realitatea este în opoziţie cu aceste năzuinţe; ea îngăduie [aceasta] chiar absolut fără iluzie. Astăzi, într-o epocă socotită ca înaintând cu paşi repezi către unitatea europeană şi cetăţenia europeană comună, într-una din ţările membre ale Comunităţii Economice Europene, adică Grecia, unele din drepturile esenţiale pentru subzistenţa întregii comunităţi umane sunt complet călcate în picioare în mod deschis. În special, sunt încălcate sau nu sunt respectate deloc, în ciuda constituţiei greceşti şi a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care le garantează, drepturile următoare:

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ

şi

STATISTICA BISERICEASCĂ

 
de
Euseviu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul VII
 
Capitolul VIII
Două Biserici autocefale, dar nerecunoscute ca atari de Biserica întreagă
§. 221. Biserica Bulgariei

Cele două Biserici cu autocefalie nerecunoscută de Biserica întreagă, adică Biserica Bulgariei şi Biserica Muntelui Sinai, nu se pot compara una cu alta în ceea ce priveşte autocefalia lor, autocefalia Bisericii Bulgare fiind a Bisericii unui popor întreg, pe când autocefalia Bisericii Muntelui Sinai este a unei mânăstiri, ridicată la rang de arhiepiscopie.

Citește mai departe...

Din tâlcuirile la Evanghelie ale Sfântului Efrem Sirul

Despre postul, ispitirea, patima, moartea şi învierea

Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos (V)

 

Moartea lui Iisus

În mâinile tale încredinţez duhul meu (Luca 23, 46). Umanitatea Sa a dat înapoi dumnezeirea Lui, pentru că Acesta o părăsise şi o lăsase în patima Sa. Dar nu S-a despărţit cu totul de ea, ci puterea lui Dumnezeu a ascuns-o de Cel ce murea şi de ucigaşii Săi. Dacă ea s-ar fi descoperit, Cel ce murea nu S-ar fi temut, şi ucigaşii Săi nu L-ar fi putut omorî. Însă dumnezeirea veghea asupra umanităţii, ca ea să piară; cea care veghea îşi dădea seama, nu însă cea care era vegheată.

Citește mai departe...

Despre căderea lui Adam (XII)

de Arhiepiscopul Inochentie al Odessei († 1857)

 

Episoadele anterioare

 

XII. Făgăduirea răscumpărării

Înşelatu-s-a vechiul Adam, că, vrând să fie Dumnezeu, nu a fost; Dumnezeu însă se face om, ca să îndumnezeiască pe Adam.

O înaltă teologie se cuprinde, fraţilor, în aceste cuvinte, o teologie şi contemplativă, şi activă, şi liniştitoare, şi îmbucurătoare, pentru aceia care împreunează cu dânsa credinţă, fapte şi viaţa lor; dar este grozavă şi întru tot mustrătoare pentru aceia care nu o bagă în seamă. Urmând glasul Sfintei Biserici, noi cu mai multă plăcere ne străduim să pătrundem adâncul acestei teologii, cu cât vedem în aceasta mijlocul ca, fără să întrerupem nicidecum convorbirile despre subiectul nostru, deopotrivă să dăm cinstea cuvenită sărbătorii de astăzi în cinstea preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu.

Citește mai departe...

SFINŢII PĂRINŢI ŞI EREZIILE

Sfântul Marcu al Efesului şi falsa unire de la Florenţa (VII)

 
 
Niciodată, o bărbate, ceea ce priveşte Biserica nu se duce la bun sfârşit prin compromisuri: nu există nici o cale de mijloc între Adevăr şi minciună. Dar exact aşa cum ceea ce este în afara luminii va fi în mod necesar în întuneric, tot aşa cel care se îndepărtează puţin de Adevăr este lăsat rob minciunii.
 
Scrisoare către Gheorghe Scholarios
 
Odinioară noi am grăit întru totul asemenea, şi nu a existat nici o schismă între noi, şi apoi noi, ambele părţi (ortodocşi şi latini), eram în acord cu Părinţii; dar acum, când noi nu grăim asemenea, cum putem fi împreună ? Acum noi (ortodocşii) vorbim exact la fel ca atunci, şi noi suntem în acord atât cu noi înşine, cât şi cu Părinţii – atât ai noştri, cât şi ai voştri – dacă voi doriţi să recunoaşteţi ceea ce este adevărat. Dar voi, introducând inovaţia, prin aceasta inevitabil vă dovediţi că sunteţi în dezacord în primul rând cu voi înşivă, şi apoi cu Părinţii pe care noi îi avem în comun, şi în cele din urmă cu noi.
 
Mesaj către Papa Eugenie al IV-lea

Citește mai departe...

Persecuţia lui Hruşciov (1959-1964)

Nimicirea ,,rămăşiţelor religioase” ale poporului rus

 

Unul din ţelurile intrării Patriarhiei Moscovei în Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) în 1961 a fost de a masca o nouă persecuţie în Uniunea Sovietică[1]. Intenţia finală a Sovietelor – distrugerea completă a Bisericii – a rămas neschimbată în perioada de după război; dar tactica lor a arătat oarecare flexibilitate. Persecuţia lui Hruşciov a demonstrat cât de fragil şi unilateral era acordul dintre Biserică şi stat şi cât de uşor puteau fi retrase concesiile făcute de stat, fără scrupule sau compensaţie[2].

Citește mai departe...

Din tâlcuirile la Evanghelie ale Sfântului Efrem Sirul

Despre postul, ispitirea, patima, moartea şi învierea

Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos (IV)

 

Patima (continuare)

Satana, smulgând dreptăţii pe unul din ucenicii Domnului, Acesta S-a întrecut cu el şi i-a smuls unul din ucenicii săi, ca pe cel pe care fărădelegile sale îl siliseră să urce pe cruce, Domnul să-l poată face răstignit de bunăvoie prin credinţă. Aşa cum satana a făcut din Iuda un lepădat şi a căzut de bunăvoie, deşi fusese ales de har, şi i-a gătit funie în loc de tron, tot aşa Domnul a gătit tâlharului grădina desfătărilor în locul crucii.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la cartea Proorocului Iezechiil (LXIII)

 

Episoadele anterioare

 

Apoi urmează: ,,Şi un cot se aduna înaintea tindei” (Iezechiil 40, 13 – sfântul foloseşte un citat mai limpede: ,,Şi marginea dinaintea încăperilor de un cot”).

13. Precum am spus adesea, încăperile sunt inimile aleşilor arzând de dragoste pentru Atotputernicul Dumnezeu. Ce este exprimat prin tinda dinaintea încăperilor dacă nu credinţa ? Căci dacă aceasta nu este ţinută întâi, nu se ajunge la dragostea duhovnicească. Deci dragostea nu precede credinţa, ci credinţa dragostea. Nimeni nu poate iubi ceea ce nu a crezut.

Citește mai departe...

Meşteşugul rugăciunii (V)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episoadele anterioare

 

Dobândirea adevăratei rugăciuni

Cu înţelepciune dumnezeiască, Sfinţii Părinţi ne povăţuiesc ca temelia oricărei rugăciuni să fie simplitatea, smerenia, frica de Dumnezeu şi evlavia. Este cu neputinţă ca cineva care se roagă să placă lui Dumnezeu dacă nu are simplitate, ci viclenie în inima sa, dacă înaintea oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu este plin de mândrie ori dacă este îndrăzneţ, neavând teamă de Dumnezeu. Dacă doreşti să te rogi cu folos pentru sufletul tău, străduieşte-te ca înainte de toate să tai orice viclenie, să izgoneşti făţărnicia, să te smereşti şi să lucrezi cu evlavie.

Citește mai departe...

Sinodul din Creta şi noua ecleziologie apărută (V)

O examinare ortodoxă
 
 
de protopresbiter Peter Heers, profesor de Vechiul şi
Noul Testament la Seminarul Sfânta Treime din Jordanville
 
Cuvântare ţinută la Refugiul Clerului al Eparhiei est-americane
a Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora,
pe 21 martie 2017
 

Postăm acest articol al părintelui Heers[1], fiindcă el examinează în mod succint Sinodul din Creta, reliefând câteva aspecte de mare însemnătate şi într-un mod simplu şi pe înţelesul tuturor. Deşi reuşeşte să surprindă foarte bine eşecul acestui Sinod de a fi ortodox în cuvânt şi faptă, studiindu-l din multe unghiuri şi reliefând erorile de organizare şi abordare principială, inclusiv temelia anti-ortodoxă a Sinodului însuşi, autorul rămâne optimist în ce priveşte viitorul, pe care noi îl considerăm mai degrabă sumbru.

Citește mai departe...

Din tâlcuirile la Evanghelie ale Sfântului Efrem Sirul

Despre postul, ispitirea, patima, moartea şi învierea

Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos (III)

 

Partea a II-a

Arestarea

V-am chemat să privegheaţi împreună cu Mine, ca să nu fiu predat; dar acum că trebuie să fiu predat, dormiţi de acum şi vă odihniţi (Matei 26, 45). Seminţia lui Iuda a făcut începutul împărăţiei (Facerea 49, 10), iar Apostolul Iuda s-a făcut sfârşitul ei. Predându-L cu viclenie romanilor printr-o sărutare, le-a predat grija de a-L răzbuna, grijă de care se vor achita într-o zi împotriva lui însuşi. Pierzătorul a venit să sape groapă adâncă şi Dumnezeul nostru a tâlcuit-o cu blândeţe arătând binefacerea şi întreaga Sa milostivire prin aceste cuvinte: Iudo, cu sărutare pre Fiul Omului vinzi ? (Luca 22, 48). El arată astfel că Iuda nu avea putere să-L predea pe Fiul lui Dumnezeu.

Citește mai departe...

Semnele vremurilor (I)

de ieromonah Serafim Rose

 

Articol apărut în periodicul diasporei ruse The Orthodox Word,

vol. 34, nr. 3-4 (200-201), mai-august 1998

 

În următoarea conferinţă[1], părintele Serafim ne grăieşte în urmă cu aproape 20 ani, şi cuvintele sale sunt încă extrem de relevante pentru vremurile noastre, deoarece noi ne apropiem de sfârşitul celui de-al doilea mileniu. Cu toate că unele exemple caracteristice pe care le dă sunt acum învechite, există astăzi exemple chiar mai extreme ale aceloraşi fenomene despre care vorbeşte părintele în această conferinţă. Ca întotdeauna, el îşi smereşte înţelegerea înaintea Sfintelor Scripturi şi a tâlcuirii lor de către Sfinţii Părinţi, şi astfel învăţătura sa despre vremuri rămâne dincolo de vremuri, nestingherită de modele intelectuale şi prejudecăţile acestei lumi. Pe măsură ce trece timpul, perspectiva ortodoxă asupra lumii din care el şi-a luat înţelepciunea va deveni mai necesară ca oricând pentru supravieţuirea duhovnicească a adevăraţilor creştini.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (II)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul III
Cartea a VIII-a
 
Anii 347–381
 
3
 

Starea intelectuală a Bisericii după moartea lui Constantin – Dogmă, constituţie, disciplină, liturghie, potrivit Părinţilor acestei epoci – Scriitori răsăriteni – Biserica Alexandriei – Sfântul Atanasie, opere istorice, dogmatice, exegetice

Biserica din Ierusalim – Sfântul Chiril; catehezele sale – Opuscule

Bisericile asiatice – Sfântul Vasilie de Cezareea – Operele sale exegetice, dogmatice şi ascetice – Liturghia sa – Sfântul Grigorie Teologul sau de Nazianz – Discursurile sale – Scrisorile sale – Poemele sale – Amfilohie al Iconiei – Alţi scriitori răsăriteni: Didim din Alexandria; Macarie din Alexandria, Macarie din Egipt şi mulţi alţi scriitori – Sfântul Efrem din Edesa

Bisericile apusene: Iuliu, episcop al Romei – Victorin, operele sale împotriva arienilor – Eusebiu de Verceil – Febadie de Agen – Sfântul Ilarie de Poitiers; lucrările sale exegetice, dogmatice, istorice – Zenon de Verona – Optatus de Mileve – Damas, episcop al Romei – Scrisorile sale – Poemele sale – Luchifer de Cagliari – Pacianus de Barcelona – Poeţii Juvencus, Sedulius, Severus, Ausonius – Sfântul Ambrozie de Milan – Operele sale exegetice, dogmatice, ascetice – Alţi scriitori apuseni

Ulfila, apostol al neamului goţilor; lucrările sale biblice

Mişcarea intelectuală în erezie: Acachie de Cezareea Palestinei, Avxentie de Milan şi alţi arieni – Apolinariştii – Priscilianiştii – Donatiştii

Citește mai departe...

Înmormântarea şi cremaţiunea

în lumina cuvântului lui Dumnezeu şi a istoriei (V)

 
 
de dr. Samuil Taubes
Prim-rabin în Caransebeş
 
Articol apărut în serial, începând din 24 iunie 1928, în Foaia Diecezană,
publicaţie a Eparhiei Ortodoxe Române a Caransebeşului

 

Postăm acest articol, scris de un rabin, fiindcă el constituie o mărturie extraordinar de veridică pentru rânduielile de înmormântare pe care le avem noi, creştinii, şi pe care le-am moştenit de la poporul mesianic. El este extrem de actual, deşi este scris cu aproape 90 ani în urmă, şi pledează pentru înmormântare, monogamie, ca şi împotriva oricărei forme de sinucidere.

Citește mai departe...

Schisma bulgară (1872-1945) (I)

Între filetism, necanonicitate şi influenţă politică

 

Situaţia ortodocşilor din Imperiul Otoman în secolul al XIX-lea

Secolul al XIX-lea a fost marcat de transformări profunde pentru popoarele ortodoxe supuse de aproape 500 de ani jugului turcesc. După cucerirea Constantinopolului în 1453, Imperiul Otoman a introdus sistemul de guvernare millet (naţiune sau comunitate religioasă) în teritoriile fostului Imperiu Roman de Răsărit. În cadrul acestui sistem, minorităţile nemusulmane erau grupate laolaltă prin credinţă ca entităţi politice distincte cu autonomie limitată, dar cu cetăţenie de clasa a doua, membrii acestora fiind lipsiţi de multe din drepturile pe care le aveau musulmanii.

Citește mai departe...

Din tâlcuirile la Evanghelie ale Sfântului Efrem Sirul

Despre postul, ispitirea, patima, moartea şi învierea

Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos (II)

 

Partea I

Cina cea de Taină

Unul din voi va să mă vânză, cel ce mănâncă cu mine. … Unul din doisprezece, care întinge cu mine în blid. Ci Fiul Omului va merge precum este scris pentru dânsul (Marcu 14, 18, 20-21; Matei 26, 21, 23-24; Luca 22, 21-22). Prin aceste cuvinte, El plângea cu iubire pe acest dărâmător fără de lege. Mai bine ar fi fost lui de nu s-ar fi născut omul acela (Matei 26, 24). Dacă însă El era gata să urce pe cruce, cum anume trebuie înţeles acest cuvânt: Mai bine ar fi fost lui de nu s-ar fi născut omul acela ? Vedere înainte, neştiinţă sau minciună ? Care sunt pricinile care puteau împiedica pocăinţa vânzătorului să se facă bineplăcută Domnului ?

Citește mai departe...

Din tâlcuirile la Evanghelie ale Sfântului Efrem Sirul

Despre postul, ispitirea, patima, moartea şi învierea

Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos (I)

 

Postul şi ispitirea Mântuitorului

Atunci dus a fost Iisus în pustie de Duhul, ca să se ispitească de diavolul. Şi postind patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, după aceea au flămânzit (Matei 4, 1-2; Marcu 1, 12-13). Prin biruinţa Sa asupra potrivnicului l-a batjocorit şi osândit în ochii tuturor oamenilor, iar prin cuvintele Sale ne-a învăţat să nu flămânzim în nici o împrejurare decât numai după cuvântul Domnului. De ce Scriptura nu descoperă nicăieri despre Moisi şi Ilie că au flămânzit şi spune aceasta despre Domnul nostru ? Pentru a-i ruşina pe cei ce spun că nu a luat trup şi pentru a da lui satan prilejul de a se apropia de El şi de a-L ispiti prin aceste cuvinte: Zi pietrei acesteia să se facă pâine (Luca 4, 3), lucru pe care Domnul nu-l face ca să nu cedeze voinţei ispititorului. Dacă pentru porci i-a dat satanei ceea ce dorea, a fost pentru a face un semn, fiindcă nimeni din ţinutul Gherghesenilor nu voia să vină la El până ce nu va fi făcut o minune (Marcu 5, 1-20).

Citește mai departe...

Luni, 6/19 februarie începe Postul Mare

 

Potrivit rânduielilor bisericeşti, în Postul Mare, de luni până vineri se posteşte fără vin şi untdelemn, iar în zilele de sâmbătă şi duminică cu vin şi untdelemn.

Citește mai departe...