----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 43 vizitatori și nici un membru online

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXI)

 

Episodul anterior

 

100. ,,Acum voi fariseii, partea cea dinafară a paharului şi a blidului curăţiţi” (Luca 11, 39). Tu vezi că trupurile noastre sunt indicate prin menţionarea lucrurilor pământeşti, fragile, care atunci când sunt aruncate într-o cădere scurtă se zdrobesc. Şi lucrurile pe care cugetul lăuntric le-a dorit să fie bune prin percepţiile şi faptele trupului, precum conţinutul unui pahar, uşor strălucesc în afară. Aşadar, în ceea ce urmează nu există nici o îndoială că pătimirea trupului este arătată prin numele paharului (potrivit Luca 22, 42), când Domnul spune: ,,Paharul care mi-au dat mie Tatăl, au nu-l voiu bea pre el ?” (Ioan 18, 11). Fiindcă cel care înghite slăbiciunea trupească în dragostea duhovnicească şi, ca să spunem aşa, o toarnă în minte şi duh astfel încât slăbiciunea exterioară să fie drenată de lăuntric, bea propriul său trup.

Astfel tu înţelegi că lăuntricul, nu exteriorul, acestui pahar sau blid este cel care ne pângăreşte. Şi, prin urmare, ca să spunem aşa, un învăţător bun ne învaţă cum ar trebui să ne curăţim murdărirea trupului, spunând:

101. ,,Daţi-le milostenie, şi iată, toate vor fi vouă curate” (Luca 11, 41; potrivit Faptele Apostolilor 10, 14-15; 11, 18-19). Vezi cât de multe sunt leacurile ? Mila ne curăţeşte, Cuvântul lui Dumnezeu ne curăţeşte potrivit cu ce este scris: ,,Acum voi curaţi sunteţi pentru cuvântul care am grăit vouă” (Ioan 15, 3). Şi nu numai în acest fragment, dar şi în altele tu vezi cât de mare este harul; deoarece: ,,Milostenia din moarte izbăveşte” (Tovit 12, 9) şi: ,,Închide milostenia ta în cămările tale, şi aceasta te va scoate din tot răul” (Înţelepciunea lui Isus fiul lui Sirah 29, 15).

102. În acest fel, tot acest fragment minunat este rânduit în continuare ca, în măsura în care invită la cercetarea simplităţii, să condamne lucrurile pământeşti şi nenecesare ale evreilor, care, înţelegând lucrurile Legii după trup, sunt asemănaţi în mod potrivit cu paharul şi blidul prin slăbiciunea lor (potrivit Luca 11, 39); mai mult, ei respectă lucrurile care nu ne sunt nouă de nici un folos, dar neglijează lucrurile în care este roada nădejdii noastre şi prin aceasta comit o mare fărădelege, în timp ce ei dispreţuiesc partea mai bună; şi încă este făgăduită desfiinţarea păcatelor lor dacă după păcat ar fi să urmeze milostenie.

103. El recapitulează pe scurt păcatele multe ale celor care îşi dedică toată râvna lor strângerii zeciuielilor din roade meschine şi nu au nici o teamă de o judecată viitoare, nici vreo dragoste de Dumnezeu, deoarece lucrările fără credinţă sunt zadarnice, fiindcă ei uită judecata şi dragostea lui Dumnezeu (potrivit Luca 11, 42); judecata, deoarece ei nu leagă tot ceea ce fac de Judecată, dragostea pentru că ei nu-L iubesc cu adevărat pe Dumnezeu.

104. Dar ca nu cumva, pe de altă parte, El să ne facă râvnitori pentru credinţă dar neglijenţi faţă de fapte, El dovedeşte desăvârşirea unui om credincios într-un comentariu scurt, astfel ca el să fie verificat prin credinţă şi prin fapte, spunând: ,,Acestea se cădea a le face, şi acelea a nu le lăsa” (Luca 11, 42).

105. De asemenea, El mustră aroganţa şi ostentaţia evreilor când ei caută locurile dintâi la praznice (potrivit Matei 23, 6; Marcu 12, 39; Luca 11, 43; 20, 46). Sentinţa de condamnare este promulgată şi împotriva celor iscusiţi în Lege care, asemenea mormintelor care nu se văd (potrivit Luca 11, 44), amăgesc cu aparenţa lor şi înşală cu practica lor, astfel încât atunci când vorbesc cuvinte frumoase în afară, ei sunt plini de necurăţie înlăuntru (potrivit Matei 23, 27). Foarte mulţi învăţători fac aşa când pretind de la alţii ceea ce ei înşişi nu pot urma (potrivit Luca 11, 46). Şi, de aceea, ei sunt morminte precum este spus în altă parte: ,,Groapă deschisă gâtlejul lor” (Psalmi 5, 9).

106. De asemenea este un argument bun împotriva superstiţiei celei mai prosteşti a evreilor, care zidind mormintele proorocilor au condamnat acţiunile părinţilor lor; apoi, urmând faptelor părinţilor lor au întors judecata asupra lor înşile (potrivit Luca 11, 47-48). Într-adevăr, zidind mormintele proorocilor, ei i-au acuzat pe aceia care i-au ucis de fărădelegea lor, şi prin imitarea prin fapte asemănătoare, ei s-au declarat moştenitori ai fărădelegii părinţilor lor.

Deci nu zidirea, ci imitarea este considerată a fi fărădelege. Nici nu pot fi iertaţi de răutatea lor moştenită cei care răstignind pe Fiul lui Dumnezeu au adăugat o fărădelege care este mai rea decât păcatele părinţilor lor. Şi, prin urmare, în mod potrivit, El a adăugat în altă parte: ,,Voi umpleţi măsura părinţilor voştri” (Matei 23, 32), deoarece nu există păcat mai rău pe care ei să-l poată comite decât atacul împotriva lui Dumnezeu.

107. Înţelepciunea, aşadar, trimite la ei apostolii şi proorocii (potrivit Luca 11, 49). Cine este Înţelepciunea dacă nu Hristos ? Atunci, tu ai la Matei: ,,Iată, eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi” (Matei 23, 34).

108. Ei încă sunt mustraţi ca ,,iudei” şi condamnaţi a fi pasibili de o viitoare pedeapsă, pentru că atunci când uzurpă învăţătura cunoştinţei dumnezeieşti, ei împiedică pe alţii şi sunt ei înşişi necunoscători a ceea ce mărturisesc (potrivit Luca 11, 50-52).

109. ,,Au nu se vând cinci păsări cu doi filiari ? Şi nici una dintr-însele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Ci şi perii capului vostru toţi sunt număraţi. Deci nu vă temeţi; că voi sunteţi cu mult mai buni decât păsările” (Luca 12, 6-7). Mântuitorul a urzit acest fragment deosebit referitor la păstrarea simplităţii şi lupta pentru credinţă, ca nu cumva cu obiceiul evreiesc al necredinţei, noi să cugetăm la unele lucruri, să născocim altele în cuvântul nostru, deşi în vremurile din urmă gândurile noastre ascunse – care ne acuză sau ne apără – se cercetează pentru a deschide tainele minţilor noastre (potrivit Luca 12, 2-3; Romani 2, 15). Ce atracţie mai mare a simplităţii există decât ca fiecare să cunoască ceea ce nu poate fi un acoperământ pentru înşelare ?

110. Dar de vreme ce cauza necredinţei este îndoită, deoarece este născută fie din răutate inculcată fie din teamă întâmplătoare, ca nu cumva cineva îngrozit de teama puterii pământeşti să fie silit să-L tăgăduiască pe Dumnezeu pe care Îl recunoaşte în inima sa, El a adăugat în mod potrivit că numai pedeapsa sufletului este teribilă şi nu trebuie să ne temem de pedeapsa trupului – căci moartea este sfârşitul firii, nu o pedeapsă –, şi că prin urmare moartea este dispariţia pedepsei pământeşti, dar moartea sufletului este veşnică, şi numai de Dumnezeu trebuie să te temi (potrivit Luca 12, 4-5), El a cărui natură a puterii este nemărginită, El faţă de care natura însăşi se supune; dar moartea nu este grozavă, pe care nemurirea o va răsplăti cu câştig îmbelşugat.

111. Domnul a inspirat dragostea pentru simplitate, a deşteptat virtutea minţii, şi credinţa singură a şovăit; şi în chip potrivit El a întărit-o cu făpturi neînsemnate, căci dacă Dumnezeu nu uită de păsări, cine dintre oameni poate ? Dar dacă măreţia lui Dumnezeu este atât de mare şi de veşnică încât o pasăre sau numărul perilor din capul nostru nu este dincolo de cunoştinţa Lui (potrivit Luca 12, 6-7), cât de josnic este a gândi că Domnul, care cunoaşte lucrurile neînsemnate, fie nu-I pasă fie dispreţuieşte inimile credincioşilor !

112. Poate cineva va întreba de ce a spus apostolul: ,,Au doar de boi se grijeşte Dumnezeu ?” (I Corinteni 9, 9), când cu siguranţă un bou este mai valoros decât o pasăre ? Dar grija este un lucru, cunoaşterea altul. Apoi, numărul perilor este înţeles (potrivit Luca 12, 7) nu în actul numărării, ci în bunăvoinţa gândului, deoarece Dumnezeu nu dedică o veghe neliniştită numărării; dar pentru Cel pentru care toate lucrurile sunt cunoscute (potrivit Estir 4, 16; Ioan 16, 30), toate lucrurile sunt, ca să spunem aşa, numărate. Totuşi se spune bine că sunt ,,numărate” (Luca 12, 7) pentru că noi numărăm lucrurile pe care dorim să le păstrăm.

113. Încă putem discuta aici o taină a înţelegerii duhovniceşti, mai ales deoarece acest lucru pare absurd, ca oamenii să poată fi comparaţi mai degrabă cu oameni decât cu păsări. Căci acele 5 păsări (potrivit Luca 12, 6) par să fie cele 5 simţuri ale trupului: pipăitul, mirosul, gustul, văzul şi auzul; dacă acestea, asemenea păsărilor, scurmă gunoiul josniciei pământeşti şi caută mâncare în locuri sălbatice şi murdare, s-au prins în cursele fărădelegilor lor (potrivit Psalmi 90, 3), ele nu mai pot zbura înapoi sus la roadele lucrărilor mai înalte în care se desfătează duhurile. Deoarece cursa plăcerii linguşitoare pune lanţuri dedesubtul picioarelor duhurilor noastre, astfel încât dacă percepţia materiei pământeşti a tocit vigoarea arzătoare şi curăţia firii, ca preţul luxului lumesc, îl face (pe duh) dependent de sporirea păcatelor.

114. De asemenea există târgurile păcatelor noastre (potrivit Matei 11, 16). Astfel, prinşi de ispitirile diferitelor plăceri, suntem fie vânduţi sub păcat (potrivit Romani 7, 14) fie răscumpăraţi din păcat. Hristos ne răscumpără, vrăjmaşul ne vinde; cel din urmă ne vinde la licitaţie morţii, Cel dintâi ne răscumpără spre mântuire. De aceea, Matei aminteşte pe drept două păsări (potrivit Matei 10, 29), care înseamnă trupul şi sufletul, deoarece şi trupul, dacă se învoieşte la Legea lui Dumnezeu şi lasă deoparte legea păcatului, a trecut în curăţie dincolo de simţire către firea sufletului şi este ridicat la cer pe aripi duhovniceşti (potrivit Psalmi 54, 6). Astfel, noi suntem învăţaţi că firea ne-a dat harul zborului, dar el (harul) a fost înlăturat de plăcere care împovărează sufletul cu hrana păcatelor şi îl face să încline către firea greutăţii trupeşti.

115. Pe drept, de asemenea, el a observat că nici una din ele nu cade fără voia lui Dumnezeu (potrivit Matei 10, 29); fiindcă ce cade se întoarce în pământ şi ce zboară este purtat către înălţimea nemuririi. Dar ca nu cumva cineva să se îndoiască de ce a spus Matei, Luca răspunde în mod limpede, deoarece cunoştinţa este voia lui Dumnezeu; fiindcă nu toţi cad din voia lui Dumnezeu, dar oricine a căzut prin mulţimea păcatelor sale nu poate sta ascuns de Dumnezeu, pentru că însuşi Iov a fost ispitit potrivit cu voia Lui (potrivit Iov 1, 12).

El ţi-a dat ţie necaz, dar El a oferit răsplata. Nici nu poţi tu să invoci slăbiciunea: deoarece tu ai chipul, tu ai primit protecţie, de unde aceasta, de asemenea, se foloseşte spre mântuire, astfel ca tu să cunoşti că diavolul nu te poate vătăma fără îngăduinţa lui Dumnezeu, ca nu cumva tu să te temi mai mult de puterea diavolului decât de nemulţumirea lui Dumnezeu.

116. Nu există deja nici o îndoială că sufletul este comparat cu o pasăre când tu ai citit: ,,Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit din cursa vânătorilor” (Psalmi 123, 6). Şi în alt loc: ,,Cum veţi zice sufletului meu, mută-te în munţi ca o pasăre ?” (Psalmi 10, 1). De asemenea noi am citit că omul însuşi este comparat cu o pasăre, deoarece este scris: ,,M-am făcut ca o pasăre ce este osebită pre casă” (Psalmi 101, 8), adică, de la două păsări (potrivit Matei 10, 29) la o pasăre, adică alcătuită prin unirea fiecărei aripi, unind subtilitatea substanţei duhovniceşti.

Astfel, o pasăre bună este cea în care firea zborului este îmbelşugată. O pasăre rea este de asemenea una care prin păcatul ruinării pământeşti şi-a pierdut capacitatea de a zbura; aşa sunt acele păsări care se vând pe doi bănuţi. Uneori ele sunt vândute pentru un ban (potrivit Matei 10, 29), uneori pentru doi (potrivit Luca 12, 6).

117. Ce ieftinătate a păcatelor ! Căci moartea este ieftină, dar virtutea este valoroasă. Într-adevăr, vrăjmaşul, ca să spunem aşa, doboară la pământ pe robii prinşi pentru un preţ mic; dar cu adevărat Domnul, preţuitorul propriu-zis al lucrării Sale, răscumpără pentru un preţ mare, ca să spunem aşa, pe slujitorii minunaţi pe care i-a făcut după chipul şi asemănarea Sa (potrivit Facerea 1, 26), precum a spus sfântul apostol: ,,Că sunteţi cumpăraţi cu preţ (mare)” (I Corinteni 6, 20).

Şi în mod potrivit un preţ ,,mare” (I Corinteni 6, 20), care nu este socotit în monede, ci în Sânge, întrucât Hristos a murit pentru noi şi ne-a slobozit prin prea scumpul Său Sânge, precum menţionează şi Sfântul Petru în epistola sa, scriindu-ne nouă: ,,Că nu cu argint sau cu aur care se strică, v-aţi izbăvit de petrecerea voastră cea deşartă, care era de la părinţi dată; ci cu scumpul sânge al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat şi nespurcat” (I Petru 1, 18, 19). Şi în mod potrivit ,,scumpul” (I Petru 1, 19), fiindcă este Sângele unui Trup neîntinat, fiindcă este Sângele Fiului lui Dumnezeu care ne-a răscumpărat nu numai din blestemul Legii (potrivit Galateni 3, 13), ci şi din moartea veşnică a păgânătăţii.

118. Astfel, pentru a rezuma, acesta este sensul: dacă Domnul se îngrijeşte de păsări neînsemnate şi oameni necredincioşi, atât prin răsărirea soarelui cât şi prin rodnicia pământului (potrivit Matei 5, 45), dacă El dă tuturor darul milei Sale, ar trebui să nu existe nici o îndoială că contemplarea credincioşilor vrednici va fi de preţ în ochii Lui. Aşadar, în mod limpede, El a ţesut credinţa spre deşteptare şi a pus temeliile virtuţilor pentru credinţa însăşi. Fiindcă exact aşa cum credinţa este îndemnul pentru curaj, tot aşa curajul este temelia credinţei.

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei