Ca urmare, pe 2 iulie 2008, Comisia Europeană a înaintat o propunere de directivă anti-discriminare care oferă protecţie împotriva discriminării bazate pe vârstă, handicap, religie, convingeri şi orientare sexuală cu privire la accesul la protecţia socială (inclusiv securitatea socială), sănătate şi educaţie, bunuri şi servicii (inclusiv locuinţe). Noua directivă se va afla în fruntea altor 4 directive: 1. împotriva discriminării bazate pe origine rasială sau etnică, în cadrul şi în afara pieţei de muncă (Directiva 2000/43/EC din 29 iunie 2000), 2. împotriva discriminării pe piaţa de muncă (Directiva 2000/78/EC din 27 noiembrie 2000), 3. privind tratamentul egal pentru bărbaţi şi femei cu privire la accesul la angajare, pregătire şi promovare profesională şi condiţii de muncă (Directiva 2002/73/EC a Parlamentului European şi Consiliului din 23 septembrie 2002), şi 4. privind tratamentul egal pentru bărbaţi şi femei cu privire la accesul şi furnizarea bunurilor şi serviciilor (Directiva 2004/113/EC din 13 decembrie 2004).

Proiectul de directivă a fost discutat în cadrul Parlamentului European şi a fost votat în sesiunea sa plenară din 1-2 aprilie 2009 cu o majoritate de voturi (360 voturi pro şi 227 contra). Pentru a deveni lege a Uniunii Europene, obligatorie pentru toate statele membre, propunerea de directivă trebuie să fie votată de Consiliul de Miniştri al Uniunii Europene, un organism separat care funcţionează efectiv ca o cameră legislativă superioară. Consiliul de Miniştri este format din miniştrii tuturor ţărilor, în a căror atribuţii intră problema ce urmează a fi votată. Votul fiecărei ţări este socotit potrivit cu mărimea populaţiei ţării, cu votul Italiei, Franţei, Marii Britanii şi Germaniei având cea mai mare greutate şi cu votul Maltei cea mai mică.

Acte premergătoare directivei din 2 aprilie 2009

Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a întocmit două rapoarte, care au servit drept bază pentru proiectul de directivă înaintat de Comisia Europeană.

Primul raport – intitulat ,,Homofobia şi discriminarea pe motive de orientare sexuală şi identitate de gen în statele membre ale Uniunii Europene. Partea I – Analiza juridică” şi dat publicităţii pe 30 iunie 2008 – examinează situaţia homofobiei în cele 27 state membre ale Uniunii Europene. Raportul prezintă diferenţele în tratament şi protecţie de către lege a persoanelor LGBT (2), acordarea de drepturi şi beneficii valabile pentru cuplurile heterosexuale partenerilor homosexuali, faptul că discursul de ură homofob şi crima de ură reprezintă obstacole pentru posibilitatea ca indivizii să-şi exercite dreptul la libera circulaţie şi alte drepturi într-o manieră nediscriminatorie etc. De asemenea, raportul sugerează că homofobia ar putea fi combătută mai eficient utilizând legislaţia penală considerabilă a Uniunii Europene şi instituind pedepse pentru cei care se fac vinovaţi de homofobie.

Pornind de la Tratatul Comunităţii Europene şi Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care interzic orice discriminare, inclusiv cea bazată pe orientarea sexuală, Agenţia a propus ca la nivelul Uniunii să fie reglementat statutul parteneriatului între persoane de acelaşi gen într-un mod identic cu cel al căsătoriei tradiţionale. În plus, având în vedere că Uniunea Europeană garantează dreptul la libera circulaţie a cetăţenilor ei şi respectiv stabilirea pe teritoriul Uniunii a unui cetăţean din afara ei dacă acesta s-a căsătorit cu un cetăţean comunitar, statele membre trebuie să garanteze la rândul lor aceste drepturi persoanelor LGBT, inclusiv dreptul la libera circulaţie, la reîntregirea familiei etc.

De asemenea, studiul Agenţiei solicită înfiinţarea obligatorie a unor ,,organisme pentru egalitate” (3) în fiecare stat membru al Uniunii Europene, de preferinţă cu departamente separate pentru problemele persoanelor LGBT. Acestea ar trebui să aibă ,,funcţii cvasi-judiciare” care le-ar permite să emită chiar ,,sancţiuni sau ordine obligatorii, supuse revizuirii de către instanţe”.

Pentru fiecare ţară membră a Uniunii, Agenţia a întocmit un raport în care prezintă problemele specifice. Raportul pentru România, realizat de Romaniţa Elena Iordache şi Iustina Ionescu, a fost publicat în februarie 2008. Romaniţa Elena Iordache, care este vice-preşedinte al Asociaţiei pentru drepturile minorităţilor sexuale Accept, este reprezentantul României în Grupul de Experţi Juridici ai Agenţiei (4).

Cel de-al doilea raport – intitulat ,,Homofobia şi discriminarea pe motive de orientare sexuală şi identitate de gen în statele membre ale Uniunii Europene. Partea a II-a – Situaţia socială” şi dat publicităţii pe 31 martie 2009 – examinează modul în care discriminarea afectează vieţile persoanelor LGBT în plan social. Raportul prezintă cazuri de hărţuire în şcoli, discriminare la angajare sau în sistemul de sănătate, vandalizare sau distrugere a clădirilor organizaţiilor neguvernamentale care militează pentru drepturile minorităţilor sexuale, interzicerea sau obstrucţionarea marşurilor Gay Pride şi notează, de asemenea, că discursul de ură al personalităţilor publice este un fenomen deosebit de îngrijorător, deoarece afectează negativ opinia publică, stimulând astfel intoleranţa.

Este de remarcat faptul că un număr de ţări au introdus mecanisme de raportare anonime, prin care poate fi făcută o plângere fie prin internet, fie către grupuri independente în care sunt implicate organizaţiile LGBT. De asemenea, în câteva ţări europene, la evenimentele paradei Gay Pride participă membri ai guvernului şi reprezentanţi ai diferitelor partide politice.

Rezoluţia Parlamentului European din 14 ianuarie 2009 – un act pregătitor al directivei din 2 aprilie

Pe 14 ianuarie 2009, Parlamentul European a votat raportul elaborat de deputatul italian comunist Giusto Catania, intitulat ,,Situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în perioada 2004-2008”. Raportul a fost dezbătut în cadrul sesiunii plenare din decembrie de la Strasbourg şi a fost adoptat cu 401 voturi pro, 220 contra şi 67 abţineri.

În document se afirmă că ,,statele membre se sustrag în continuare controlului de către Uniune al propriilor politici şi practici în materie de drepturile omului şi încearcă să limiteze protecţia acestor drepturi la un cadru în întregime naţional, subminând astfel rolul activ jucat de Uniunea Europeană la nivel global ca apărătoare a drepturilor omului” (art. 3). Raportul dedică un întreg capitol discriminării în general, având un sub-capitol referitor la orientarea sexuală, în care solicită statelor care nu au adoptat încă legi cu privire la recunoaşterea căsătoriei sau parteneriatului între persoane de acelaşi gen să respecte principiul egalităţii în drepturi şi să elaboreze legislaţie în acest sens.

Practic, raportul Catania propune uniformizarea în toate statele membre a statutului legal al relaţiilor sodomite: ,,[Parlamentul European] invită statele membre care au adoptat reglementări în privinţa parteneriatului între persoane de acelaşi sex să recunoască dispoziţiile adoptate de alte state membre, care au efecte similare; invită aceste state membre să propună linii directoare pentru recunoaşterea reciprocă, între statele membre, a legislaţiei existente, în vederea garantării faptului că libertatea de circulaţie în Uniunea Europeană a cuplurilor de persoane de acelaşi sex se aplică în condiţii egale cu cele pentru cuplurile heterosexuale” (art. 75).

De asemenea, actul cheamă statele membre ale Uniunii să garanteze accesul la ,,sănătatea reproductivă şi sexuală”, termeni universal recunoscuţi ca incluzând avortul şi sterilizarea, ca şi recunoaşterea uniunilor sodomite.

Directiva din 2 aprilie reprezintă un act legislativ fără precedent, cu consecinţe dintre cele mai grave asupra vieţii bisericeşti

Kathalijne Maria Buitenweg, membru al Partidului Verde European (Olanda) şi vice-preşedinte al grupului de lucru parlamentar al ILGA (5), a prezidat comisia de schiţare a directivei şi a redactat ,,Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 2 aprilie 2009, referitoare la propunerea de Directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală”. Când directiva a fost elaborată anul trecut de Comisia Europeană, ea conţinea prevederi ce ofereau exceptări de la aplicarea ei în cazul grupurilor religioase şi confirmau legile naţionale cu privire la căsătorie. Însă când proiectul de directivă a ajuns la Parlamentul European pentru dezbatere, membrii parlamentului au aprobat o serie de amendamente care au întărit pachetul de propuneri şi au eliminat exceptările pentru ,,organizaţiile bazate pe religie şi convingeri”.

Astfel, ei au decis să definească aceste scutiri doar ,,diferenţe de tratament pentru accesul la instituţiile de educaţie pe bază de religie sau convingeri”, ,,cu condiţia ca acest lucru să nu reprezinte o încălcare a dreptului la educaţie şi să nu facă posibilă justificarea discriminării bazate pe orice alte motive” (art. 3 - alin. 3). De asemenea, ei au aprobat un amendament care a atenuat angajamentul iniţial de a ,,nu aduce atingere legislaţiilor naţionale referitoare la starea civilă şi familială, inclusiv drepturilor de reproducere” (consid. 17).

Aceasta este pentru prima oară când Uniunea Europeană legiferează cu privire la discriminarea pe motiv de orientare sexuală în livrarea de bunuri şi servicii.

Cum a primit lumea creştină documentele emise de Parlamentul European ?

Asociaţiile catolice şi protestante (6) importante, care luptă de ani de zile pentru dreptul creştinilor de a trăi potrivit credinţei lor, au atras atenţia asupra pericolului fenomenal pe care-l reprezintă propunerea legislativă în cauză.

Astfel, site-ul catolic LifeSiteNews a remarcat că ,,directiva adoptată pe 2 aprilie se va aplica tuturor organizaţiilor care oferă un serviciu către public, inclusiv spitale, instituţii filantropice, firme, închisori şi biserici”, care vor fi nevoite să ofere bunuri şi servicii către orice persoană, şi nu doar către segmente particulare ale societăţii. Aceasta înseamnă că noua lege ,,ar putea forţa grupările creştine şi alte grupuri religioase să săvârşească ’căsătorii’ homosexuale şi să permită necredincioşilor să primească sfânta împărtăşanie şi alte sfinte taine în bisericile lor” (7). Criticii au avertizat că această propunere ,,ar putea avea drept consecinţă că grupurile religioase se vor confrunta cu acţiuni în instanţă pentru refuzul de a săvârşi ceremonii de ’cununie’ pentru partenerii de acelaşi gen”.

În plus, ,,dacă această directivă va fi adoptată în forma actuală de către Consiliul de Miniştri, şcolile denominaţionale din întreaga Europă nu-şi vor mai putea alege profesorii potrivit criteriilor inerente programei lor de învăţământ denominaţional, deoarece acest lucru ar implica discriminare faţă de atei”. Una dintre cele mai periculoase prevederi ale acestei propuneri o constituie ,,inversarea răspunderii probelor”, care este împotriva tradiţiilor juridice ale statelor membre: dacă o persoană va aduce un caz împotriva unei şcoli denominaţionale, şcoala va fi socotită vinovată de discriminare şi trebuie să dovedească că nu este discriminatorie. Persoana în cauză nu va mai fi nevoită să arate în ce domeniu a fost discriminată.

James Dingemans, consilier juridic al reginei Marii Britanii, care a lucrat cu cazuri legate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi-a exprimat îngrijorarea faţă de impactul unei astfel de legi asupra creştinilor. El a susţinut că grupurile religioase ar putea avea de suferit dacă nu sunt tratate în mod egal atunci când credinţele lor se ciocnesc de cele ale altor segmente ale societăţii. ,,Mi se pare că, fără mecanisme care să îngăduie echilibrarea drepturilor, directiva devine pe plan intern contradictorie prin crearea (cel puţin indirect) a discriminării împotriva credincioşilor religioşi”, a spus el.

Experţii juridici au afirmat că amendamentele adoptate de Parlamentul European constituie ,,o cauză de îngrijorare” pentru Biserici, fiindcă ele au făcut legea neclară despre cum drepturile competitive vor fi cântărite unul faţă de celălalt. Simon Calvert, purtător de cuvânt pentru Institutul Creştin, a spus: ,,Lista de amendamente pe care au votat-o membrii Parlamentului European demonstrează o ostilitate colosală faţă de religie. Ei vor să eradicheze exceptările din legea anti-discriminare, care sunt esenţiale pentru funcţionarea organizaţiilor bazate pe credinţă”.

Alianţa Familiilor din România a luat şi ea poziţie faţă de noul act legislativ al Parlamentului European. Ea a avertizat că Uniunea Europeană stabileşte un ,,precedent periculos” prin eforturile de a include orientarea sexuală într-o nouă directivă a egalităţii, intrând în conflict cu protecţiile cu privire la libertatea de exprimare şi vădind ,,ostilitate faţă de religie”. ,,A impune nediscriminarea pe motiv de orientare sexuală asupra grupurilor religioase este discriminatoriu faţă de religie”, a spus Alianţa într-un rezumat juridic. ,,Directiva va avea cel mai probabil efectul de a împiedica grupurile religioase să promoveze perspectiva biblică autentică asupra sexualităţii sau imoralităţii sexuale în general şi să o critice”.

Note

1. Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (The European Union Agency for Fundamental Rights, FRA) şi-a început activitatea la 1 martie 2007 şi este succesoarea Centrului European de Monitorizare a Rasismului şi Xenofobiei (European Monitoring Centre on Racism and Xenophobia, EUMC). Agenţia, cu sediul la Viena, adună informaţii şi date despre cum sunt respectate drepturile fundamentale ale omului în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, oferă consiliere organismelor europene şi statelor membre şi promovează dialogul cu societatea civilă pentru a creşte conştientizarea publică a importanţei drepturilor omului.

Domeniile tematice de lucru ale agenţiei au fost schiţate într-un program multi-anual, pe 5 ani, adoptat pentru anii 2007-2012. Unul din aceste domenii tematice de lucru este discriminarea pe baza orientării sexuale, care a fost inclusă în programul de lucru al Agenţiei pe anul 2008.

2. Comunitatea LGBT, adică comunitatea lesbienelor, homosexualilor (gay), bisexualilor si transsexualilor.

3. Organismele pentru egalitate au fost deja înfiinţate pretutindeni în statele membre ale Uniunii Europene, având rolul de a promova egalitatea şi a combate discriminarea în domeniile acoperite de Directivele de Tratament Egal ale Uniunii. Equinet este reţeaua europeană recent instituită pentru aceste organisme de egalitate specializate (a se vedea site-ul Equinet, www.equineteurope.org (European Network of Equality Bodies)).

4. Pentru atingerea obiectivelor propuse, Agenţia pentru Drepturi Fundamentale utilizează grupurile de lucru ale fostului centru de monitorizare: Reţeaua Europeană de Informaţii despre Rasism şi Xenofobie (European Information Network on Racism and Xenophobia, RAXEN) şi Grupul de Experţi Juridici ai Agenţiei (Fundamental Rights Agency Legal Experts, FRALEX).

Reţeaua Europeană de Informaţii adună date şi informaţii la nivel naţional prin Punctele Centrale Naţionale din fiecare stat membru al Uniunii Europene; acestea sunt grupuri de organizaţii care raportează la nivel european cu privire la manifestările de rasism, xenofobie şi intoleranţa asociată cu acestea. Grupul de Experţi Juridici este format din specialişti din fiecare ţară membră a Uniunii şi are sarcina de a elabora studii tematice variate, rapoarte fulger şi buletine trimestriale cu privire la subiecte legate de drepturile fundamentale ale omului.

Pe baza informaţiilor colectate de RAXEN şi FRALEX, Agenţia pentru Drepturi Fundamentale înaintează organismelor de conducere ale Uniunii Europene diverse studii exhaustive, cu scopul de a îmbunătăţi legislaţia cu privire la drepturile omului, ca şi aplicarea acesteia la nivel european.

5. ILGA – Asociaţia Internaţională a persoanelor LGBT şi Intersex.

6. Este extrem de trist că, la momentul scrierii acestui articol, la mai mult de 3 luni de la aprobarea propunerii de directivă anti-discriminare, lumea ortodoxă tace încă. Doar Alianţa Familiilor din România, prin glasul preşedintelui ei, dr. Petru Costea, a avertizat asupra faptului că, prin acest act, Uniunea Europeană creează un precedent extrem de periculos pentru lumea creştină.

Însă Bisericile Ortodoxe din întreaga lume tac, ca şi Biserica Catolică şi conducătorii confesiunilor protestante şi ai altor denominaţiuni creştine. Doar Biserica Anglicană – care se află într-o situaţie particulară, creată de Legea Egalităţii din Marea Britanie care este în vigoare şi ameninţă deja libertatea religioasă –, câteva organizaţii catolice şi protestante laice importante şi jurnalişti creştini au vorbit despre consecinţele grave ale punerii în aplicare a unei asemenea legislaţii anti-discriminare.

7. Criticii propunerii de directivă vorbesc explicit despre forţarea Bisericilor creştine de a da calitatea de membru al Bisericii oricărui doritor – creştin, necreştin, ateu, gnostic, vrăjitor, sodomit etc – fără a-i putea cere să se conformeze învăţăturii creştine şi a-i oferi botezul, a da oricui sfânta împărtăşanie, şi a săvârşi ceremonii de cununie pentru sodomiţi. Este de notat că acest document nu face încă referire la a oferi taina preoţiei oricărui doritor ... inclusiv părţii femeieşti, în temeiul dreptului la egalitatea de gen.

Partenie Filipescu