----------------

 

Carti in site

 

--------------------

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Euseviu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul VIII
Două Biserici autocefale, dar nerecunoscute ca atari de Biserica întreagă
 
Partea a IV-a
Bisericile heterodoxe de la Răsărit şi cele ce s-au format din sânul lor şi s-au unit cu Roma, de la 1453-1910
§. 223. Privire generală asupra materiei

Dintre Bisericile heterodoxe de Răsărit din periodul precedent (IV), s-au menţinut în credinţa lor veche şi în Periodul V (1453-1910) Bisericile: nestoriană, armeană, iacovită, coptică şi Biserica Abisiniei în afinitate cu aceasta din urmă; totuşi părţi din ele, atrase mai cu seamă de perspectiva că li se va ameliora situaţia lor bisericească din afară, în sărăcia şi decadenţa lor s-au lăsat ademenite la unire cu Roma, iară părţi din ele mai mici au fost atrase şi de protestanţi, pe când Biserica maroniţilor, care încă din periodul precedent (IV, de la 1182) s-a unit cu Roma, acum persistă pur şi simplu în unire.

Faţă de Biserica Ortodoxă mai multe din ele nu mai au aversiunea de odinioară, ba unele chiar simpatizează cu ea şi stau în relaţii amicale cu ea. Dar o apropiere mai mare este prea puţin sensibilă[1]. În timpul recent numai câteva mii de nestorieni s-au unit cu Biserica Ortodoxă şi iată cum: în primăvara anului 1898 prin îndemnul misionarilor ruşi arhiepiscopul Mar Iona a trecut în Petersburg la Biserica Ortodoxă cu 15.000 nestorieni, alipindu-se de Biserica Rusiei. Dar o parte de nestorieni din India, mult mai de timpuriu şi în număr mai mare s-au unit cu iacoviţii, ca fiind de aceeaşi naţionalitate, deşi atât de opuşi între sine confesional.

Creştinii heterodocşi de la Răsărit se socotesc în număr total de 6 milioane; unii îi socotesc numai ceva mai mult de 4 milioane, cu vreo 130 episcopi, iar cei ieşiţi din sânul lor şi uniţi cu Biserica Romano-Catolică se socotesc ceva peste sau sub ½ milion cu 63 episcopi diecezani şi mai mulţi vicari apostolici; aceşti din urmă puşi de Curia Romană în teritorii ce nu sunt încă recunoscute ca dieceze. Heterodocşii de Răsărit, uniţi cu protestanţii se socotesc a fi în număr de circa 20.000.

 

 

§. 224. Biserica Nestoriană

Nestorienii există continuu şi în acest period, în cele două ramuri vechi ale lor, de o parte în ramura aşa-numită haldei sau creştini haldei din părţile de răsărit ale Turciei asiatice şi din părţile de apus ale Persiei, de altă parte în ramura aşa-numită creştini ai Sfântului Toma, pe coasta Malabar în India. Afară de câteva sate din Kurdistan şi de lângă Lacul Urmia, unde se vorbeşte limba siriană nouă, toţi nestorienii săvârşesc liturghia în limba siriană veche şi vorbesc limba arabă, persană sau indiană, după cum sunt stabiliţi în Siria, Persia sau India.

Dar ramura aşa-numită haldei, de când a persecutat-o oribil Tamerlan sau Timurlenk, hanul mongolilor (1369-1405) şi apoi de la 1502 perşii, a rămas curat o ruină a Bisericii nestoriene din Persia (§. 151 a.), ce mai înainte era încâtva continuu în floare. De la secolul XVI Iazelih-ul, sau catolicosul, adică patriarhul haldeilor avea scaunul în Mosul, dar se intitula continuu ,,Catolicos de Seleucia”, ,,Catolicos de Bagdat” sau şi ,,Patriarh de Vavilon”. De la 1450 patriarhia fu ereditară în familia patriarhului. Această ereditate, ce propriu-zis avea a împiedica dezbinări cu ocazia alegerii, chiar ea a provocat după 100 ani o sciziune adică, stabilirea a doi patriarhi, unul cu scaunul în Mosul, iară celălalt mai întâi în Urmia, apoi în Koceanes (Kotschanes). Patriarhul de Mosul (Mar Ilie, adică Domnul Ilie) este căpetenie recunoscută a nestorienilor de pe şes, aşa-zişii nestorieni mesopotamieni; iară patriarhul de Urmia, mai apoi de Koceanes în Kurdistan, Mar Simon sau Şimon IX, este căpetenie recunoscută a nestorienilor de la munte.

De atunci până la 1842 fiecare patriarh de Mosul se numeşte ,,Mar Ilie” şi fiecare patriarh de Koceanes se numeşte până astăzi ,,Mar Simon” sau ,,Mar Şimon”. În anul 1681 Roma înfiinţă la Diarbekr (Amida, Karamid) pentru uniţii pe care i-a dobândit între nestorieni prin neobosita ei propagandă o patriarhie şi numi patriarh pe Mar Iosif. Această patriarhie după moartea lui Mar Iosif VI în 1828 n-a mai fost ocupată, căci în 1780 şi patriarhul de Mosul (Mar Ilie) se unise şi deci de la 1828 a rămas el singur patriarh al uniţilor, care din când în când pretind că numai ei se numesc ,,haldei”, ,,creştini haldei” sau ,,haldei catolici”. Nestorienii, care nu s-au unit, au de la 1780 numai un patriarh, pe (Mar Simon) cel din Koceanes, cu un mitropolit, 8 episcopi, din care unul mitropolit onorar şi 2 episcopi vicari.

De la 1842 patriarhia unită de Mosul nu mai este ereditară şi patriarhul unit nu se mai numeşte constant ,,Mar Ilie” ci se intitulează ,,patriarh catolic de Vavilon” sau ,,patriarh catolic de Bagdat”. În conformitate cu acest din urmă titlu, sediul oficial al patriarhului este de la 1830 Bagdat. El are sub sine 5 arhiepiscopi şi 7 episcopi. Uniţii sunt în număr de vreo 30.000 (după datele lor proprii 40.000) faţă de 55.000 neuniţi şi de cei 15.000, care în 1898, îndemnaţi de misionari ruşi, au trecut cu patriarhul lor Mar Iona de la nestorianism la Biserica Ortodoxă. Între anii 1870 şi 1877 a fost un conflict acut între Roma şi patriarhul unit de Vavilon, Iosif (Andu † 1878), din cauză că papa exercita direct jurisdicţia asupra creştinilor Sfântului Toma, celor uniţi, din India prin vicarii săi apostolici, pe când patriarhul pretindea că el se cuvine a avea jurisdicţie asupra lor; în sfârşit el tot a trebuit să cedeze.

De la 1780 şi protestanţii s-au silit a face propagandă între nestorieni, mai ales de la 1834 fac aceasta diligent presbiterienii din America de Nord, însă până acum cu puţin succes, mai ales din cauza kurzilor mahomedani, care revoltându-se le-au distrus de repetate ori în 1843, 1846, 1860 stabilimentele misionare şi din cauza misionarilor ruşi, care fac propagandă opusă lor; din contră misionarii protestanţi, neexceptând nici chiar pe cei anglicani, care de altfel sunt amicali cu Biserica Ortodoxă, dau sprijin nestorienilor în măsurile ce iau ei de la 1898 contra propagandei ruşilor.

Cealaltă ramură de nestorieni, adică creştinii Sfântului Toma, de pe coasta Malabar, din India, la începutul periodului (V) adică după jumătatea secolului XV, formau o mitropolie dependentă de patriarhul nestorienilor din Haldeea. Iară din secolele XVI şi XVII mulţi dintre ei primeau episcopi de la iacoviţi, ţinând acum mai mult la solidaritatea şi omogenitatea siro-naţională decât, ca în vechime, la diferenţele dogmatice dintre nestorieni şi iacoviţi. Când la sfârşitul secolului XV portughezii veniră în India, unde dobândiră posesiuni şi mai ales de la 1542, când iezuiţii începură propaganda lor acolo, romano-catolicismul lucra din răsputeri şi cu tot felul de silnicii spre a atrage la unire pe creştinii Sfântului Toma. El a şi reuşit a uni o mare parte dintre dânşii căci la 1599 după un Sinod din Diamper mai 1/3 din creştinii Sfântului Toma (acum 130.000 sau peste 200.000 după statisticile lor proprii) s-a unit, iar din ceilalţi, numai 70.000 sunt creştini ai Sfântului Toma, pe când 200.000 (după alţii numai 60.000) au trecut între aceste la iacoviţi, cum am amintit mai sus.

Acum iezuiţii fură mitropoliţi ai creştinilor Sfântului Toma celor uniţi (1600-1653); dar iezuiţii, în contrazicere cu politica de acomodare, ce făceau faţă de păgâni, nu menajară particularităţile naţionale ale noilor uniţi, nici ritul lor, aşa că unirea s-ar fi desfiinţat îndată dacă la 1653 Roma n-ar fi rechemat pe iezuiţi, înlocuindu-i cu carmeliţi. De la 1710 creştinii Sfântului Toma cei uniţi nu mai aveau ca păstor un mitropolit, ci-i păstoreau vicari apostolici (2), căror însă şi la 1896 li s-a repetat ordinul de a face serviciul divin după ritul haldeu. Creştinii Sfântului Toma, nestorieni neuniţi (70.000) şi-au păstrat mitropoliţii lor nestorieni, dar de la 1751 şi ei s-au emancipat de patriarhul nestorian din Haldeea şi stau acum sub influenţa ierarhiei şi a teologiei protestanţilor englezi, care posedă acolo privilegii. Mitropolitul îşi hirotoniseşte singur succesor pe vicarul său.

Din contră creştinii Sfântului Toma cei iacoviţi au 4 episcopii subordinate patriarhului iacoviţilor din Siria. Între nestorieni au rămas încă de la creştinii vechi multă aplicare la rugăciune, dragoste frăţească, viaţă austeră şi respect de preoţi, dar şi multe ceremonii din Vechiul Testament precum curăţirile levitice, transmiterea felului de repaus al Sâmbetei iudeilor la Duminica creştinilor, răzbunarea omorului cu omor şi respingerea icoanelor; între ei s-a introdus din timpul cel mai vechi şi psihopannihitismul, adică credinţa că sufletele răposaţilor, până ce vor învia trupurile, se află în o stare de somn.

 

În episodul următor
Partea a IV-a
Bisericile heterodoxe de la Răsărit şi cele ce s-au format din sânul lor şi s-au unit cu Roma, de la 1453-1910

 


[1] N.tr.: Despre starea din prezent a acestor Biserici tratează pe bază de numeroase izvoare dr. Sezostris Sidarouss în cartea lui cu titlul ,,Des Patriarcats”, Paris, 1907.