----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 84 vizitatori și nici un membru online

Apele discordiei (I)

de Atila Sinke Guimarães

 

Articol apărut pe site-ul catolic tradiţionalist Tradition In Action,

în serial, începând din data de 19 martie 2018

 

I. Apele discordiei

Pe 18 martie 2018, în Brasilia, Brazilia, a început cel de-al 8-lea Forum Mondial al Apei. Aceasta este o întrunire a reprezentanţilor a 50 de guverne şi alte organizaţii din toată lumea, sponsorizată de Consiliul Mondial al Apei, o asociaţie inspirată de ONU, înfiinţată în Franţa în 1996. Întrunirea este programată să dureze 6 zile, între 18-23 martie, şi a fost promovată intens de cotidienele internaţionale cu înclinaţie spre ecologie. Am citit despre ea în L’Osservatore Romano, care astăzi susţine temele de vârf ale Revoluţiei.

054. Apele discordiei I 1

 

Vaticanul aprobă cel de-al 8-lea Forum Mondial al Apei cu ţelurile sale revoluţionare

 

Astfel avem Revoluţia comunistă roşie care şi-a schimbat culorile şi a devenit Revoluţia ecologistă verde şi, în cadrul celei de-a doua, avem ,,dreptul la apă” prezentat ca steaua călăuzitoare a revendicărilor ecologiste.

Dacă revenim la teoria lui Marx privind lupta de clasă, vom vedea că comuniştii caută mereu pretexte pentru a ridica o clasă împotriva alteia. Aceasta le furnizează un ,,stindard nobil” pe care să-l fluture, lucru care în practică nu este decât un pretext ca ei să apară în spaţiul public pentru a-şi răspândi ideile abjecte şi a-şi spori numărul coreligionarilor lor.

Urmând această strategie, comuniştii i-au ridicat pe muncitori împotriva proprietarilor de fabrici, pe ţărani împotriva fermierilor, pe studenţi împotriva profesorilor, pe soldaţi împotriva ofiţerilor, pe femei împotriva bărbaţilor, pe copii împotriva părinţilor, pe homosexuali împotriva heterosexualilor, şi aşa mai departe.

Acum, ecologia dă comunismului un grup întreg de noi stindarde pentru care să lupte: capitalismul este prezentat ca un sistem care distruge mediul înconjurător poluând atmosfera, încurajând consumismul, sporind averile şi cultivând inegalitatea şi crescând sărăcia prin distribuirea nedreaptă a producţiei. Cel mai recent dintre aceste stindarde este protestul celor care nu au apă împotriva celor care au.

054. Apele discordiei I 2

Întotdeauna Revoluţia favorizează această strategie comunistă, ceea ce înseamnă că la dispoziţia sa stă pe deplin instituţia finanţei internaţionale şi în consecinţă industria, comerţul şi politica.

 

În enciclica sa Laudato Si, Papa Francisc cere ,,drepturi la apă”

 

Astfel, dacă un om important din domeniul industriei are nevoie de un împrumut, conducătorul băncii i-l va acorda numai după ce se asigură că directorul din industrie urmează vânturile Revoluţiei. Dacă un profesor vrea să avanseze în carieră, el trebuie să arate liderilor universităţii sale că nu se opune nici uneia dintre aceste din urmă revendicări socio-politice. Dacă un politician vrea să fie reales, el îşi poate atinge scopul doar după ce dă garanţii partidului său că va vota toate legile care promovează ţelurile socialiste ale luptei de clasă.

Foarte multă vreme, Biserica Conciliară[1] a stropit cu agheasmă aceste revendicări ecologiste. Odată cu Enciclica Laudato Si, papalitatea a adoptat pe deplin aceste idealuri revoluţionare şi a preluat conducerea în promovarea lor. Acum avem binecuvântare cu agheasmă pentru lupta de clasă pentru apă ...

 

Apa ajunge în centrul atenţiei

Cum a devenit apa punctul central al ecologiei ? În locuri ca Europa şi SUA, majoritatea problemelor socio-politico-economice au deja soluţii operative sau în lucru – accesul la pământ, problema locuinţelor, locuri de muncă, servicii sociale, îngrijirea sănătăţii, problema pensionării, asigurări împotriva dezastrelor, pentru a menţiona doar câteva. Astfel, spaţiul pentru lupta de clasă este mult mai îngust decât în ţări în care aceste probleme nu au fost tratate.

În Europa şi SUA, problemele legate de ecologie au dat un nou avânt luptei de clasă, dar ele au inconvenientul de a fi prea generale şi prea îndepărtate de viaţa personală: creşterea concentraţiilor de dioxid de carbon şi încălzirea globală discutabilă, topirea polilor pământului, creşterea nivelului mării, dispariţia balenelor şi urşilor polari, necesitatea discutabilă de a utiliza pungi de hârtie în loc de pungi de plastic în magazinele alimentare.

Deşi mass-media şi demagogii revoluţionari vorbesc încontinuu despre aceste chestiuni, în mentalitatea occidentală este încă suficient bun simţ pentru a reduce efectul practic al unor asemenea revendicări, micşorând efectele pe care le aşteptau promotorii lor. Astfel, chiar dacă în Europa şi SUA nimeni nu moare de sete, chestiunea apei este plănuită a fi o problemă mai convingătoare care va atrage atenţia publicului şi va ajuta la avansarea luptei de clasă.

Putem înţelege cât de intolerabil de intruzivă poate deveni această campanie imaginându-ne un grup de urmărire a comunităţii în Anglia obligând un bărbat să-şi păstreze apa de la duşul de dimineaţă pentru a o refolosi la ceaiul de la ora 5 sau silind-o pe soţia lui să înceteze a-şi uda trandafirii din grădină pentru a ,,nu-i lipsi pe săraci” de raţia lor cuvenită de apă.

 

Programul tiranic al Forumului Mondial al Apei

Ca un cititor zilnic al publicaţiei L’Osservatore Romano, atenţia mea s-a îndreptat către Forumul Mondial al Apei. Cu câteva zile în urmă, am mers la pagina unde era prezentat programul întrunirilor. Am descoperit atât de multe subiecte diferite care urmau să fie abordate de către participanţi, încât054. Apele discordiei I 3 m-am întrebat dacă ei vor avea timpul real de a le citi măcar.

 

Participanţii primesc un program stresant, aproape imposibil de citit

 

Într-adevăr, am copiat programele întrunirilor şi când am terminat aveam peste 60 de pagini pline cu 35.000 de cuvinte. Am reflectat: dacă numai aceste programe îmi iau mai mult de 3 zile ca să le citesc şi să le analizez, când au timp acei participanţi să citească şi să discute aceste subiecte cu uşurinţă ? Este practic imposibil.

Postez cele 60 de pagini aici pentru orice cititor care vrea să le răsfoiască – punctele care favorizează Revoluţia şi merită comentarii sunt notate cu roşu; menţionarea explicită a Agendei 2030 care a fost pregătită să aducă omenirea la O Ordine Mondială Unică sunt notate cu verde.

Dată fiind imposibilitatea practică de a aborda toate aceste subiecte în cele 6 zile de discuţii – prima şi ultima zi sunt plănuite să fie doar pentru ceremonii, ceea ce înseamnă că rămân doar 4 zile de lucru pentru sesiuni – ajungem la concluzia că organizatorii acestui Forum Mondial al Apei nu sunt în realitate interesaţi să audă ce au de spus participanţii. Propria lor agendă este deja pregătită. Directorii vor permite participanţilor să facă observaţii, pertinente sau nu, şi apoi vor cere un vot pentru un document final, ale cărui recomandări au fost, cel mai probabil, deja pregătite.

Prin urmare, ca majoritatea acestor întruniri ,,democratice”, această adunare pare să fi fost convocată doar pentru a da impresia unui acord general asupra chestiunii; în realitate, există o mafie care controlează programul, ca şi deciziile şi textele finale.

Bazându-mă pe aceste presupuneri, voi începe analizarea celor mai importante puncte din programe, care privesc Agenda 2030 – planul de acţiune pentru ca Revoluţia să aducă omenirea la O Ordine Mondială Unică în următorii 12 ani. Voi încerca să pun lucrurile în perspectiva de a arăta că nevoia de apă este acum în centrul Revoluţiei ecologiste.

 

 

II. Impunerea Agendei 2030

Scopul principal al celui de-al 8-lea Forum Mondial al Apei care are loc acum la Brasilia este de a impune Agenda 2030, care este un plan adoptat de ONU în 2015 pentru a obliga întreaga lume să devină acceptabilă ecologic până în 2030. Semnatarii acestui document au declarat solemn că vor pune în practică Revoluţia lor verde în 15 ani (12 ani de acum încolo).

 

Ţelurile de dezvoltare durabilă 6 şi 14 din Agenda 2030 sunt legate direct de apă

054. Apele discordiei I 4

Pe imaginea alăturată scrie:

 

Transformarea lumii noastre. Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă. Ţelurile sunt:

 

1. eradicarea sărăciei;
2. eradicarea foametei;
3. sănătate bună şi bunăstare;
4. educaţie de calitate;
5. egalitate de gen;
6. apă şi canalizare curată;
7. energie disponibilă şi nepoluantă;
8. muncă decentă şi creştere economică;
9. industrie, informaţie şi infrastructură;
10. reducerea inegalităţilor;
11. oraşe şi comunităţi durabile;
12. consum şi producţie responsabile;
13. acţiune în ce priveşte clima;
14. viaţa sub apă;
15. viaţa pe pământ;
16. pace, justiţie şi instituţii puternice;
17. parteneriat pentru ţeluri

 

Când ONU a scris Agenda 2030, prioritatea sa a fost rezumată în 17 ţeluri cunoscute ca Ţelurile de Dezvoltare Durabilă, care pot fi găsite studiind textul Agendei 2030. Două din aceste ţeluri – 6 şi 14 – sunt legate direct de apă.

Acum permiteţi-mi să analizez programele propuse de Forumul Mondial al Apei celor întruniţi la Brasilia. Textele pe care le transcriu au fost studiate ieri de participanţi – 19 martie. Deoarece textele sunt destul de numeroase, voi cita numai unele texte ca exemple, luate de pe pagina principală a site-ului său şi le voi comenta succint.

 

Programul 1 – 19 martie, luni, pentru întrunirea de la 16.30-18. Oraşele necesită adoptarea de procese durabile şi integrate pentru gunoiul urban şi administrarea apei. ... În ciuda investiţiilor tot mai mari în promovarea utilizării ei raţionale, folosirea apei în mediile urbane generează volume semnificative şi tot mai mari de ape uzate, ale căror tratare şi destinaţie finală sunt de o importanţă capitală. În acest scenariu, metodologii pentru tratarea şi refolosirea apei şi reciclarea gunoiului, asociate cu campanii pentru reducerea consumului, câştigă importanţă pentru a îmbunătăţi condiţiile de viaţă în oraşe.

În această sesiune vor fi discutate subiecte de economie circulară – reducere, refolosire, reciclare – a apei în oraşe, şi tehnologii de tratare şi refolosire în Europa, inclusiv analiză de risc. Va fi oferită o perspectivă cuprinzătoare şi multidisciplinară asupra acestor subiecte, incluzând componente de politică publică, tehnologie, economice, ecologiste şi sociale.

 

1. Mai întâi este interesant de notat tonul imperativ al organizatorilor Forumului Mondial al Apei. Ei acţionează ca şi cum ar fi împăraţi ai lumii şi pot decide asupra oricărui lucru după placul inimii. Ei se descriu pe ei înşişi ca pontifi ai unei noi religii în numele unei divinităţi – o zeiţă a pământului. Ei nu arată nici o preocupare pentru a întreba dacă pacienţii care primesc aceste reţete – oraşele – sunt de acord.

2. Programul afirmă că oraşele necesită ,,procese durabile şi integrate pentru gunoiul urban şi administrarea apei”. În principiu acest lucru este corect. Dar cine este autoritatea care hotărăşte dacă un proces este durabil ? Sunt funcţionarii municipalităţii, regiunii sau ţării ? Dacă aşa ar sta lucrurile, ţara şi-ar menţine suveranitatea. Sau se intenţionează ca autoritatea să fie un reprezentant al Forumului Mondial al Apei sau al ONU ? Dacă aşa ar sta lucrurile – care este cea mai probabilă interpretare – oraşul şi ţara şi-ar pierde autonomia şi suveranitatea şi ar deveni o parte din O Ordine Mondială Unică.

Mai mult, ce se înţelege când se afirmă că procesul de administrare a apei unui oraş este ,,integrat” ? Integrat în ce ? În [programul] regiunii de care aparţine oraşul sau [în cel al] unui guvern mondial ? Foarte054. Apele discordiei I 5 probabil cea de-a doua variantă este ce prevede Forumul Mondial al Apei.

 

Există deja proiecte în lucru pentru a ,,recâştiga” apa de canalizare pentru apă de băut

 

3. Putem vedea că soluţiile propuse pentru problemele ambigue care nu sunt durabile şi integrate se găsesc în ceea ce este numit ,,economia circulară”, care este explicată prin reducerea folosirii apei, refolosirea şi reciclarea ei.

Acum, conceptul reducerii folosirii apei nu este dificil de priceput. Dar ce înseamnă aici refolosirea apei ? Înseamnă oare reutilizarea apei uzate ? O gospodină ar putea răspunde: ,,Este foarte simplu în realitate: după ce fierbi ouăle în apă, o păstrezi pentru a spăla cu ea vasele”. Cred că acest lucru este foarte rezonabil. Însă, în aceeaşi concepţie ar putea fi planul de a păstra apa de la duş pentru a o refolosi ca să-ţi găteşti mâncarea. Noţiunea de reciclare a apei merge încă mai departe. Pare să includă refolosirea apei de canalizare şi, prin procese chimice, curăţarea ei de impurităţi pentru a o face din nou potabilă.

Acestea sunt primele comentarii pe care le sugerează acest text.

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 


[1] N.r.: Aşa este numită Biserica Catolică după Conciliul Vatican II, care a marcat o schimbare de mari proporţii atât în învăţătura Bisericii, cât şi în politica dusă de Vatican în lume.