----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Cuvântare despre Sfânta Biblie

 

Dintre toate cărţile câte există pe lume, cea mai adevărată şi cea mai folositoare de suflet este Sfânta Biblie. Ei bine, iubiţi creştini, despre această sfântă carte vreau să vă vorbesc şi eu vouă astăzi.

Biblia, fraţii mei, este cuvânt grecesc şi însemnează cărţi. Dar îmi va zice cineva dintre voi, de ce Biblia la vedere este o singură carte şi se numeşte cum ar fi mai multe cărţi. Se numeşte aşa, fiindcă ea coprinde mai multe cărţi, care toate la un loc se numesc cu o singură numire – Sfânta Biblie – sau pe româneşte sfintele cărţi. Sfinte, se numesc ele, pentru că sunt toate scrise de bărbaţi sfinţi, după insuflarea Duhului Sfânt.118. Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun I

Când şi de către cine s-a scris Biblia ? ...

Biblia s-a scris în diferite timpuri şi de bărbaţi deosebiţi. Unele cărţi aflate în cuprinsul Bibliei, s-au scris înainte de naşterea lui Iisus Hristos şi acestea se numesc cărţile Vechiului Testament, iar acelea care s-au scris după naşterea Domnului nostru, se numesc cărţile Noului Testament. Prin Vechiul Testament, Dumnezeu, ca printr-un document de învoială, a făgăduit oamenilor că le va trimite pe Mântuitorul; iar în Noul Testament, şi-a împlinit pe de o parte făgăduiala, iar pe de alta, cerându-ne să credem în Mântuitorul trimis şi să facem numai bine în viaţă împlinindu-I toate poruncile, ne făgăduieşte să ne dea în schimb Împărăţia Sa cea cerească.

 

Galaction Cordun, pe când era arhimandrit (1911)

 

Amândouă testamentele sunt scrise pe hârtie ca orice act de învoială, pentru ca oricine să le poată ceti şi vedea din ele ce ne dă nouă Dumnezeu şi ce ne cere în schimb.

Până la Proorocul Moisi, care s-a învrednicit să vadă pe Dumnezeu, pe Muntele Sinai, n-au existat cărţi scrise. Şi oamenii ştiau şi ascultau poruncile lui Dumnezeu posedându-le unul de la altul prin grai.

Când însă oamenii au început a păcătui, uitând pe Dumnezeu, atunci Domnul a dat poruncă lui Moisi ca să-I scrie toate legile şi aşezămintele Sale în cărţi, ca să nu se uite sau să se piardă.

Moisi, a scris dar cinci cărţi şi în ele, a povestit: cum a zidit Dumnezeu lumea din nimic, cum a făcut pe strămoşii noştri Adam şi Eva, cum au trăit ei în Rai şi cum au greşit. După aceea, a istorisit viaţa lui Noe, Avraam, Isaac, Iacov, Iosif şi a altor strămoşi, dând amănunte de cum au trăit şi cum au crezut în Dumnezeu. A mai scris el şi legea ce-a primit-o pentru norodul evreiesc din partea Domnului, pe Muntele Sinai. După Moisi, au mai scris cărţi sfinte: Isus Navi, Proorocul Samuil, Împăratul David, Împăratul Solomon şi Proorocii: Isaia, Ieremia, Iezechiil, Daniil şi alţi 12 mai mici. Scrierile acestor bărbaţi compun acea parte a Sfintei Biblii care se numeşte Vechiul Testament.

Noul Testament, a fost scris de Evanghelişti şi de Apostoli. Ei au scris tot ceea ce a învăţat Iisus Hristos. Cărţile Noului Testament, se numără 27. Cele dintâiu dintre ele se numesc Evanghelii. Evanghelie, este cuvânt grecesc şi însemnează pe limba noastră veste bună, veste fericită, bucuroasă, mai ales pentru noi cei păcătoşi; pentru că aici se vorbeşte numai de Mântuitorul şi de mântuirea noastră. Din cauza asta se şi cântă atât înainte cât şi după cetirea Sfintei Evanghelii, de către cântăreţii bisericii: ,,Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie”. Celelalte cărţi în număr de 23 sunt scrise de Sfinţii Apostoli. Din ele una singură se numeşte Faptele Sfinţilor Apostoli şi în ea se povesteşte: despre pogorârea Sfântului Duh peste Apostoli şi despre lucrul predicii lor în lume şi fondarea de biserici creştine.

Restul de cărţi, sunt scrise în chip de trimiteri sau epistole, către persoane sau diferite comunităţi creştine.

Aceste scrieri, se şi citesc înainte de Sfânta Evanghelie la liturghie.

Fraţilor creştini ! ... Cine dintre voi ştie carte citiţi Sfânta Biblie, iar cine nu ştie, s-o cumpere şi să roage pe cei ce ştiu să-i citească. Cetiţi-o însă şi o ascultaţi ca pe o epistolă trimisă nouă de la Dumnezeu din cer. În ea se găseşte absolut tot ce ne trebuieşte pentru mântuirea noastră.

Citiţi Biblia, după ce mai întâi v-aţi plecat genunchii şi aţi ridicat Domnului o rugă fierbinte, ca să vă deschidă mintea să înţelegeţi cele ce veţi ceti, sau asculta de la cei ce au datoria să vă citească şi tălmăcească cuvântul Domnului.

Feriţi-vă de cei ce caută să vă înşele şi să vă tălmăcească cuvintele sfinte altfel de cum le auziţi de la slujitorii Casei Domnului.

Citiţi cât de des povestirile evanghelice, Faptele Sfinţilor Apostoli şi Psalmii lui David.

Daţi-vă silinţa a pricepe Sfintele Scripturi prin ajutorul învăţătorilor şi preoţilor bisericeşti şi atunci vă va veni şi Domnul în ajutor, dându-vă milă şi la sfârşit mântuire. Amin.

 

 

 

Creştinul trebuie să aibă şi să citească Sfânta Evanghelie

 

Fraţilor ! ...

Sufletul nostru flămânzeşte după hrană duhovnicească ca şi corpul după cea trupească. Din mila Domnului însă avem hrană duhovnicească destulă ca să ne putem stâmpăra înfometarea sufletească. Dar oare v-aţi sârguit voi să alergaţi către izvorul cel nesecat al darului ? ... Şi ştiţi voi oare unde se găseşte acest izvor şi care-i calea care duce către viaţa cea veşnică ? ...

Izvorul, fraţii mei, despre care este vorba şi calea care duce către viaţa cea veşnică, este legea Domnului, învăţătura Mântuitorului, cuprinsă în Sfânta Sa Evanghelie.

Posedaţi voi oare această comoară dătătoare de hrană duhovnicească, pentru sufletele voastre ? ... Aveţi în case Sfânta Biblie, Sfânta Evanghelie ? ... Şi dacă le aveţi, le cetiţi voi măcar dimineaţa, duminicile şi sărbătorile ? ... Pentru că altfel, sufletele voastre se sting încet de foame şi mor cu moarte înfricoşată şi neaşteptată.

‘Cuvintele pe care eu le grăiesc sunt duh şi viaţă’, zice Mântuitorul, iar în altă parte: ‘Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu’ ! ...

Spre adânca mea părere de rău şi amărăciunea inimii, mai că la nici unul dintre voi n-am găsit în casă Sfânta Evanghelie, pâinea cea de toate zilele pentru suflet. Cum ne vom îndrepta înaintea Mântuitorului nostru, pentru o aşa de mare crimă şi ce vom răspunde ? ... Ce dovezi îi vom pune înainte în sprijinul negrijii noastre ? ... N-aţi avut bani cu ce cumpăra această carte sfântă, aşa de ieftină ? ... De ce lăsaţi să vă flămânzească sufletul de foame ? ... Mare nebăgare de seamă şi negrijă ! ... Şi pentru ce ? ... Tocmai pentru învăţătura lui Hristos celui ce S-a răstignit pentru noi şi pentru cuvântul Domnului şi Făcătorului nostru, aşa de folositor şi trebuincios fiecărui suflet.

Cum vrei să te mântuieşti când nu ştii învăţătura Mântuitorului şi nu ştii cum trebuie să-ţi duci viaţa după Evanghelie. Nu vedeţi ce păţesc şi cum se rătăcesc cei ce se iau după înşelători ? ...

Unii postesc în zile neaşezate de Sfânta noastră Biserică, alţii prăznuiesc sfinţi ce nu sunt în calendar. Îşi pun canoane, mătănii şi înfrânări în neputinţă de a le face. Şi câte altele şi asta numai, pentru că nu vreau să ştie voia Domnului, cumpărând pe preţ de nimic ţarina sfântă, Evanghelia, în care se află această comoară fără de preţ.

Când vezi atâta uitare de sine stai şi te gândeşti: Doamne ! ... Maica Domnului ! ... uite, creştini, care habar n-au de învăţătura lui Hristos, Sfânta Evanghelie ...

Lumina învăţăturilor lui Hristos le stă înainte şi ei rămân întru întuneric nevrând s-o primească. Nu mă dumiresc ce vom răspunde când va trebui să ne arătăm la judecata Domnului, pentru o aşa de mare negrijă trândavă către învăţătura Mântuitorului nostru, care a pătimit pentru noi şi ne-a lăsat nouă poruncă, să-i păzim cuvintele, pe care mulţi dintre noi nici nu le-au cetit, necum să le mai facă ? ...

Fraţilor ! ... vă rog din inimă întru numele Domnului, cumpăraţi cu toţii această carte, aşa de ieftină dar fără de preţ pentru sufletele voastre.

Cumpăraţi Sfânta Evanghelie, această dietă a Domnului, prin care El ne-a lăsat moştenire Împărăţia Sa cea cerească.

Voi bogaţilor, care aveţi bani mulţi, cumpăraţi această comoară în exemplare numeroase şi le împărţiţi în dar, celor ce n-au putinţa, să şi-o dobândească.

În sânul familiilor voastre de la ţară, tot se găsesc câte unul sau doi cu ştiinţă de carte, care în ceasuri slobode de truda de toate zilele, să citească Sfânta Evanghelie; iar cei ce nu ştiu, să asculte cu băgare de seamă şi evlavie.

În duminici şi sărbători, în loc de vorbiri seci şi fără folos între sine, citiţi mai bine Sfânta Evanghelie. Nu veţi mai lăsa-o din mână, când veţi gusta tovărăşia plăcută care poate să v-o facă în orice clipă din viaţă, mângâierea ce v-o poate da în ceasurile de obidă, curajul şi liniştea ce le veţi găsi între paginile ei, în cele mai grele momente de descurajare.

Aici, bogatul îşi va vedea menirea avuţiilor ce le stăpâneşte; păcătosul îngreuiat şi mustrat de fărădelegile sale calea de umilinţă prin care va putea dobândi iertare, iar bunul creştin, cetind-o, va soarbe din ea, dar de însufleţire şi mai mult, a continua calea de virtute şi de bine şi mai departe.

Citiţi dar fraţilor Sfânta Evanghelie ! ... căci acolo veţi găsi tot ceea ce vă trebuieşte pentru mântuirea sufletelor voastre. Din Sfânta Evanghelie, veţi afla voia lui Dumnezeu, ce vrea El de la voi, şi cum trebuie să trăiţi, pentru a vă învrednici de moştenirea Împărăţiei Sale.

Sfinţirea sufletelor noastre prin cuvântul Evangheliei Domnului şi îndreptarea vieţii conform poruncilor Lui, aflate într-însa, trebuie să ne fie mai de preţ, decât a rămânea în păcatele noastre de mai înainte, şi a împodobi zadarnic icoanele cu veşminte de argint sau cu candele de preţ, ca la sfârşit când toate acestea se vor mistui, să ne aflăm ca fecioarele cele nebune, care negrijindu-se de untuldelemn al faptelor bune şi al milosteniei, au rămas afară de Împărăţia Domnului cu candelele goale în mâini, fiindcă au fost lipsite de râvnă şi de osârdie, către învăţătura lui Hristos celui răstignit.

Poruncile şi cuvântul Domnului vor rămâne în veci cu noi. Cu acestea ne vom prezenta la judecata Mântuitorului, cu dânsele şi după conglăsuirea lor vom fi judecaţi, sau îndreptaţi, cu ele în sfârşit, vom şi petrece veşnic, întru Împărăţia cea cerească.

Iată ce ne spune şi marele părinte şi dascăl al lumii întregi, Sfântul Ioan Gură de Aur, despre nevoia ce fiecare creştin trebuie să simtă de a avea în casă Sfânta Evanghelie: ‘Nu treceţi cu vederea cele ce voiesc să vă spun – zice el – în care casă se află Sfânta Evanghelie, diavolul nu poate intra acolo. Dacă acest cuvânt de viaţă, îl purtăm cu noi la piept, sau îl avem săpat pe lespezile inimilor noastre, atunci să fim siguri că vom fi feriţi în toată vremea de toate săgeţile veninoase ale acestui duh al răutăţii şi al întunericului’ ! ...

Să ne apucăm fraţilor de lucru cu ajutorul lui Dumnezeu. Cumpăraţi Sfânta Evanghelie, cetiţi-o, iar noi, vă vom tălmăci ce nu înţelegeţi. Şi atunci, credeţi-mă că fiecare dintre voi, îşi va vedea ca într-o oglindă viaţa sa cea păcătoasă şi îşi va putea da socoteala, cât s-a depărtat de mult de la calea cea adevărată a legii Domnului şi ca urmare de Împărăţia Cerurilor.

Voi, auziţi doar în Biserică cetindu-se Sfânta Evanghelie. Când însă veţi ceti-o singuri acasă, vă veţi încredinţa, cât de binefăcătoare şi de mântuitoare poate să vă fie, cetind-o cu evlavie şi cu credinţă. Atunci, veţi vedea de cât ajutor vă poate fi ea ca să vă izbăvească de multe lipsuri, să stingeţi multe certuri în familie, să vă înarmaţi cu curaj în ceasuri de încercări şi să puneţi început bun a vă îmbogăţi în viaţă virtuoasă, a cugeta şi a vă îngriji de veşnicie şi nu mai mult de viaţa asta trecătoare şi deşartă ... Amin.