‘Binefacerile’ alimentaţiei şi medicinei moderne (VII)

O recenzie a cărţii Seminţele distrugerii: agenda secretă a manipulării genetice

Dând frâu liber seminţelor modificate genetic: începutul unei revoluţii în producţia mondială de hrană

La sfârşitul anilor ‘1980, o reţea globală de specialişti în biologie moleculară instruiţi în domeniul ingineriei genetice erau gata de a porni ,,cea de-a doua Revoluţie Verde”. Argentina a fost primul laborator de testare, prima naţiune ,,cobai” într-un experiment nesăbuit cu noi alimente netestate şi potenţial primejdioase.

În iulie 1989, când Carlos Menem a devenit preşedinte, Argentina a fost o ţintă uşoară. Menem era extrem de deschis faţă de Washington şi chiar i-a lăsat pe prietenii din New York şi Washington ai lui David Rockefeller să-i alcătuiască programul economic: privatizări, de-reglementări, pieţe locale deschise pentru importuri, şi reduceri la serviciile sociale deja reduse.

În 1991, Argentina era deja ,,un laborator experimental secret pentru dezvoltarea culturilor modificate genetic”. În realitate, agricultura ţării a fost încredinţată companiilor Monsanto, Dow, DuPont şi altor giganţi din domeniul ingineriei genetice pentru exploatarea profiturilor. Lucrurile nu vor mai sta niciodată ca înainte. La jumătatea anilor ‘1990, Menem ,,revoluţiona agricultura productivă tradiţională a Argentinei” transformând-o într-una bazată pe monocultură pentru exportul mondial.

Între 1996-2004, culturile de plante modificate genetic din lume s-au extins la 167 milioane de acri, o creştere de 40 ori folosind 25% din totalul pământului arabil din lume. Două treimi din această suprafaţă uluitoare (106 milioane de acri) se afla în SUA. În 2004, Argentina se afla pe locul 2 cu 34 milioane de acri, în timp ce producţia se extindea în Brazilia, China, Canada, Africa de Sud, Indonezia, India, Filipine, Columbia, Honduras, Spania şi Europa de Est (Polonia, România şi Bulgaria). Revoluţia era pe val; acum pare de neoprit.

În 1995, Monsanto a introdus soia Roundup Ready, cu gena sa specială inserată de la bacterie care permite plantei să supravieţuiască când este stropită cu ierbicidul glifosat, Roundup. După ce seminţele de soia Roundup Ready au primit aprobarea Administraţiei pentru Alimente şi Medicamente (FDA) a SUA în 1996, în Argentina ,,un sistem de agricultură naţională bazată pe ferma de familie odinioară productiv a fost transformat într-un sistem de stat neo-feudal dominat de o mână de proprietari puternici, bogaţi”. Menem a permis practic ca, în mai puţin de un deceniu, monocultura de soia controlată corporatist să ia locul culturilor naţionale de porumb, grâu şi creşterii vitelor.

Ca urmare a acestei trădări de proporţii, la sfârşitul anului 2007, acţiunile Monsanto atingeau o valoare fără egal. În schimb, culturile tradiţionale ale Argentinei au dispărut şi vitele au fost înghesuite în spaţii de hrănire strâmte, după modelul din SUA. Deceniile anterioare de diversitate şi rotaţie a culturilor păstrau calitatea solului ţării, însă acest lucru s-a schimbat după ce a fost introdusă monocultura de soia cu dependenţa sa puternică de îngrăşăminte chimice. Specialiştii susţin că dacă aceste practici continuă, în jumătate de secol vor distruge solul.

Criza economică din Argentina de la sfârşitul anilor ‘1990-începutul anilor ‘2000 a făcut disponibile terenuri vaste, suplimentare, deoarece fermierii faliţi au fost nevoiţi să-şi vândă proprietăţile la preţuri de nimic. Prădătorii corporatişti au profitat din plin. Monocultura de soia modificată genetic s-a extins, în vreme ce fermele de lactate ale ţării au fost reduse la jumătate şi ,,sute de mii de oameni au fost siliţi să părăsească pământul” către sărăcie.

Monsanto era pe val şi utiliza diferite scheme de exploatare. În 1999, compania a obţinut ca Menem să-i permită să încaseze ,,redevenţe extinse”, cu toate că legea argentiniană interzicea practica. Contrabanda cu seminţe de soia Roundup Ready în Brazilia, Paraguay, Bolivia şi Uruguay continua de asemenea în mod secret. Monsanto a făcut apoi presiuni asupra guvernului argentinian pentru a-i recunoaşte ,,brevetul tehnologic”; în cele din urmă, Ministerul Agriculturii a silit fermierii să plătească o taxă de aproape 1% din vânzările de soia modificată genetic care merge către companiile care furnizează seminţe modificate genetic.

În 2004, aproape jumătate din terenul agricol al ţării era folosit pentru producţia de soia modificată genetic şi peste 90% din aceasta era soiul Roundup Ready deţinut de Monsanto. În 2005, guvernul Braziliei a cedat şi a legalizat seminţele modificate genetic. În 2006, SUA, Argentina şi Brazilia reprezentau peste 81% din producţia mondială de soia modificată genetic.

În acest răstimp, Argentina a experimentat mai multe consecinţe care ameninţă să se răspândească. Monocultura sa de soia a afectat enorm regiunile rurale şi mari întinderi de păduri au fost distruse. Fermierii tradiţionali aflaţi în vecinătatea plantaţiilor de soia au fost afectaţi serios de stropirea aeriană cu Roundup. Culturile lor au fost distruse, pentru că aşa este conceput acest ierbicid să acţioneze: el distruge toate plantele care nu au gena de rezistenţă. De asemenea, ei au afirmat că le-au murit găinile, iar caii au fost vătămaţi grav de stropirea aeriană. Şi oamenii au avut de suferit, manifestând simptome violente de greaţă, diaree şi vomă, ca şi leziuni ale pielii. Alte relatări susţin consecinţe suplimentare: animale născute cu deformări grave ale organelor, banane şi cartofi dulci deformaţi şi lacuri pline cu peşti morţi. Familiile din mediul rural spun că şi copiii lor au ,,umflături groteşti pe trup” de la stropirea aeriană.

În ce priveşte recoltele mai mari promise de soia modificată genetic, rezultatele au arătat că producţia a scăzut cu 5-15% comparativ cu soia tradiţională, plus faptul că au apărut ,,noi buruieni rele” pentru a căror stârpire este nevoie de triplarea cantităţii de ierbicid …

Şi a fost mai rău de atât. Argentina a fost primul laborator de testare ,,într-un plan global pregătit de decenii şi absolut şocant şi teribil ca scop”.

Irak primeşte seminţele americane ale democraţiei

Democraţia pentru Irak a însemnat distrugerea ,,leagănului civilizaţiei” pentru a face loc capitalismului de piaţă liberă fără restricţii. În 2003, Irakul a fost cucerit pentru petrolul său, dar şi pentru a transforma ţara într-un paradis uriaş de liber schimb. Planul era diabolic, elaborat şi hâd: război fulger ,,şoc şi teroare”, operaţiuni psihologice complexe, teama folosită ca armă, ocupaţie represivă, detenţie şi tortură în masă şi cea mai rapidă şi cuprinzătoare reconstrucţie a unei ţări din istorie.

Parte a acestui plan a fost ca giganţii agro-industriali să aibă libertate de acţiune şi să transforme radical sistemul de producţie a hranei în Irak într-un model pentru seminţe şi plante modificate genetic. Această stare de lucruri a dobândit legalitate prin câteva din cele 100 de ,,Legi Bremer” introduse rapid, iar irakienii nu au avut nici un cuvânt de spus în privinţa lor, ca şi cum ţara ar fi fost guvernată acum de Washington. Legile Bremer au impus cea mai dură ,,terapie de şoc” folosită vreodată, după modelul Şcolii din Chicago, de genul celei care a devastat diverse ţări ale lumii, de când a fost introdusă în 1973 în Chile de Augusto Pinochet.

În ce priveşte industria agricolă, ordinul Bremer 81 din 26 aprilie 2004 a dat deţinătorilor de patente de soiuri de plante drepturi absolute cu privire la folosirea de către fermieri a seminţelor lor vreme de 20 ani. Aceste seminţe sunt modificate genetic şi sunt deţinute de companii transnaţionale. Pentru utilizarea lor, fermierii irakieni plăteau o ,,taxă de tehnologie” şi o taxă de licenţă anuală; în plus, întrebuinţarea unor seminţe asemănătoare soiurilor patentate protejate, putea duce la amenzi serioase şi întemniţare.

Engdahl rezumă astfel vătămarea produsă agriculturii irakiene: ,,Trasformarea forţată a producţiei de hrană a Irakului în culturi de organisme modificate genetic patentate este unul dintre cele mai limpezi exemple despre modul în care Monsanto şi alţi giganţi ai organismelor modificate genetic impun aceste culturi unei populaţii nedoritoare sau neştiutoare”. Ei contaminează planeta cu ele, câte o ţară o dată, şi este zadarnic a încerca să repari vătămarea pe care o cauzează.

Plantând ,,Grădina deliciilor pământeşti”

Pe 1 ianuarie 1995, a fost înfiinţată oficial Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO), cu puteri de a impune statelor membre legile sale scrise de corporaţii. Agro-industria SUA era deja dominantă, dar avea acum un nou organism, neales, supranaţional pentru a-i promova agenda particulară la nivel mondial. WTO este un ,,poliţai” al comerţului liber mondial, iar regulile sale au fost scrise pentru a-i împovăra financiar cumplit pe cei care le încalcă. Pe scurt, acestea interzic: 1) toate programele guvernamentale pentru ferme şi susţinerea preţurilor în lume (însă închid ochii la subvenţiile masive ale SUA); 2) impunerea de controale ale importurilor de către ţări, pentru a-şi apăra propria producţie agricolă; 3) controalele agricole la export, chiar în vreme de foamete, pentru ca gigantul Cargill să poată domina exportul cu grâne la nivel mondial; şi 4) restricţionarea comerţului prin legi de siguranţă alimentară numite ,,bariere ale comerţului”; această cerere deschide pieţele lumii pentru importurile fără restricţii de alimente modificate genetic, fără nici o obligaţie de a dovedi siguranţa lor.

Statele din aşa-numitul Grup al celor Patru – SUA, Canada, Japonia şi Uniunea Europeană – au preluat conducerea. Întâlnindu-se în secret, ele au stabilit politica pentru toţi cei 134 membri ai WTO, politică care pentru agricultură a fost alcătuită de giganţii agro-industriali din SUA, inclusiv Cargill, Monsanto, ADM şi DuPont, împreună cu giganţii Uniunii Europene Nestle şi Unilever. Politica lor plănuia să elimine legile şi prevederile naţionale în favoarea pieţelor libere nerestricţionate care favorizau ţările din Nordul Global.

Prin patente, giganţii organismelor modificate genetic controlează principalele seminţe şi au nevoie de mecanismele WTO pentru a le impune unei lumi sceptice. Acest lucru se face prin Acordul pentru Agricultură al WTO, împreună cu Acordul pentru Aspecte ale Drepturilor de Proprietate Intelectuală legate de Comerţ (TRIPS). Până la apariţia agro-industriei, producţia şi pieţele alimentare erau locale. Această stare de lucruri s-a schimbat acum, uriaşii agro-industriali controlând fenomenul şi fiind capabili să stabilească preţurile prin manipularea rezervelor. Regulile Acordului pentru Agricultură au fost alcătuite tocmai pentru a se ajunge aici, ca şi pentru a consolida cea mai mare prioritate a agro-industriei: ,,o piaţă globală liberă şi integrată pentru produsele sale”. Sunt incluse aici produsele modificate genetic, despre care administraţia Bush senior a afirmat că sunt ,,substanţial echivalente” cu seminţele şi recoltele obişnuite şi nu necesită nici o reglementare a guvernului. Această dispoziţie este introdusă în regulile WTO din Acordul Sanitar şi Fitosanitar, în care se afirmă că legile naţionale care interzic produsele modificate genetic sunt ,,practici de comerţ incorecte”, chiar atunci când ele pun în pericol sănătatea umană.

Alte reglementări WTO, din Acordul pentru Bariere Tehnice la Comerţ, interzic etichetarea organismelor modificate genetic. Ca o consecinţă, consumatorii nu ştiu ce mănâncă şi nu pot evita aceste alimente potenţial riscante. Protocolul de Biosiguranţă din 1996 a fost conceput pentru a rezolva această problemă şi ar trebui să fie valabil pentru acest scop. Însă, lobby-ul agro-industrial a sabotat actul, insistând ca măsurile de biosiguranţă să fie subordonate regulilor de comerţ ale WTO …

Astfel, cu sprijin deplin de la Washington şi WTO, companiile importante de biotehnologie patentează toate plantele imaginabile în forma modificată genetic. Potrivit afirmaţiilor preşedintelui companiei Monsanto, uriaşii agro-industriali intenţionează să realizeze o fuziune globală a ,,trei dintre cele mai mari industrii din lume – agricolă, alimentară şi farmaceutică – care lucrează separat astăzi, dar schimbările … vor conduce la integrarea lor”. Este cunoscut faptul că cei trei giganţi americani în domeniul organismelor modificate genetic – Monsanto, DuPont şi Dow AgroSciences – au o relaţie lungă şi sordidă cu Pentagonul, furnizându-i substanţe chimice de distrugere în masă, precum agentul Orange, napalm şi altele. Acum, aceste companii vor să li se încredinţeze cele mai importante lucruri pe care le ingerăm – alimentele şi medicamentele noastre.

Ele îşi promovează agenda cu asiduitate, ceea ce se reflectă în faptul că din 1996 încoace, vreme de 9 ani consecutivi, producţia de plante modificate genetic a avut creşteri cu două cifre. Indiscutabil, SUA este liderul mondial, ,,cu promovare guvernamentală agresivă, absenţa etichetării şi dominaţia producţiei fermelor americane”. Aici, ,,recoltele modificate genetic au preluat în fond lanţul alimentar american”. În plus, de când hrana animalelor este alcătuită în principal din aceste recolte, ,,întreaga producţie de carne a naţiunii şi exporturile s-au hrănit cu nutreţ modificat genetic”.

Lucrurile stau şi mai rău. Vântul şi aerul răspândesc seminţele modificate genetic în câmpurile învecinate, inclusiv în cele organice care sunt acum contaminate într-un anumit grad. William Engdahl afirmă: ,,După doar 6 ani, un procent estimativ de 67% din întreaga suprafaţă agricolă a SUA a fost contaminat în mod iremediabil cu seminţe modificate genetic. Geniul a fost scos din sticlă”. Nimic din ceea ce este cunoscut ştiinţei nu poate contracara această situaţie …

Să analizăm în continuare modul în care giganţii organismelor modificate genetic câştigă părţi din piaţă cu sprijinul guvernului şi WTO, ajutaţi de impunerea de acorduri stricte privind tehnologia şi licenţa. Acestea silesc fermierii să plătească taxe anuale şi îi prind în capcana ,,unei noi forme de robie”. Ei trebuie să cumpere în fiecare an noi seminţe şi li se interzice să refolosească seminţe din anii anteriori, aşa cum se obişnuia înainte de introducerea plantelor modificate genetic. Nerespectarea acordurilor de către fermieri poate conduce la daune legale grave sau chiar detenţie şi posibila pierdere a pământului lor.

Agenţiile guvernamentale complice şi schemele abile de comerţ fac reclamă organismelor modificate genetic, susţinând că acestea dau recolte mai mari şi pot rezolva problemele de foamete ale lumii. Însă, realitatea din teren este alta, deoarece totul stă pe ,,fraudă ştiinţifică şi minciuni corporatiste”, iar acest lucru este ascuns publicului larg. În ce priveşte dovezile privind pericolele alimentelor modificate genetic, acestea nu încetează să apară.

Controlul populaţiei: ‘terminatori’, ‘trădători’ şi seminţe de porumb contraceptive

Giganţii organismelor modificate genetic aveau nevoie de o ,,nouă tehnologie care să le permită să vândă seminţe care să nu se înmulţească”. Ca urmare, ei au dezvoltat tehnologii de restricţionare a utilizării genetice care produc aşa-numitele seminţe ‘terminator’. Procesul este patentat şi se aplică seminţelor tuturor speciilor de plante. Replantate, ele nu vor creşte. Aceasta este soluţia industriei pentru a controla producţia mondială de hrană şi pentru a le asigura profituri uriaşe. Seminţele ‘terminator’ au fost ,,modificate genetic pentru ‘a se sinucide’ după un sezon de recoltă”, cu ajutorul unei toxine produse de o genă introdusă în materialul lor genetic.

O tehnologie strâns înrudită, de a doua generaţie, produce aşa-numitele seminţe ‘trădător’. Tehnologia se bazează pe controlarea fertilităţii şi caracteristicilor genetice ale plantei cu ,,un promotor de genă care poate fi stimulat”, numit ,,întrerupător de genă”. Cu alte cuvinte, culturile de organisme modificate genetic care sunt rezistente la dăunători şi boli se dezvoltă numai folosind un compus chimic specific pe care îl produc companii precum Monsanto. Fermierii care cumpără ilegal seminţe nu vor primi compusul pentru a ,,porni” gena de rezistenţă. Tehnologia ‘trădător’ creează astfel o nouă piaţă captivă pentru giganţii organismelor modificate genetic şi seminţele ‘trădător’ sunt mai ieftin de produs decât seminţele ‘terminator’.

Combinate, aceste două tehnologii dau uriaşilor agro-industriali puteri fără precedent: ,,Pentru prima oară în istorie, 3-4 companii multinaţionale particulare de seminţe … dictează termenii fermierilor lumii pentru seminţele lor”. Având sprijinul deplin al Departamentelor de Stat şi al Agriculturii ale SUA – care coordonează acţiuni de reducere a foametei folosind surplusul de bunuri americane modificate genetic – scopul acestor corporaţii este de a introduce pretutindeni organismele modificate genetic prin silire, mită şi alte practici ilegale, dar mai ales în ţările în curs de dezvoltare puternic îndatorate. În cazul Poloniei, solul – care era printre cele mai bogate din Europa – este acum distrus de contaminarea genetică.

Ce legătură există între impunerea organismelor modificate genetic pe toate pieţele lumii şi strategia Fundaţiei Rockefeller de control al populaţiei ? În 2001, această legătură a devenit vizibilă când compania Epicyte a anunţat că a dezvoltat cu succes ,,cultura modificată genetic finală”: sămânţa de porumb contraceptivă. Ea a fost numită o soluţie pentru ,,suprapopularea” lumii, însă informaţiile despre ea au dispărut după ce Biolex a achiziţionat compania.

Într-un fel sau altul, Fundaţia Rockefeller urmăreşte să reducă populaţia. În acest scop colaborează cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii a ONU finanţându-i în secret programul de ,,sănătate reproductivă” prin folosirea unui vaccin pentru tetanos. Combinat cu hormoni natural hCG, este un agent avortiv care împiedică sarcina, însă femeilor cărora li se administrează nu li se spune aceasta.

Nu se spune nimic nici despre scopul Pentagonului de reducere a populaţiei ca o formă sofisticată de ,,‘război biologic’ pentru a rezolva foametea lumii”.

Panica gripei aviare şi puii modificaţi genetic

În 2005, George W. Bush a făcut opinia publică să creadă în mod fals că o epidemie de gripă aşa-numită aviară ameninţa să devină pandemie dacă nu era tratată. William Engdahl se întreabă: ,,A fost oare panica de gripă aviară o altă farsă a Pentagonului” cu un scop necunoscut ? Ţinând cont de faptul că şi în trecut, guvernul american a întreprins o sumedenie de acţiuni care aveau un set de motivaţii pentru opinia publică şi un alt set de raţiuni pentru iniţiatorii lor, noua tulpină de gripă ,,presupus mortală” trebuia să aibă un scop ascuns.

În realitate, ea a slujit promovării intereselor agro-industriei globale şi fermelor fabrici aviare. Fermele fabrici sunt medii prielnice pentru răspândirea potenţială a bolilor din cauza spaţiilor supraaglomerate în care sunt ţinute păsările, însă acest lucru nu a fost nicicând menţionat ca o ameninţare. În schimb, fermele mici de pui, de familie, fără cuşti, au fost socotite vinovate, mai ales cele din Asia, când de fapt acest lucru este improbabil.

Cinci giganţi multinaţionali domină producţia şi prelucrarea de carne de pui în SUA: Tyson, Gold Kist, Pilgrim’s Pride, ConAgra Poultry şi Perdue Farms. Ele produc carne de pui în ,,condiţii de sănătate şi siguranţă mizerabile”. Potrivit Biroului pentru Răspunderea Guvernului, angajaţii din aceste fabrici de prelucrare au ,,una dintre cele mai mari rate de vătămare şi boală din toate sectoarele industriale”. Ei sunt expuşi la ,,substanţe chimice periculoase, sânge, materii fecale, situaţie agravată de ventilarea slabă şi temperaturile adesea extreme”. În plus, puii sunt foarte înghesuiţi şi ,,împiedicaţi să se mişte astfel ca ei să poată creşte … mult mai mari şi mai repede ca până acum”. De asemenea, sunt folosiţi stimulatori de creştere, care creează probleme de sănătate.

Un număr crescând de experţi în animale cred că aceste ferme, şi nu cele mici asiatice, sunt sursa reală de boli noi şi periculoase, precum gripa aviară. Această informaţie este ascunsă de mass-media principală, astfel că publicul este amăgit. Lucrurile stau aşa ca giganţii multinaţionali să poată acapara piaţa mondială, iar dacă micile ferme aviare asiatice ar fi închise, ar avea acces la piaţa asiatică uriaşă. Acesta este scopul lor, iar metoda lor este eliminarea competiţiei cu ajutorul prietenilor plasaţi în poziţii cheie.

Din plan face parte şi crearea primei populaţii animale modificate genetic. Pentru atingerea acestui scop s-ar putea utiliza panica faţă de o epidemie umană de gripă de origine aviară, sau ceva asemănător.

Armageddon-ul genetic: ‘terminatori’ şi patente pe porci

În 2007, Monsanto a achiziţionat compania Delta & Pine Land, preluând odată cu ea tehnologia ‘terminator’ dezvoltată de această firmă. Monsanto este astăzi cea mai mare companie din lume în materie de legume şi fructe, a doua în ce priveşte culturile agricole, şi a treia în industria agro-chimică mondială. Odată cu achiziţionarea firmei Delta & Pine Land, ea deţine controlul absolut asupra majorităţii seminţelor plantelor agricole. În plus, intră în domeniul modificării genetice şi patentării animalelor.

În 2005, Monsanto a depus cerere la Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO) pentru drepturi internaţionale de patentare a unei metode de identificare a genelor de porc patentat. Compania doreşte de asemenea patente şi dreptul de a strânge taxe de licenţă pentru animalele din fermele particulare. Dacă i s-ar acorda, ,,orice porc care ar fi produs utilizând această tehnică reproductivă ar intra în dispoziţiile acestor patente”. Avocaţii marilor corporaţii lucrează cât pot de repede pentru a depune cereri şi a obţine patente pentru a bloca viaţa animală ca proprietate intelectuală.

Companii ca Monsanto şi Cargill au investit sume uriaşe de bani pentru modificarea genetică a animalelor pentru profit. Prin urmare, ele vor patente şi drepturi de licenţă pentru rezultate, chiar dacă ideea în sine de a patenta viaţa este controversată. În orice caz, o decizie a Curţii Supreme a SUA din 1980 în cazul Diamond vs. Chakrabarty le-a deschis o oportunitate, hotărând că ,,orice sub soare făcut de om” poate fi patentat. Decizia a pavat calea pentru patentarea ,,şoarecelui de Harvard”, modificat genetic pentru a fi susceptibil la cancer, care a reprezentat un punct de cotitură.

Actualmente, 4 giganţi agro-industriali folosesc ,,furtul, sistemul şi o campanie bine susţinută de minciuni şi distorsionare a informaţiei” pentru a avansa către scopul final al lui Henry Kissinger: controlarea petrolului pentru a controla naţiunile, şi a mâncării pentru a controla oamenii. Amândouă sunt în curs de desfăşurare, ştiindu-se foarte puţin la nivel public despre cât de avansate sunt lucrurile şi cât de nesăbuit este planul: a modifica genetic toate plantele şi formele de viaţă şi a controla populaţia lumii prin eliminarea părţilor sale ,,nedorite”.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 63/mai-iunie 2011