O EXAMINARE ŞTIINŢIFICĂ A CALENDARULUI

BISERICII ORTODOXE

de Ieromonah Casian

Capitolul XII

Evenimente recente legate de

încălcări flagrante ale calendarului Bisericii

Am argumentat că, în creştinătatea ortodoxă, există datini şi tradiţii, rânduieli stabilite şi reguli, pe care Sfânta Biserică le-a păstrat cu statornicie din vechime, şi că această continuitate voită integrează aceste lucruri în însăşi identitatea ei. În zilele noastre, însă, fermecaţi de pseudo-ştiinţa contemporană, mulţi oameni calcă în picioare tradiţiile bisericeşti bine stabilite, într-o încercare de a le schimba sau discredita. Dumnezeu, ,,care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Timotei 2, 4) nu arareori răspunde la încălcările flagrante ale învăţăturilor Sale dumnezeieşti prin aceea că îngăduie să vină pedepse aspre asupra poporului Său, pentru a-i chema înapoi la pocăinţă.

În această privinţă, anumite evenimente recente ne-au făcut o impresie puternică ca manifestări neîndoielnice ale nemulţumirii lui Dumnezeu faţă de încălcarea calendarului tradiţional al Bisericii. De aceea, dorim să aducem în atenţia cititorului câteva dintre aceste evenimente; deşi există cu siguranţă alte evenimente care întruchipează, poate, mai convingător acest fenomen, cele câteva exemple pe care le vom relata acum sunt mai mult decât potrivite pentru a ilustra consecinţele încălcării calendarului Bisericii.

Am arătat mai devreme că în anii în care Învierea Domnului cade foarte târziu, postul Sfinţilor Apostoli este desfiinţat complet pentru ortodocşii de stil nou. Aceasta s-a întâmplat pentru prima oară în Bulgaria în 1983, când Învierea Domnului a căzut la data cea mai târzie cu putinţă, 25 aprilie (stil vechi), ziua prăznuirii Sfântului Evanghelist Marcu. Însă pentru ortodocşii de stil nou această dată a fost 8 mai; ceea ce înseamnă că, urmând sfintele canoane, postul Sfinţilor Apostoli a început pe 4 iulie (stil nou) – la 5 zile după praznicul pe stil nou al Sfinţilor Petru şi Pavel ! Ca un gest simbolic, ortodocşii bulgari de stil nou au ţinut doar o singură zi de post, în ziua dinaintea datei de 29 iunie (stil nou), în ciuda faptului că o astfel de modificare a unui post rânduit este anatematisită de canoane.

În acelaşi an, în Sofia, de praznicul Sfinţilor Petru şi Pavel potrivit calendarului ‘nou iulian’, au fost ploi torenţiale care au dus la inundaţii grave. Râul Perlovska, un râu mic care curge prin centrul oraşului, a devenit înfricoşător; în câteva ore, a inundat oraşul. Au fost pierderi grele de vieţi omeneşti şi multe nenorociri, care, în mod nesurprinzător, nu au fost relatate de presa comunistă.

Cel mai grav dezastru nuclear din lume a manifestat o legătură stranie cu calendarul Bisericii Ortodoxe. Dezastrul a avut loc în Cernobîl, Ucraina, pe 1-2 mai 1986 (stil nou), date care au căzut în acel an în Joia şi Vinerea Patimilor. În ţările foste comuniste din Europa de Est, 1 mai era o sărbătoare publică în cinstea muncii; era ţinută pe 1-2 mai cu adunări mari de elevi şi muncitori şi manifestări în toată tara. Însă, în schimbul acestei sărbători publice de două zile, poporul trebuia să muncească în duminica următoare – Învierea Domnului. Astfel, chiar când Biserica Ortodoxă prăznuia Patima lui Hristos pe cruce, locuitorii erau expuşi pe neaşteptate la radiaţii mortale, iar radioasa Zi a Învierii a fost întunecată de o mare tragedie.

Altădată, în regiunea Kjustendil din Bulgaria, praznicul Adormirii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu (15 august stil vechi) era sărbătorit cu un târg tradiţional. Reforma calendarului din 1968 a înăbuşit această tradiţie evlavioasă şi treptat oamenii din această regiune au început să prăznuiască Adormirea Maicii Domnului potrivit calendarului nou; nici măcar cei în vârstă nu mai respectau vechiul calendar. Când data reală a sărbătoririi acestui praznic al Maicii lui Dumnezeu fusese uitată de mult, oamenii au primit un semn neaşteptat şi clar pentru aducerea aminte. În orele dimineţii zilei de 15 august 1994 (stil nou), în perioada anului când arşiţa verii este la apogeu, o furtună neobişnuită cu grindină a distrus în întregime recoltele; vânturi puternice au dezrădăcinat copacii şi au răsturnat maşinile şi au fost numeroase accidente. Semnificaţia acestui eveniment nu a fost pierdută nici măcar de presa oficială, care a prezentat ştirea cu titlul ,,Prea Sfânta Maică a lui Dumnezeu pedepseşte oamenii din Kjustendil cu grindină”.

Un incident similar a avut loc pe 6 ianuarie 1996 (stil nou), în oraşul Elhovo, Bulgaria. Potrivit noului calendar, era praznicul Botezului Domnului. Pe un pod peste râul Tundza, se adunase o mulţime de oameni pentru a participa la slujba tradiţională a binecuvântării mari a apelor[1]. Pe neaşteptate, podul s-a prăbuşit, cufundând 9 persoane în apele glaciale de dedesubt, în timp ce mulţi alţii au fost răniţi. Mai mult, pomenirea acestei pierderi tragice de vieţi omeneşti s-a făcut fără o slujbă de pomenire, pentru că oraşul rămăsese fără preot din vara acelui an.

Schimbarea calendarului Bisericii doar cu o singură zi are repercusiuni grave, după cum a dovedit un incident care s-a petrecut în Berovo, Macedonia, de praznicul Adormirii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, sau mai corect, a doua zi, pe 16 august 1996 (stil vechi). Adormirea Maicii Domnului, 15 august (stil vechi), a căzut în acel an într-o miercuri. Deoarece miercurea este în mod normal zi de post, fără ruşine, oamenii au hotărât să amâne Kourban – o masă publică tradiţională în aer liber ţinută în cinstea unui praznic bisericesc pentru sănătatea binefăcătorilor – până a doua zi, joi. Motivul pentru această decizie inovatoare a fost faptul că, de obicei, un Kourban constă din carnea animalelor dăruite anume pentru ocazie, un obicei care ar fi trebuit lăsat deoparte prin respectarea canonică a postului stabilit pentru miercuri.

Circa 15.000 de persoane au fost prezente la sărbătoare[2]. Cerul era luminos şi senin, soarele strălucea şi pentru acea după-amiază nu era deloc aşteptată vreme rea. În jurul orei 3 după-amiază, când masa era gata să fie servită, cerul s-a întunecat deodată şi nori negri groşi s-au strâns deasupra. A fulgerat şi o ploaie torenţială a căzut din cer. Teama şi panica au cuprins mulţimea, oamenii au început să fugă, membrii familiilor se strigau disperaţi între ei. În acel haos, oamenii s-au călcat în picioare unii pe alţii în încercările disperate de a scăpa de fulgerele mortale. Potrivit cuvintelor unui martor ocular, ,,era o privelişte înspăimântătoare. Din senin, cerul a fost străbătut de fulgere. Am văzut oameni loviţi şi prăbuşindu-se” (I. Stoyanova). Alt martor ocular îşi amintea: ,,Ţipetele femeilor şi copiilor veneau din toate direcţiile. Am văzut oameni prăbuşindu-se ca şi cum ar fi fost loviţi de o grenada de mână. A fost groaznic să vezi şi să auzi ce se întâmpla” (S. Zaoski)[3].

Urmările acestei furtuni neaşteptate au fost tragice: 9 persoane au fost ucise de fulgere, iar 41 au fost rănite de fulgere şi de învălmăşeala care s-a creat. Zeci de oameni au fost duşi la centrul medical, în oraş, pentru tratament. Evenimentul a zguduit milioane de oameni, prevalând în mass-media din Macedonia şi captând atenţia întregii lumi. Iată câteva răspunsuri la tragedie:

• ,,Sărbătoarea trebuia să fie ţinută alaltăieri (adică, miercuri 15 august stil vechi), dar a fost mutată ieri de dragul mesei Kourban şi acest lucru a fost fatal”, au spus L., N. şi S. Donev, care au fost prezenţi la eveniment[4].
• K. Stoimenov din Kochani, istoric şi vizitator constant al unor astfel de târguri tradiţionale, a afirmat că praznicul nu putea fi mutat după voia oamenilor şi că ei ar fi trebuit să postească.
• Reporterii au consemnat cuvintele unei femei bătrâne: ,,Aceasta este pedeapsa lui Dumnezeu pentru noi, oamenii din Berovo. Adormirea Maicii Domnului a fost ieri (miercuri), însă oamenii din Berovo au hotărât să fie astăzi (joi), pentru a mânca sute de miei şi pentru a bea o mulţime de rachiu şi vin de struguri. Ieri masa ar fi fost fără carne. Acesta este adevăratul motiv pentru această pedeapsă”.

Pentru cei implicaţi, era limpede că aceasta era pedeapsa Domnului pentru mutarea praznicului Adormirii Pururea Fecioarei Maria. Din nefericire, această întâmplare înspăimântătoare este răstălmăcită cu uşurinţă de heterodocşi, care – necunoscând nu numai motivele reale pentru asemenea catastrofe, ci nici rolul educativ al proniei dumnezeieşti – se grăbesc să condamne Ortodoxia, declarând: ,,Credinţa ortodoxă nu poate fi adevărată, căci vedeţi cum Dumnezeu îi năpăstuieşte pe ortodocşi cu nenorociri”.

De asemenea, este demn de notat că anul 1997 a fost marcat de furtuni de zăpadă neobişnuite în Bulgaria, care au lăsat multe aşezări fără electricitate de Paştele catolic, 30 martie (stil nou). Pe de altă parte, nu a fost nici măcar o zi cu vreme proastă în memoria recentă despre Paştele ortodox în Bulgaria.

Figura 25

Tragedia Titanicului rămâne un testament morbid al încrederii arogante a omului puse greşit în capacităţile sale ştiinţifice şi tehnologice

Un exemplu final este scufundarea teribilă a navei oceanice de pasageri de linie R.M.S. Titanic[5]. Titanicul s-a scufundat în 1912 (figura 25), an în care ortodocşii au sărbătorit Kiriopasha şi în care, în plus, Paştele catolic a coincis cu Paştele ortodox. Titanicul, căruia i s-a făcut publicitate ca fiind cel mai mare şi mai luxos vas de pasageri din istorie, era utilat cu maşini moderne, săli de teatru, restaurante şi toate accesoriile de lux. Fiind construit din cele mai bune materiale existente, de specialişti excelenţi, constructorii săi s-au lăudat că Titanicul era de nescufundat, unul dintre ei mergând atât de departe încât a declarat că nici Dumnezeu Însuşi nu l-ar putea scufunda. Vasul a pornit în prima sa călătorie pe 10 aprilie (stil nou) – miercuri în Săptămâna Luminată - şi a mers toată Săptămâna Luminată, o călătorie caracterizată de o prea mare îngăduinţă de sine trupească. În noaptea de Antipasha (Duminica Tomei), pe 14 aprilie (stil nou), în mijlocul acestui întreg amuzament nesăbuit, vasul s-a rupt în două când s-a lovit de un aisberg, trimiţând aproape 70% dintre pasagerii săi către un mormânt acvatic …