----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 38 vizitatori și nici un membru online

SFINŢII PĂRINŢI ŞI EREZIILE

Sfântul Marcu al Efesului şi falsa unire de la Florenţa (IV)

 

Episodul anterior

 

Niciodată, o bărbate, ceea ce priveşte Biserica nu se duce la bun sfârşit prin compromisuri: nu există nici o cale de mijloc între Adevăr şi minciună. Dar exact aşa cum ceea ce este în afara luminii va fi în mod necesar în întuneric, tot aşa cel care se îndepărtează puţin de Adevăr este lăsat rob minciunii.
 
Scrisoare către Gheorghe Scholarios
 
Odinioară noi am grăit întru totul asemenea, şi nu a existat nici o schismă între noi, şi apoi noi, ambele părţi (ortodocşi şi latini), eram în acord cu Părinţii; dar acum, când noi nu grăim asemenea, cum putem fi împreună ? Acum noi (ortodocşii) vorbim exact la fel ca atunci, şi noi suntem în acord atât cu noi înşine, cât şi cu Părinţii – atât ai noştri, cât şi ai voştri – dacă voi doriţi să recunoaşteţi ceea ce este adevărat. Dar voi, introducând inovaţia, prin aceasta inevitabil vă dovediţi că sunteţi în dezacord în primul rând cu voi înşivă, şi apoi cu Părinţii pe care noi îi avem în comun, şi în cele din urmă cu noi.
 
Mesaj către Papa Eugenie al IV-lea

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ

şi

STATISTICA BISERICEASCĂ

 

de
Euseviu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul VI
Biserica sârbilor din Bosnia şi Herţegovina (Hercegovina), din Serbia şi din Ţrnagora (Crnagora) sau Montenegro
 
Capitolul VI
Biserica sârbilor din Bosnia şi Herţegovina (Hercegovina), din Serbia şi din Ţrnagora (Crnagora) sau Montenegro
§. 218. Biserica Serbiei

Împilările, ce turcii şi ienicerii comiteau în paşalâcul sârbesc de Belgrad, au provocat în 1804 o revoltă, a cărei căpetenie fu Gheorghie Petrovici, numit Gheorghie Negrul, Caragheorghie (Karadjordje). Revolta avu efectul că în pacea de la Bucureşti din 1812 s-a acordat răsculaţilor amnistie generală şi autonomie, dar cu obligaţia de a plăti turcilor tribut şi a le preda fortăreţele, armele şi proviziile de război, precum şi de a înapoia turcilor proprietăţile lor. În 1813 Caragheorghie fu aşa de strâmtorat într-o luptă, că a fost silit a-şi scăpa viaţa pe teritoriu austriac. Dar Miloş Obrenovici (Obrenovic), care era sub comanda lui continuă lupta cu succes şi în 1816 mai întâi turcii, apoi şi sârbii îl priveau ca principe.

Citește mai departe...

Încercările de peste un veac de convocare a unui Sinod Ecumenic,

menit a aduce reforma în Biserica Ortodoxă (VII)

 

Ştiind că lumea heterodoxă nu va renunţa niciodată la ereziile şi învăţăturile sale greşite,
la începutul secolului XX, conducătorii ortodocşi au pornit o campanie vehementă de reformare
a Bisericii Ortodoxe, pentru a putea săvârşi mult-dorita unitate a creştinilor – ideal de sorginte masonică.
Ei aveau nevoie ca un Sinod Ecumenic să valideze toate modificările dogmatice şi canonice necesare
protestantizării Ortodoxiei. Astfel, strădaniile lor pentru convocarea acestui Sinod s-au succedat neobosite,
zădărnicite însă de circumstanţe politice, sociale, de orgolii ierarhice, ciocniri între ‘puternicii’ Ortodoxiei
oficiale, dar susţinute de heterodocşii care îşi urmăreau propriile interese. Va reuşi oare mult-trâmbiţatul
Sinod din zilele noastre să le împlinească visul, care echivalează cu prăbuşirea Ortodoxiei oficiale ?
 
 

Reluăm acest articol, care a rulat pe site în anul 2016, având în vedere că aducem la zi în permanenţă informaţia legată de acest subiect. Se dezvăluie înaintea ochilor noştri noi şi inedite pagini de istorie, care completează imaginea de ansamblu şi aduc lumină asupra unor evenimente bisericeşti contemporane

 

Cea de-a IV-a Conferinţă panortodoxă de la Chambesy, 1968

Lista temelor fixate la prima Conferinţă panortodoxă a fost trimisă tuturor Bisericilor Ortodoxe spre studiu, dar foarte repede s-a constatat că această listă era prea complexă şi nu toate temele enumerate puteau face obiectul discuţiilor unui eventual Sinod Ecumenic şi cu atât mai puţin ale unui prosinod.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la

cartea Proorocului Iezechiil (LXI)

 

Episodul anterior

 

Omilia a IV-a (Iezechiil 40, 9-12)

1. Omul, a cărui înfăţişare era ca vederea aramei, a măsurat ,,pridvorul porţii cel aproape de pridvorul uşii de opt coţi şi fruntea de doi coţi”. Şi ca nu cumva să credem că pridvorul este în afara porţii, este adăugat: ,,Şi pridvordul porţii dinlăuntru” (Iezechiil 40, 10).

Citește mai departe...

Înmormântarea şi cremaţiunea

în lumina cuvântului lui Dumnezeu şi a istoriei (III)

 

de dr. Samuil Taubes

Prim-rabin în Caransebeş

 

Articol apărut în serial, începând din 24 iunie 1928, în Foaia Diecezană,

publicaţie a Eparhiei Ortodoxe Române a Caransebeşului

 

Partea a II-a

Postăm acest articol, scris de un rabin, fiindcă el constituie o mărturie extraordinar de veridică pentru rânduielile de înmormântare pe care le avem noi, creştinii, şi pe care le-am moştenit de la poporul mesianic. El este extrem de actual, deşi este scris cu aproape 90 ani în urmă, şi pledează pentru înmormântare, monogamie, ca şi împotriva oricărei forme de sinucidere.

 

Unii versaţi în cunoştinţele Sfintei Scripturi ne vor obiecta desigur că am omis unele pasaje, din care s-ar putea trage concluzia că şi la poporul lui Israil a existat pe alocurea arderea cadavrelor. În primul rând, ni se indică Cartea I a Împăraţilor 31, 12 unde ni se narează că locuitorii din Iavis-Galaad, auzind ceea ce au făcut filistenii împăratului Saul şi fiilor săi, luară cadavrele lui Saul şi ale fiilor săi de pe zidul Vitsamului şi aducându-le în oraşul lor le arseră acolo. Nu trebuie să uităm însă că chiar în versetul următor se zice: ,,Şi ei luară oasele lor şi le îngropară sub stejarul din Iavis”.

Citește mai departe...

Meşteşugul rugăciunii (I)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Alte scrieri de acelaşi autor
- Adevăr şi minciună despre viaţa de după moarte -
 
De ce un creştin ortodox nu poate fi ecumenist
de arhimandriţii Serafim Alexiev şi Serghie Jazadjiev

 

Cuvânt înainte

Rugăciunea este o convorbire intimă a sufletului cu Dumnezeu. În tânguirile, suspinele, cererile şi slavosloviile acesteia, în extaze şi în revărsări de mulţumire se află tăinuit pulsul vieţii noastre duhovniceşti. Mulţumită rugăciunii, noi putem să intrăm în părtăşie cu Dumnezeu, iar aceasta nu doar în fiecare zi, ci şi în fiecare clipă, şi să-I cerem ajutor binecuvântat atât în nevoile noastre trupeşti, cât şi în cele duhovniceşti.

Citește mai departe...

Pe urmele Sfântului Ioan de Kronstadt (IV)

 

Episodul anterior

 

Sankt Petersburg, Rusia

Mânăstirea de maici Sfântul Ioan de Rila (Mânăstirea Ioannovski)

În 1900, la un an după întemeierea Mânăstirii de maici Sfântul Ioan Înaintemergătorul în Sura, părintele Ioan a început un mic aşezământ, un avanpost în oraş pentru Mânăstirea Sura, în Sankt Petersburg, pe malul Râului Karpovka, care s-a transformat rapid în Mânăstirea de maici Sfântul Ioan de Rila şi locul său de înmormântare. În 1901, părintele Ioan a binecuvântat-o pe fiica sa duhovnicească Ana Semionovna Sergheieva să fie tunsă în monahism acolo cu numele de Anghelina şi i-a dat ascultarea de a conduce construirea complexului mânăstiresc impresionant, lucru pe care ea l-a făcut într-o perioadă uluitoare de 2 ani.

Citește mai departe...

ORTODOXIA ŞI ECUMENISMUL* (XXVIII)

De ce un creştin ortodox nu poate fi ecumenist

de arhimandriţii Serafim Alexiev şi Serghie Jazadjiev

 

Ediţia I, publicată acum fără nici o schimbare

 

Episodul anterior

Principiul 14

Scopul ecumenismului este acela de a uni toate religiile întro singură religie antihristică. Propovăduind chipurile ‘dragostea’, el greşeşte şi împotriva adevărului, şi împotriva dragostei, iar prin traducerile ecumenice ale Bibliei distruge credinţa în Hristos

 

A) Unirea tuturor religiilor

În numele dragostei greşit înţelese şi nesocotind adevărul, ecumenismul încearcă să unească nu numai pe creştinii de diferite confesiuni, ci, inspirat de francmasonerie, a început şi unirea creştinilor cu necreştinii, rezolvându-şi astfel sarcina ce şi-a propus-o mai demult.

Citește mai departe...

Ar trebui să-i înfometăm până la moarte pe pacienţii cu Alzheimer ?

de Wesley Smith, 20 august 2017

 
 
Alte articole de Wesley Smith
 

Ideea de a înfometa până la moarte o persoană vârstnică neajutorată obişnuia să fie considerată cea mai teribilă crimă. Un lucru detestabil. Acum, pentru unii, este doar o altă formă de ,,moarte cu demnitate”.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LX)

 

Episodul anterior

 

87. ,,Cine dintru voi are prieten şi va merge către dânsul la miezul nopţii şi va zice lui: prietene, dă-mi împrumut trei pâini” (Luca 11, 5). Există alt loc al învăţăturii, că rugăciunea este făcută în toate circumstanţele (potrivit Efeseni 6, 18), nu numai ziua, ci şi noaptea; pentru că tu vezi că cel care şi-a trezit prietenul la miezul nopţii cerând trei pâini şi, insistând în intenţia lui de a dobândi, nu este refuzat în rugăminţile sale stăruitoare (potrivit Luca 11, 5-8). Ce sunt acele trei pâini dacă nu hrana tainei cereşti ? Dacă tu Îl iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, vei putea să te învredniceşti de aceasta nu numai pentru tine, ci şi pentru alţii.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE (IX)
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul III
Cartea a VIII-a
 
Anii 347–381
 
3
 

Starea intelectuală a Bisericii după moartea lui Constantin – Dogmă, constituţie, disciplină, liturghie, potrivit Părinţilor acestei epoci – Scriitori răsăriteni – Biserica Alexandriei – Sfântul Atanasie, opere istorice, dogmatice, exegetice

Biserica din Ierusalim – Sfântul Chiril; catehezele sale – Opuscule

Bisericile asiatice – Sfântul Vasilie de Cezareea – Operele sale exegetice, dogmatice şi ascetice – Liturghia sa – Sfântul Grigorie Teologul sau de Nazianz – Discursurile sale – Scrisorile sale – Poemele sale – Amfilohie al Iconiei – Alţi scriitori răsăriteni: Didim din Alexandria; Macarie din Alexandria, Macarie din Egipt şi mulţi alţi scriitori – Sfântul Efrem din Edesa

Bisericile apusene: Iuliu, episcop al Romei – Victorin, operele sale împotriva arienilor – Eusebiu de Verceil – Febadie de Agen – Sfântul Ilarie de Poitiers; lucrările sale exegetice, dogmatice, istorice – Zenon de Verona – Optatus de Mileve – Damas, episcop al Romei – Scrisorile sale – Poemele sale – Luchifer de Cagliari – Pacianus de Barcelona – Poeţii Juvencus, Sedulius, Severus, Ausonius – Sfântul Ambrozie de Milan – Operele sale exegetice, dogmatice, ascetice – Alţi scriitori apuseni

Ulfila, apostol al neamului goţilor; lucrările sale biblice

Mişcarea intelectuală în erezie: Acachie de Cezareea Palestinei, Avxentie de Milan şi alţi arieni – Apolinariştii – Priscilianiştii – Donatiştii

Citește mai departe...

Încercările de peste un veac de convocare a unui Sinod Ecumenic,

menit a aduce reforma în Biserica Ortodoxă (VI)

 

Ştiind că lumea heterodoxă nu va renunţa niciodată la ereziile şi învăţăturile sale greşite,
la începutul secolului XX, conducătorii ortodocşi au pornit o campanie vehementă de reformare
a Bisericii Ortodoxe, pentru a putea săvârşi mult-dorita unitate a creştinilor – ideal de sorginte masonică.
Ei aveau nevoie ca un Sinod Ecumenic să valideze toate modificările dogmatice şi canonice necesare
protestantizării Ortodoxiei. Astfel, strădaniile lor pentru convocarea acestui Sinod s-au succedat neobosite,
zădărnicite însă de circumstanţe politice, sociale, de orgolii ierarhice, ciocniri între ‘puternicii’ Ortodoxiei
oficiale, dar susţinute de heterodocşii care îşi urmăreau propriile interese. Va reuşi oare mult-trâmbiţatul
Sinod din zilele noastre să le împlinească visul, care echivalează cu prăbuşirea Ortodoxiei oficiale ?
 

Episoadele anterioare

 

Reluăm acest articol, care a rulat pe site în anul 2016, având în vedere că aducem la zi în permanenţă informaţia legată de acest subiect. Se dezvăluie înaintea ochilor noştri noi şi inedite pagini de istorie, care completează imaginea de ansamblu şi aduc lumină asupra unor evenimente bisericeşti contemporane

 

Prima Conferinţă panortodoxă din Insula Rhodos, 24 septembrie - 1 octombrie 1961

Astfel, pe 8 iunie 1960, Patriarhia Constantinopolului anunţa convocarea unei conferinţe panortodoxe pentru perioada 25 septembrie - 2 octombrie 1960, care a fost amânată însă pentru anul 1961. Pe 4 mai 1961, Patriarhia Constantinopolului trimite tuturor Bisericilor Ortodoxe un nou catalog de teme, mult mai dezvoltat decât cel elaborat la Vatopedu şi care urma să fie discutat şi aprobat, spre a fi dezbătut la un viitor Prosinod. Pe 13 iunie, Patriarhia trimite invitaţii pentru conferinţa panortodoxă, care s-a desfăşurat în Insula Rhodos, între 24 septembrie - 1 octombrie 1961, şi care este socotită de ecumenişti o ,,răscruce pentru Biserica Ortodoxă”.

Citește mai departe...