Capitolul IX

Încheierea la cele zise despre papistaşi

§ 1. Ca încheiere la însemnările acestea, zice Sfântul Simeon Tesalonicul, la pagina 55, în cartea sa: ,,Cele ce sunt de la eretici, ca unele ce sunt de multe feluri şi pline de păgânătate, trebuie să nu le băgăm în seamă căci sunt păgâneşti”. Şi iarăşi zice – în capul 15 – cel împotriva păgânului Evtihie, Dioscor, nebunilor armeni, şi altor eretici … ,,Deci urmează să fugim de cei ce se ţin de nişte dogme ca acestea, ca de nişte lepădaţi de Dumnezeu”.

Iar în cartea ,,Adunarea pe scurt a dumnezeieştilor dogme ale credinţei”, ca încheiere a cuvântului cel către latini, făcut de Macarie Macri, la pagina 147, cetim următoarele: ,,Deci, celor ce voiesc să fie credincioşi, şi să dobândească împărtăşirea lui Hristos, şi să urmeze sfinţilor, şi să nu fie supuşi anatemei Sfântului Apostol Pavel şi blestemurilor Sfintelor Soboare şi ale tuturor sfinţilor teologi, nimic nu le va fi lor de obşte cu latinii de oare ce:

§ 2. ,,Din cele mai sus zise[1], urmează ca încheiere necesară, logică, că în toate chestiunile în care se deosebeşte Biserica Răsăriteană de cea Apuseană e dovedit pe de o parte, că Biserica de Răsărit – Ortodoxă – este în totul conformă cu cele din Noul Testament şi cu cele ce domnesc în vechimea bisericească; iar pe de altă parte, că Biserica de Apus se mustră ca abătându-se şi depărtându-se atât de la Evanghelie cât şi de la predania veche bisericească.

Biserica de Răsărit ţine nestricat şi neschimbat vechiul şi curatul creştinism al celor dintâi 8 veacuri, ţine creştinismul cel propovăduit de către Sfinţii Apostoli, creştinismul celor 7 Soboare Ecumenice, creştinismul marilor învăţaţi greci, dascăli şi părinţi bisericeşti, cărora fură ucenici latinii, sirienii, armenii şi ceilalţi dascăli bisericeşti. Biserica Apuseană dimpotrivă, din pricina barbariei ei din timpurile evului de mijloc şi a neştiinţei de atunci a popoarelor ei, a schimbat în multe şi a urâţit creştinismul”.

Căci cum să nu fie schimonosit creştinismul de papistaşi, când între alte diavoleşti dăscălii învaţă şi acestea: ,,De este perderea de un galben, mai ales de un ac, fără de care nu poate nedreptăţitul să trăiască, poate omorî pe cel ce a furat acul !” Şi iarăşi păgânii de iezuiţi, iată ce mai dăscăleşte: ,,Cel ce ştie meşteşugul de a amăgi pe aproapele, şi cu acest chip ar huli pe însuşi Dumnezeu, nu va păcătui hulind pe Dumnezeu şi amăgind pe aproapele; păcat însă este a nu şti cineva un meşteşug ca acesta”[2]. Vai de ei ucigaşii şi amăgitorii hulitori de Dumnezeu !

Oare unele ca acestea diavoleşti învăţături, propovăduite de iezuiţii papistaşi, nu constituie nota caracteristică şi distinctivă a rasei jidăneşti – neîntrecută în tot soiul de fără de legi ? Într-adevăr, Talmudul predică o ură sălbatică împotriva a tot ce nu este jidan. Iar hahamii poruncesc jidanilor să omoare pe creştini – fie chiar pe cei mai buni (Tob şebegoim harog)[3].

Deci, ,,cine voieşte să afle învăţături de a nu iubi pre Dumnezeu şi pe aproapele, a nu se ruga lui Dumnezeu, a nu-L cinsti, a nu se supăra să asculte sfinţitele slujbe în sărbători, a nu da milostenie săracilor, să omoare şi să vrăjmăşuiască viaţa aproapelui cu slobozire, să plăsmuiască clevetiri după plăcerea sa, să fure fără de frică şi cu slobozenie, a nu cinsti numele cel bun al aproapelui său, a nu crede cândva fără să calce bisericeasca poruncă, a face tot felul de fapte de ruşine, a nu se mărturisi şi a nu se împărtăşi, pre toate acestea şi mai multe decât acestea, le va afla în păgâneştile scrieri ale iezuiţilor papistaşi.

Pre ale cărora, din parte, învăţături, vezi-le înşirate în Bisericeasca Istorie a lui Meletie, Tom 4, part. II, cap. 20, § 24.

Aşa dar, din neamul acesta de învăţători ai tuturor fără de legilor ce-şi poate închipui cineva, nu s-au sfiit oare care din prea înalţii mitropoliţi a primi pe lângă sine, ca sfetnic, câte un doctor în teologie – papistaş iezuit –; iar noii calendarişti, tocmai acum după aproape 20 de veacuri, au găsit cu cale să zică că calendarul nostru ortodox, numit iulian stil vechiu, a fost şi este păgânesc, iar cel grigorian – papistăşesc – este şi va fi adevărat ştiinţific !?

Însă, fie-ne îngăduit ca să arătăm oare care fapte necanonice săvârşite din apropierea către aceşti iezuiţi … Şi pe urmă, ajutaţi cu rugăciunile tuturor celor ce voiesc să fie şi să rămâie adevăraţi fii ai Bisericii Creştine Ortodoxe de Răsărit, vom păşi la chestia schimbării ortodoxului calendar iulian stil vechiu … sau de le vor plăcea, ori nu, noilor calendarişti, însă nouă de neplăcerea dumnealor nu trebuie să ne pese, ,,căci, de aş plăcea încă oamenilor nu aş fi slugă lui Hristos”, zice Dumnezeiescul Apostol (Galateni 1, 10); iar prea înaltul între Cuvântătorii de Dumnezeu, Sfântul Grigorie Palama zice: ,,Începătorii de eresuri şi cei asemenea lor cugetători şi apărători, plesnească”[4].