Capitolul II

Culegeri din ,,Actul sinodal al sfântului şi marelui sinod, ce s-a adunat întru numele Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Biserica Prea Sfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi prea fericitei pururea Fecioarei Maria, cea numită ,,Mângâierea” în Constantinopol, la anul mântuirii 1583 noiembrie în 20, sub preşedinţia prea fericitului Ieremia, arhiepiscopul cetăţii lui Constantin şi patriarh ecumenic, şi a prea fericitului papă şi patriarh al Alexandriei Silvestru, dimpreună şi cu alţi mulţi prea sfinţiţi arhierei ai Sfintei Biserici Răsăritene.

Întru care prea fericitul patriarh Ieremia luând cuvântul au zis:

,,Fiindcă iarăşi Biserica papei Romei cei vechi, ceea ce se mulţumeşte întru născociri noui, fără a socoti cât de puţin, adecă primejdia, s-au învoit cu astronomii ei şi au mutat pre acelea care se făceau bine de drept slăvitorii creştini – pentru Sfintele Paşti – cele de sfinţitul a toată lumea sobor a celor 318 de Dumnezeu purtători Părinţi, cele poruncite şi hotărâte şi de celelalte Sfinte Soboare pecetluite şi primite de cei de preste tot pământul ortodocşi creştini, şi săvârşite după cum s-au poruncit.

Drept aceea, pricina aceea – a născocirilor papei – de mare sminteală s-a făcut.

Şi pentru aceea ajungând înaintea smereniei noastre nişte bărbaţi din Armenia, întrebând şi zicând, că-i sileşte pre dânşii papa ca să primească şi ei acele născociri – în privinţa calendarului –, au mai zis: Rugămu-vă pre voi, ca să ne spuneţi, ce au hotărât dumnezeieştii Părinţi ?

Iară smerenia noastră socotindu-se dimpreună cu fericitul patriarh al Alexandriei, întru Duhul Sfânt desluşind şi explicând, înfăţoşază curat şi limpede cele hotărâte de Sfinţii Părinţii noştri pentru acestea:

Întâi:

(Întru această întâi expunere, lămureşte şi documentează pre larg sfântul sinod acesta, cum că Armenia, conform hotărârilor Sfintelor Soboare Ecumenice, latură este în diocesa Patriarhiei Constantinopolului, iar nici de cum sub Roma cea veche, punând de faţă întreaga istorie ce a urmat cu episcopii Armeniei; şi bazat pe canoanele Sfintelor Soboare Ecumenice, zice):

Că obiceiurile cele din început au poruncit ca să le ţinem, iară papii se opintesc ca afară de enoria lor a stăpâni cu sila, care împotriva învăţăturilor lui Hristos este. Căci Mântuitorul acestea au zis, trimiţând în lume pre Sfinţii Apostoli: ,,Pre toţi învăţaţi-i, zice, şi nu-i siliţi”; şi cel ce voieşte a veni către Mine … şi câte în sfinţitele Evanghelii de acestea se urmează.

Se cuvenea acestor apuseni, dar, ca să nu-i înveţe scornituri şi streine învăţături, pricinuitoare de sminteală; însă Biserica Domnului nostru Iisus Hristos – cea Ortodoxă de Răsărit, pre moştenirea Apostolilor şi a Sfintelor Soboare şi câte sunt ale Dumnezeiescului Duh – păzeşte.

Iar al doilea: asigurăm şi întărim pre tot creştinul ortodox, cel ce pofteşte să cunoască adevărul, cum că nu este nici o neconglăsuire întru a noastră Pascalie; ci urmând cineva rânduielilor Sfinţilor Părinţi, rămâne drept şi în veac statornic, întru cât păzeşte rânduiala carea a primit-o dintru început nestrămutată, cea cu bună cuviinţă şi cu dreaptă socoteală de la dumnezeieştii Părinţi. Căci nimenea din cei de acum, ori cu ştiinţa, ori cu astronomia dupre cei aleşi ai lor, nici o sfinţire au, fără numai păreri deşarte, iar de celelalte ale adevărului sunt departe.

Deci, în patru se adună hotărârile pentru Sfintele Paşti: ce porunceşte că se cuvine după isimeria cea de primăvară a săvârşi Paştele; al 2-lea, nu întru aceeaşi zi cu jidanii să prăznuim Paştele; al 3-lea, că nu prost după isimerie ci întru întâia lună plină care va fi după isimerie; şi al 4-lea, că şi după luna plină îndată în duminica săptămânii dintâi.

Pentru aceasta, nimenea cu totul să cugete pentru cei prea cunoscători acei Sfinţi Părinţi, cum că s-au amăgit întru aceasta şi au greşit, care acum de cei noi astronomi, precum zic ei, mai bine s-au îndreptat.

Fiindcă cu darul lui Hristos de la Sfântul Sobor I până acum, pururea Sfintele Paşti, după Fasca legii se fac şi în duminică; ci nici o turburare n-am cunoscut, ca să ne sculăm să le îndreptăm. Bine dar s-au rânduit de Sfinţii Părinţi şi în veci rămâie nestrămutate.

Foarte rău dară, de cei de acum noi astronomi ai Romei vechi s-au scăzut cele 10 zile de la luna lui octombrie; deoarece, afară de altele, şi confuzie (turburare) se aduce înlăuntru întru acest nou sistem de calendar, şi socotindu-se şi privindu-se. Pentru că întru toată perioada cea de 131 de ani, o zi numai se zice că prisoseşte. Şi cum cunoscut fiind că de la Sf. Sobor I, 1265 de ani trecând până acum (314 scăzându-i), numai 9 zile şi ceasuri 10 fără o jumătate de secundă s-ar aduna şi ar lipsi; şi de este aşa, atunci nu ajunge a se face 10 zile. Iară dacă în 120 de ani o zi se adună, atunci vor fi zile 10 şi ceasuri 10 şi vor trece preste cele 10 zile. Acestea cu totul tot cu greşală se arată de ei.

Ci şi după cei minunaţi şi înţelepţi cititori şi văzători de stele, dupre marele Ptolomeu[1] şi alţii, greşite acestea se află; că în 300 de ani, acei, şi ceva mai mult zic, că o zi se adună, arătând şi aceasta, nu de la a soarelui mişcare adecă – că liniştită îşi face mişcarea şi neschimbată – ci după măsurarea zilelor anului. Şi după unii ca aceştia, zile 4, ceasuri 5 şi secunde 13 de la Sfântul Sobor din Niceea şi până acum s-ar face.

Acestea toate socotindu-se, şi dupre a elinilor (filosofilor) înţelepciune, se arată că afară de tot cuvântul cele 10 zile ale lui octombrie astronomii Romei le-au scăzut, numai ca să se arate oamenilor ca făcând ceva slăvit şi nou pentru schimbare, după cum se cădea lor să nu facă înnoiri ca acestea; căci aduc şi pricinuiesc în Biserica lui Hristos despărţire nu puţină, măcar şi silă să nu se aducă.

Pentru aceasta, aceia carii îndrăznesc a face unele ca acestea înnoiri, nu cu bun cuvânt se socotesc credincioşi, răsturnând cele bine aşezate şi poruncite de Sfinţii Părinţi, care sunt nu numai cu bună socoteală, ci şi dumnezeieşti.

Şi acestea adecă noi către amândouă expunerile le zicem, însemnând dupre adevăr 1583 anul de la întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, noiembrie 20, indictionul 12:

Ieremia al Constantinopolului,

Silvestru al Alexandriei, şi ceilalţi ai sfântului sobor de faţă arhierei …”

În ştiinţă să fie că, în condica cea scrisă cu mâna, purtând nr. 285, a Bibliotecii Sf. Colibi cei din Schitul Capso-Colibei, cu hramul ,,Lauda acatistului” – după care am copiat actul sinodal de mai sus, iar în româneşte s-a tradus de cuvioşia sa părintele Ignatie de la Schitul Ivirului –, la foaia 1165 se află în rândul hotărârilor ale acestui sfânt sobor din 1583 şi 7 anatematismosuri:

1) dă anatemei pre cei ce zic că Duhul Sfânt purcede şi din Fiul (Filioque);

2) dă anatemei pre cei ce nu împărtăşesc şi din Sf. Sânge pre credincioşii mireni;

3) dă anatemei pre cei ce zic că Mântuitorul nu va veni ca să judece dimpreună cu trupurile şi sufletele;

4) dă anatemei pre cei ce fac liturghie cu azimă;

5) dă anatemei pre cei ce cred în purgatoriu;

6) dă anatemei pre cei ce cred pe papa de cap, iar nu Hristos de Cap al Bisericii Sale.

Iar anatematismosul al 7-lea, fiind îndreptat contra noilor scornituri calendaristice îl punem de faţă:

7) ,,Cei ce nu urmează obiceiurile Bisericii lui Hristos, dupre cum cele 7 Sfinte Soboare a toată lumea au aşezat şi Sfintele Paşti şi calendarul bine legiuindu-l ca să le urmăm neschimbate, şi voieşte a urma cea de nou Pascalie şi calendarul lui Papa Grigorie şi a celor fără de Dumnezeu astronomi, şi se încontrează la toate acestea – ale Sfinţilor Părinţi – şi voieşte a le răsturna şi a le strica, lasă să aibă ANATEMA şi afară de Biserica lui Hristos şi din adunarea celor credincioşi să fie.

Iară voi cei bine-credincioşi drept slăvitori creştini rămâneţi în cele ce v-aţi învăţat şi v-aţi născut prin botez şi v-aţi crescut, şi când va chema vremea şi însuşi sângele vostru să-l vărsaţi ca să păziţi credinţa cea de Părinţi predată şi mărturisirea; şi să vă păziţi şi să vă luaţi aminte despre unii ca aceştia, ca şi Domnul nostru Iisus Hristos să vă ajute totdeauna şi smeritele noastre rugăciuni să fie cu voi cu toţi. AMIN”.