Pagini din vieţile sfinţilor (IV)

de un monah

Există o sumedenie de frânturi din vieţile sfinţilor sau din slujbele bisericeşti care ne sunt mai puţin cunoscute, fiindcă trecem pe lângă ele, din obişnuinţă, din nebăgare de seamă, sau din pricina vâltorii vieţii. Dar să ne oprim puţin paşii vieţii şi să luăm aminte la ele.

Despre Sfântul Mucenic Anastasie Persul, cel căruia i s-a cerut să spună doar trei cuvinte: ,,Nu sunt creştin” şi apoi este liber să meargă unde voieşte, şi despre cum el, nefăcând acest mic compromis, şi-a câştigat cununa veşnică de mucenic al lui Hristos

Sfântul Mucenic Anastasie a fost de neam din Persia şi a trăit pe vremea împăratului Heraclie al romanilor şi al împăratului Hosroe al perşilor. Era din neam de vrăjitori, de la care a şi învăţat meşteşugul vrăjitoresc. Când împăratul Hosroe a cucerit Ierusalimul, a luat cu sine în Persia cinstitul lemn al făcătoarei de viaţă Cruci. Pentru minunile făcute de Sfânta Cruce în Persia se dusese vestea că Dumnezeul creştinilor a venit acolo.

Sfântul, fiind biruit de dorul de Dumnezeu, a cercetat cu deadinsul să afle ce este cu Sfânta Cruce, şi aflând de la un creştin iconomia dumnezeiască, a crezut în Hristos şi a dorit să se facă următor patimilor Lui. A plecat în Ţara Sfântă, unde s-a făcut monah iscusit în Mânăstirea Sfântului Sava. Acolo citea sfintele cărţi, învăţa pe de rost Psaltirea şi dorea cu ardoare să-şi sfârşească viaţa prin suferinţe muceniceşti. În urma unui vis a plecat în Cezareea Palestinei, unde întâlnindu-se cu nişte vrăjitori şi batjocorind faptele lor, a fost prins şi dus la Marzavan, stăpânul lor.

Boierul Marzavan a trimis la Cuviosul Mucenic Anastasie, zicându-i: ,,Iată îţi porunceşte ţie împăratul ca numai un cuvânt să zici: nu sunt creştin, şi îndată vei fi liber ca să mergi oriunde vei voi, sau la creştini sau la monahi, sau în pietre, ori la cea dintâi rânduială ostăşească”. Răspuns-a mucenicul lui Hristos: ,,Să nu-mi fie mie a mă lepăda de Hristos al meu, nici cu mintea, nici cu cuvântul”.

Apoi, iarăşi boierul a trimis pe un casnic al său la sfânt, zicându-i: ,,Ştiu că te ruşinezi de mulţi, dar mai ales de cunoscuţii tăi, şi nu voieşti ca înaintea lor să te lepezi de Hristosul tău; însă de vreme ce porunca împărătească stă asupră-ţi şi care nimeni nu se cade să n-o asculte, de aceea, dacă vrei, numai înaintea mea şi a altor doi sfetnici ai mei să zici: mă lepăd de Hristos, şi îndată te vei slobozi; pentru că ce pagubă va fi ţie, când numai cu gura îţi vei adeveri lepădarea, iar inima ta neunindu-se cu gura, vei crede în Dumnezeul tău ?” Răspuns-a mucenicul: ,,Să nu-mi fie mie aceea nici înaintea ta, nici înaintea altora, ca să mă lepăd de Domnul meu, nici la arătare, nici în taină, nici în vis şi nici va putea cineva să mă silească la acestea, orice mi-ar face”.

Ducându-se acel om de casă la boier şi cele auzite de la mucenicul spunându-i, a poruncit boierul ca să-l aducă înaintea sa, şi i-a zis: ,,Iată, a poruncit împăratul ca în fiare legat să te trimit la dânsul în Persia”. Sfântul Mucenic Anastasie a răspuns: ,,De vei voi să mă liberezi, apoi, eu singur, fără de fiare voi merge la împăratul vostru; pentru că ce trebuinţă este ca să mă pui în fiare pe mine, cel ce de voie rabd şi voiesc a răbda pentru iubitul meu, Stăpânul Hristos ?” Văzând boierul că cu nici un chip, nici cu momiri, nici cu îngroziri nu poate să întoarcă pe mucenic de la creştinătate la păgânătate l-a rânduit cu alţi doi legaţi, care erau aşijderea creştini şi osândiţi pentru o pricină nedreaptă, ca după cinci zile să-i trimită în Persia, la judecata împăratului.

Şi a fost dus sfântul înaintea împăratului, şi nici înaintea lui nu s-a lepădat că este creştin, pentru care pricină şi-a câştigat cununa veşnică de mucenic al lui Hristos.