Viaţa şi minunile Sfântului Dionisie de Zakynthos (II)

Minuni

Sfântul călător

Sfântul Ierarh Dionisie se odihneşte în biserica ce-i poartă numele din Insula Zakynthos, însă adeseori racla care adăposteşte moaştele nu poate fi deschisă. Acest lucru pare a se întâmpla când sfântul călătoreşte sărind în ajutorul celor ce-l cheamă cu credinţă. După un timp, racla poate fi deschisă din nou, iar atunci, înăuntrul raclei, la picioarele sfântului, sunt găsite alge, iar papucii săi sunt tociţi. De asemenea, Sfântul Dionisie este văzut adeseori aievea mergând.

Asemenea lui fac alţi doi sfinţi din insulele din Marea Ionică: Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, făcătorul de minuni, ale cărui moaşte se află într-o biserică din Insula Corfu şi Sfântul Gherasim din Kefalonia. Ambii au moaşte întregi şi călătoresc pentru a-i ajuta pe credincioşi. Cei care au în grijă moaştele lor le schimbă în mod regulat papucii.

Iertarea ucigaşului fratelui său

Sfântul Dionisie de Zakynthos este cunoscut şi sub numele de sfântul iertării, aceasta din cauza unui episod minunat din viaţa sa. Arhivele Republicii Veneţiei mărturisesc că în acea perioadă exista o duşmănie de moarte între familiile Mondinos şi Sigouros. Strădaniile sfântului de a-i împăca au fost zadarnice.

Lucrurile ajunseseră atât de departe, încât membrii uneia dintre familii comiteau crime împotriva membrilor celeilalte familii şi populaţia era împărţită în două tabere. Incidentele au continuat până când, într-o bună zi, un ucigaş plătit l-a ucis pe însuşi fratele sfântului, Constantin. Fiind urmărit de rudele mortului şi de patrulă, ucigaşul a fugit, căutând adăpost în Mânăstirea Anafonitria, fără a şti că la acea vreme stareţ era chiar fratele celui ucis de el. Ucigaşul a căzut la picioarele stareţului şi l-a implorat să-l ajute să se ascundă.

Stareţul a vrut să afle motivul pentru care era urmărit, iar ucigaşul, fără măcar a bănui cu cine vorbeşte, şi-a recunoscut crima şi i-a spus că este urmărit de rudele mortului şi de patrulă. Căzut în cea mai adâncă mâhnire, ca om şi ca frate al celui ucis, cu un efort supraomenesc, sfântul l-a iertat pe ucigaş. I-a dat să mănânce şi să bea, a vorbit cu el şi l-a mângâiat, încercând să-l facă să se pocăiască de păcatul său.

La sosirea patrulei care îl urmărea pe ucigaş, sfântul nu le-a dezvăluit că ştie de uciderea lui Constantin şi a încercat, cu cuvinte de pace, să potolească mânia rudelor şi dorinţa lor de răzbunare. El le-a spus că nu ştie nimic de ucigaş, că acesta nu se află în mânăstire sau împrejurimile ei. După plecarea patrulei, sfântul l-a condus pe ucigaş pe o uşă laterală afară din mânăstire şi l-a dus la ţărm, dându-i hrană şi bani pentru ca acesta să fugă cu o barcă şi să scape de urmăritori.

Mai târziu, ucigaşul avea să afle cine a fost binefăcătorul său. Fiind profund mişcat de purtarea sfântului şi pocăindu-se de păcatul său, el s-a făcut monah.

Apariţia unui izvor în Strofades

Pe când era monah în Mânăstirea Strofades, într-o zi, el împreună cu un alt monah a coborât la malul mării să pescuiască. Stând şi pescuind, celălalt monah a însetat şi a vrut să se întoarcă în mânăstire să bea apă, fiindcă nu se găsea apă de băut în preajmă. Însă sfântul i-a arătat un loc la ţărm, unde monahul a găsit apă de băut şi şi-a potolit setea. Izvorul acela este numit până astăzi ,,izvorul sfântului”.

Pocăinţa pescarilor necredincioşi

Odată, Sfântul Dionisie împreună cu mai mulţi preoţi a fost invitat la Mânăstirea Sfântul Gheorghe de pe Insula Voidi. Pescarii care i-au dus cu barca socoteau în inima lor că sfântul şi preoţii erau de vină pentru faptul că ei nu prindeau peşte. Cunoscând gândul lor, Sfântul Dionisie le-a arătat unde să arunce năvodul. Era un loc unde înainte nu pescuiseră nimic, însă acum năvoadele erau atât de grele, încât pescarii nu puteau să le ridice. Apoi ei şi-au înţeles greşeala, au îngenuncheat înaintea sfântului şi i-au cerut iertare.

Sfântul Ierarh Dionisie de Zakynthos

Traversarea unui torent

Pe când sfântul vieţuia în Mânăstirea Anafonitria, el a trebuit să meargă în oraşul Zakynthos împreună cu diaconul Daniil. Pe drum, s-a pornit o furtună puternică, însă sfântul şi însoţitorul său au rămas în chip minunat neudaţi. Peste puţin timp, au întâlnit în cale un torent imposibil de traversat, creat de ploaia care cădea neîncetat. Sfântul Dionisie l-a binecuvântat, torentul s-a oprit de îndată şi cei doi au putut să meargă mai departe.

Mărturisirea ieromonahului Pangratie

Un ieromonah, pe nume Pangratie, a venit să se mărturisească la Sfântul Dionisie, dar a tăinuit cel mai grav păcat săvârşit. Deşi sfântul l-a întrebat de mai multe ori despre acel păcat, ieromonahul nu a mărturisit fapta. Atunci, sfântul i-a amintit pe un ton grav că într-o zi la sfânta liturghie, din neatenţie, i-au căzut din mâini părticele din sfânta împărtăşanie. Uluit, preotul a căzut în genunchi, cu lacrimi de pocăinţă şi-a mărturisit păcatul şi i-a cerut sfântului iertare. Sfântul l-a îndemnat să se apropie de Împăratul ceresc cu evlavie, frică şi cutremur, căci nici îngerii nu îndrăznesc să privească către El.

Soluţia unei excomunicări

Odată, sfântul a mers să slujească în Biserica Sfântul Nicolae din Zakynthos, când a fost găsit trupul unei femei excomunicate, moartă de multă vreme. Din cauza excomunicării, trupul ei nu putrezise. Cu lacrimi în ochi, rudele femeii moarte l-au rugat stăruitor pe sfânt să ridice pedeapsa.

Sfântului i s-a făcut milă, şi-a pus epitrahilul şi omoforul şi le-a spus să pună trupul pe un scaun în biserică. Apoi s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu pentru femeie, implorându-L să ridice pedeapsa. Când a terminat de citit rugăciunea de iertare, trupul şi-a înclinat capul ca şi cum şi-ar fi cerut iertare, a căzut la pământ şi s-a transformat în pământ şi oase. O minune asemănătoare a făcut sfântul în satul Katastario.

Vedenia stareţului Daniil

La câţiva ani după adormirea sfântului, înainte de canonizarea sa, stareţul mânăstirii sfântului era ieromonahul Daniil. Acesta era un om credincios şi evlavios, însă când a fost descoperit neputrezit trupul sfântului, el s-a îndoit de sfinţenia lui. ,,Dionisie, căruia i se aduce atâta cinste, se întreba el, se află cu adevărat alături de sfinţi în cer sau nu ?”

Într-o noapte, el a avut un vis în care paracliserul îi cerea binecuvântare să bată toaca pentru utrenie. Stareţul s-a trezit şi a crezut că a dat în realitate binecuvântare pentru utrenie. S-a ridicat, s-a îmbrăcat şi a mers la biserică pentru utrenie. Intrând în biserică, el l-a văzut pe Sfântul Dionisie pregătindu-se pentru slujbă înconjurat de preoţi şi diaconi. Sfântul îşi ţinea mâinile pe umerii lor, în timp ce ei îl îmbrăcau în veşmintele arhiereşti.

Unul dintre preoţi l-a întrebat pe stareţ: ,,Acum te-ai convins sau încă te îndoieşti ?” Stareţul Daniil a fost profund mişcat de vedenie şi a părăsit biserica cu teamă. Însă i-a părut rău de îndată că a plecat atât de repede şi a vrut să privească scena încă o dată, ca să se încredinţeze că era aievea. Când a intrat, el l-a văzut pe sfânt aşezându-se în raclă. Copleşit, stareţul s-a întors în chilia sa, i-a adunat pe toţi vieţuitorii mânăstirii şi le-a spus vedenia. Ei L-au preaslăvit într-un glas pe Dumnezeu, Cel minunat întru sfinţii Săi. Din acea zi, stareţul a devenit un susţinător fierbinte al sfinţeniei şi minunilor Sfântului Dionisie.

Visul femeii credincioase

O credincioasă din Insula Zakynthos era foarte mâhnită că avea 4 fete şi nici un băiat. Ea auzise de minunile Sfântului Dionisie şi a început să-l roage să o ajute să aibă un băiat. După multe rugăciuni, într-o noapte, a visat un episcop care o întreba: ,,Pentru ce mă rogi pe mine ? Dacă vrei să ţi se împlinească dorinţa, du-te la Mânăstirea Strofades şi culege de acolo planta ‘amarakos’ şi încă o plantă. Fierbe-le, bea amestecul şi vei naşte un băiat”. Apoi, el a binecuvântat-o şi a dispărut. După ce s-a trezit, femeia şi-a dat seama că episcopul din vis era însuşi Sfântul Dionisie, care îi auzise rugăciunile. Ea a făcut precum i-a spus sfântul, continuând să se roage. Nu după mult timp a născut un băiat şi i-a mulţumit lui Dumnezeu şi sfântului Său pentru minunea pe care au făcut-o cu ea.

Moaştele sfântului pregătite pentru procesiune

Îndepărtarea lăcustelor

În fâneaţa în care monahii din Mânăstirea Strofades cultivau plante pentru necesităţile lor, foarte des veneau mii de lăcuste care le mâncau recolta. Vrând să scape de ele, monahii au făcut o procesiune cu moaştele sfântului în jurul pământurilor mânăstirii şi au văzut cu ochii lor cum lăcustele au fugit către mare, ca şi cum ar fi fost gonite.

Avertizarea părintelui Matei

Părintele Matei din Mânăstirea Strofades slujise odinioară sfântului. Într-o noapte, sfântul i s-a arătat în vis şi i-a spus că peste 8 zile va avea loc un cutremur distrugător, care va provoca pagube mânăstirii. Sfântul l-a rugat pe Matei să-i spună stareţului. Însă acesta nu a dat atenţie vedeniei, considerând că a fost doar un vis. În cea de-a opta zi, a avut loc cutremurul şi majoritatea clădirilor mânăstirii au fost ruinate. Printre ele a fost şi un turn în care se afla un monah, care a căzut de la mare înălţime. El s-a rugat sfântului cu credinţă şi a scăpat nevătămat din acea primejdie.

Întărirea duhovnicească a unui monah

Un monah pe nume Caliopie venit din Kefallonia vieţuia în Mânăstirea Strofades. După o vreme, el a vrut să revină în Kefallonia şi să părăsească mânăstirea. Fiind într-o asemenea ispită, i s-a arătat în vis Sfântul Dionisie, care l-a sfătuit să nu plece din mânăstire. Monahul l-a ascultat şi a rămas în mânăstire până la sfârşitul vieţii sale.