Viaţa şi minunile Sfântului Dionisie de Zakynthos (III)

Minuni

Sfântul Ierarh Dionisie devine ocrotitorul Insulei Zakynthos

În războiul din 1716 dintre turci şi veneţieni, amiralul turc Hotza Paşa a ameninţat să distrugă Zakynthos-ul dacă nu se supune sultanului. Însă, turcii au suferit înfrângere şi au început să se retragă. În cursul retragerii, o flotilă de o sută de nave a venit la Mânăstirea Strofades, unde se aflau moaştele Sfântului Dionisie, pentru a o jefui. Monahii ascunseseră avuţia bisericii într-o peşteră, împreună cu trupul sfântului.

Cu toate acestea, avutul bisericii a fost furat, iar trupul a fost lăsat acolo, cu excepţia mâinilor care au fost împărţite în 4 părţi de membrii creştini ai echipajului. Căpitanul vasului, martor la scena împărţirii, a luat sfintele moaşte din mâinile creştinilor, crezând că sunt valoroase; mai târziu, el le-a vândut Episcopului Agatanghel de Chios, o parte din ele fiind păstrată la Mânăstirea Panachrantos din Andros.

Monahii care au încercat să se opună jafului au fost omorâţi de turci, iar trupurile lor arse. Ulterior, 5 monahi au luat trupul sfântului şi l-au adus la Zakynthos pe 22 august 1717. Comunitatea creştină a insulei l-a proclamat pe Sfântul Dionisie ocrotitorul insulei şi s-a ales ziua de 22 august pentru pomenirea mutării moaştelor sale. Procesiunea care are loc în zilele noastre a apărut mai târziu, în 1901, în vremea în care arhiepiscop al Zakynthos-ului era Dionisie Plessas.

Racla cu moaştele Sfântului Dionisie cu care se fac

procesiunile din 22 august şi 17 decembrie

Vindecarea îndrăcitului

Odată, a fost adus la mânăstirea Sfântului Dionisie un îndrăcit, care era chinuit cumplit. Monahii, văzând în ce stare jalnică era omul, l-au dus la mormântul sfântului. I-au citit molitfele Sfântului Vasilie cel Mare şi l-au uns cu ulei din candela de la mormânt. Omul şi-a revenit, a dat slavă lui Dumnezeu şi i-a mulţumit sfântului.

Învierea copilului

Vreme de 10 ani, o familie din Peloponez nu a putut avea copii. Ei l-au rugat fierbinte pe sfânt, cu lacrimi, să le dăruiască un copil, făgăduind că-l vor boteza în biserica sa din Zakynthos. După ce sfântul i s-a arătat în vis soţiei, ea a născut un băieţel minunat.

După 5 luni, familia şi rudele au dus copilul la Zakynthos pentru a-l boteza potrivit făgăduinţei făcute. Pe drum, copilul s-a îmbolnăvit şi, la 3 mile de Zakynthos, a murit. După ce corabia a ajuns la mal, nemângâiaţi, părinţii au luat copilul plângând şi l-au dus la biserică pentru a-l oferi sfântului chiar şi mort.

Când au ajuns la biserică, ei au pus trupul copilului lângă raclă şi s-au rugat sfântului. Atunci s-a petrecut o minune: copilul a început să plângă. Plini de bucurie, părinţii şi rudele au luat copilul, slăvindu-L pe Dumnezeu şi mulţumind din inimă sfântului. După puţin timp, s-a săvârşit botezul, iar copilul a primit numele Dionisie. Dionisie a mers an de an la praznicul sfântului, pentru a-i mulţumi pentru minunea înfăptuită cu el.

Sfântul şi heterodoxul

Pe 17 decembrie 1820, ca în fiecare an, pe Insula Zakynthos, a avut loc procesiunea cu moaştele Sfântului Ierarh Dionisie. În ziua următoare, heterodocşii de pe insulă plănuiau să inaugureze în Piaţa Tuturor Sfinţilor statuia comisarului britanic Thomas Maitland, urât de localnici. De dimineaţă a început să ningă şi să burniţeze puternic. Evenimentul a fost anulat, heterodocşii nu s-au adunat pentru inaugurare, iar ortodocşii i-au mulţumit sfântului pentru că a salvat insula încă o dată.

Sfintele moaşte fuseseră mutate în Biserica Vedeniei Fecioarei şi ortodocşii s-au grăbit să se ducă acolo pentru a-i mulţumi sfântului şi a se ruga lui. Totodată, la biserică, au venit reprezentantul Marii Britanii, colonelul Ross, şi un amiral englez.

La sosire, ei au poruncit să iasă toţi credincioşii din biserică şi să rămână înăuntru numai paznicii bisericii şi cei doi englezi. Paznicii l-au văzut pe colonel îngenunchind la picioarele sfântului şi aducându-i ca dar, cu evlavie profundă, un medalion de aur. Acesta fusese primit de colonel de la locuitorii Lefkadei, care i-au mulţumit astfel pentru binefacerile primite de la el şi pentru modul înţelept în care a condus insula. Medalionul se află şi astăzi acolo.

Cizmarul orb îşi recapătă vederea

Cizmarul din Zakynthos, Panagiotis Kalantzopoulos, un tată bun dar sărac al unei familii, a orbit complet. El s-a rugat sfântului din adâncul inimii să-l ajute şi sfântul i-a auzit rugăciunea. Pe 14 decembrie, el i s-a arătat în vis şi i-a spus: ,,Ai credinţă, fiule, peste 3 zile te vei tămădui”.

Pe 17 decembrie, la praznicul sfântului, în timpul procesiunii cu sfintele moaşte, când acestea au trecut pe lângă casa sa, iar el era îngenuncheat în rugăciune, şi-a recăpătat vederea. El a dat slavă lui Dumnezeu şi i-a mulţumit sfântului că l-a tămăduit.

Minunea celor 3 marinari naufragiaţi

Trei marinari de pe un vas care s-a scufundat s-au rugat sfântului să-i salveze. Atunci li s-a arătat sfântul, păşind pe valurile furioase şi liniştindu-le. El i-a condus în siguranţă până la mal, şi ei, uzi până la piele cum erau, au mers direct la biserică pentru a-i mulţumi.

În acel moment, preotul paroh lipsea şi ei nu au putut intra să se închine la sfintele moaşte. Atunci s-a auzit un scârţâit şi racla s-a deschis singură. Marinarii au îngenuncheat şi s-au închinat la sfintele moaşte, mulţumind fierbinte sfântului că le-a salvat viaţa. Apoi racla s-a închis. Cei 3 marinari şi cei care au fost de faţă au istorisit fără încetare minunea.

Racla cu moaştele Sfântului Dionisie

care se află în biserica sa din Zakynthos

Ecaterina cea oarbă şi bolnavă este tămăduită

În anul 1841, Eustratios Iatrides din Sparta credea că fiica sa nu mai are nici o speranţă de tămăduire. Ea orbise ca urmare a unei boli grave. În fiecare zi, starea ei se înrăutăţea şi moartea se apropia cu paşi repezi de fetiţă. Pe 17 decembrie, tatăl a învelit-o pe fiica sa bolnavă într-o pătură şi a mers pe calea pe care urma să aibă loc procesiunea cu moaştele Sfântului Dionisie. A îngenuncheat şi s-a rugat stăruitor sfântului să-i tămăduiască copilul. După procesiune, el a dus-o acasă. Când au pus-o în pat şi au dezvelit-o din pătură, s-a petrecut minunea. Fetiţa oarbă şi cocoşată şi-a recăpătat vederea şi sănătatea.

Ioannis Bophardios este vindecat

De ani de zile, Ioannis Bophardios nu putea să se mişte. Uneori, pentru a face câţiva paşi, era purtat de alţii şi trebuia să folosească cârje. Odată, de praznicul Sfântului Dionisie, el a aranjat să meargă din suburbia Pochali, unde locuia, la biserică.

Seara, el a descoperit că nu mai poate să se întoarcă acasă şi i-a întrebat pe monahi dacă ar putea să rămână acolo peste noapte. Toată noaptea, el s-a rugat sfântului să-l tămăduiască. De dimineaţă i-a auzit pe monahi bătând în uşa bisericii şi cerându-i s-o deschidă pentru a putea sluji liturghia. El nu putea să meargă să deschidă uşa, însă a auzit o voce stranie venind dinspre raclă, care i-a spus: ,,Ridică-te şi deschide”.

Ioannis a făcut un efort şi încet-încet a ajuns la uşă şi a deschis-o. După liturghie, el a hotărât să se întoarcă acasă. Pe drum, pe măsură ce mergea, a simţit că poate păşi neajutat. În câteva zile, el s-a însănătoşit cu totul.

Căpitanul bolnav de epilepsie se vindecă

Căpitanul unei corăbii, Nicholas Dirlis mergea către Zakynthos cu o corabie mică când a avut o criză de epilepsie. Cum a văzut biserica unde se află moaştele sfântului, el l-a rugat să-l vindece. Din acea zi, el s-a tămăduit.

Sfântul şi căpitanul englez

O corabie engleză a ancorat în Golful Keri, lângă coasta Zakynthos-ului, pentru că era furtună puternică şi nu putea să intre în port. Căpitanul a coborât de pe vas şi l-a văzut pe ofiţerul Nicholas Koutsoukalis îngenunchind în rugăciune. Englezul l-a întrebat ce face şi grecul i-a spus că se roagă Sfântului Ierarh Dionisie, ale cărui moaşte se află pe acea insulă.

,,Pot să mă rog şi eu sfântului pentru siguranţa noastră ?”, a întrebat căpitanul englez. ,,Bineînţeles”, i-a răspuns Koutsoukalis. Atunci a îngenuncheat şi englezul, şi-a dat jos bereta şi l-a rugat pe Sfântul Dionisie să potolească marea. Rugăciunea sa a fost auzită, marea s-a liniştit, şi vasul a intrat în port în siguranţă. Ajuns acolo, căpitanul a mers la biserică şi i-a adus în dar sfântului o candelă de argint.

Paracliserul şi incendiul

În anul 1849, paracliserului Ilarion Garpasis i s-a arătat în vis sfântul de 3 ori în aceeaşi noapte. A patra oară, pentru că el nu s-a trezit, sfântul l-a zgâlţâit şi i-a spus să se trezească din somn şi să meargă la biserică. Paracliserul s-a trezit, s-a îmbrăcat repede şi a mers la biserică precum i-a spus sfântul. De cum a intrat, a văzut cutia milei cuprinsă de flăcări de la o lumânare pe care o lăsase aprinsă. A stins focul, i-a mulţumit din inimă sfântului că a păzit biserica sa şi s-a întors acasă.