Minuni din zilele noastre (XXI)

Minunata eliberare a Sfântului Munte Athos de turci în 1830

Mai întâi turcii au invadat Sfântul Munte Athos în 1812, răspândind panică printre toţi vieţuitorii. Mânăstirile străvechi au fost devastate şi monahii au fost chinuiţi şi surghiuniţi. Deşi unii monahi au rămas fără ajutor sau protecţie, majoritatea a fugit din peninsulă pentru a nu fi omorâţi.

Pagini din vieţile sfinţilor (XVIII)

de un monah

Există o sumedenie de frânturi din vieţile sfinţilor sau din slujbele bisericeşti care ne sunt mai puţin cunoscute, fiindcă trecem pe lângă ele, din obişnuinţă, din nebăgare de seamă, sau din pricina vâltorii vieţii. Dar să ne oprim puţin paşii vieţii şi să luăm aminte la ele.

Ce s-a întâmplat cu sfântul altar al Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol după 1453

După căderea Constantinopolului în mâinile turcilor în 1453, 3 vase veneţiene au părăsit metropola încărcate cu diferite relicve pentru a evita ca ele să fie capturate de turci, dar cel de-al treilea vas care transporta sfântul altar al Bisericii Sfânta Sofia s-a scufundat în apele Bosforului în regiunea Marmara. De atunci, exact în zona scufundării, marea este întotdeauna calmă şi liniştită, oricare ar fi starea vremii în zonă. Acest fenomen este adeverit de oamenii de ştiinţă turci moderni, care au încercat în perioade diferite să descopere cauza acestui fenomen straniu, dar din cauza compoziţiei nămoloase a fundului mării, eforturile lor nu au fost încununate de succes.

O istorie a scrierii paraclisului Maicii Domnului

Autorul paraclisului ‘Apa trecând-o ca pre uscat’ este considerat monahul Teostirict, care a trăit în secolul al VIII-lea. Alţii spun că autorul este Mitropolitul Teofan Mărturisitorul al Niceei, care a trăit în acelaşi secol. Unii afirmă că paraclisul a fost alcătuit chiar de Sfântul Ioan Damaschin.

Cum ne dovedim credinţa de o viaţă într-o clipă

Dumnezeu ne dă mereu ocazii să putem împlini poruncile Sale şi astfel să culegem mărgăritarele virtuţilor şi cununile biruinţei. Cea mai mare virtute creştină este iubirea de aproapele, care urmează iubirii neasemuite pe care o are Dumnezeu faţă de oameni, după cum a şi spus în Evanghelie: Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca cineva sufletul său să-şi pună pentru prietenii săi. Toţi cei care împlinesc această poruncă şi pe celelalte date nouă de Mântuitorul Hristos se învrednicesc să devină prieteni ai Lui. Ce şi-ar putea dori mai mult un om, decât ca Dumnezeu să-l numească prieten al Lui ?

Din lumea animalelor nedarwiniene …

Un hipopotam salvează o antilopă de un crocodil

De aproape un secol, oamenii de ştiinţă evoluţionişti încearcă cu tărie să impună paradigma darwiniană potrivit căreia în lumea animală, dar şi în cea a omului – socotit de ei apogeul evoluţiei –, ‘supravieţuieşte cel mai adaptat’. La rândul lor, sociologii moderni, care îşi întemeiază ştiinţa pe darwinism, afirmă că oamenii vor acţiona întotdeauna în ,,interesul lor superior”, ca parte a instinctului ‘supravieţuirea celui mai adaptat’.

Minunea arătată păgânilor în timpul slujbei sfintei liturghii

în Biserica Sfântului Mormânt, când păgânii stricaseră cetatea

şi voiau a dărâma şi sfânta biserică, la anul de la Iisus Hristos 1009

Pe când Amurat împărăţea în Babilon, iar în Arabia Amfilog, creştinii ce locuiau în Ierusalim aveau totdeauna certuri cu necredincioşii jidovi pentru învierea şi înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos la ceruri. De aceea aveau mare pizmă necredincioşii jidovi asupra creştinilor încât luând multe daruri, au mers în Babilon şi le-au dat lui Amurat împaratului, spunându-i multe pâri asupra creştinilor zicând că sunt răzvrătitori şi vor să se scoale asupra lui cu război, ca să-şi facă ei împărăţie în Ierusalim.

Minunea săvârşită de Sfânta Ana pentru sultanul credincios

Sfânta Ana, mama Maicii Domnului, este socotită sfânta care ocroteşte naşterea de prunci şi maternitatea, căci ea a zămislit la bătrâneţe, după multe rugăciuni către Dumnezeu, lacrimi şi post. Multe sunt istorisirile monahilor de la Schitul Sfânta Ana din Muntele Athos despre cupluri care şi-au pierdut orice nădejde de a mai avea copii şi au devenit părinţi cu ajutorul Sfintei Ana pe care au chemat-o în rugăciune, cerând ajutorul ei.

Rabinul care s-a creştinat la Cincizecimea din 1952

Printre numeroşii convertiţi la Ortodoxie s-a numărat rabinul evreu Paul Fotiou din comunitatea evreiască din Arta, Grecia, care s-a convertit de la iudaism şi a fost botezat împreună cu familia sa.

Arhimandritul Nectarie Ziompolas scrie următoarele despre Paul Fotiou:

Oglinda omului celui dinlăuntru (III) 

de Hristina

Figura VIII

Moartea celui fărădelege şi răsplata celui păcătos

Partea de jos a acestei imagini este puţin cam ştearsă, însă, din ceea ce am reuşit să identific, nu mai este nici o inimă, aşa cum fiecare imagine de până acum a avut câte o inimă, în locul acesteia fiind desenat un om pe patul de moarte înconjurat de diavoli. De-a dreapta omului, stă cu spatele la el sfântul înger, cel care l-a însoţit în fiecare clipă de la sfântul botez, iar de-a stânga, diavolul. În ansamblu, imaginea este predominată de diavoli, în dreapta sus putându-se observa diavolul cu listele pline de păcate. Deasupra, doi îngeri ţin în mâini acele înfricoşătoare şi de nedorit cuvinte ale lui Dumnezeu: ,,Du-te de la Mine, blestematule, în focul cel veşnic”.

Oglinda omului celui dinlăuntru (II) 

de Hristina

Figura IV

Închipueşte pre omul cel dinlăuntru, care s-a împăcatcu

Dumnezeu prin răscumpărarea lui Hristos, şi altceva nimic

nu ştie, afară de Iisus Hristos cel răstignit

În inima acestui om nu se află decât Iisus Hristos răstignit, Sfântul Duh (sus) îl luminează, iar fiarele (păcatele) au dispărut luându-le locul semne ale pătimirii lui Hristos, precum cununa de spini. De-a stânga şi de-a dreapta sa sunt doi îngeri care îl povăţuiesc spre bine; cel de-a dreapta omului din imagine îi spune: ,,Cel ce va birui, va moşteni toate”, iar cel de-a stânga îi spune: ,,Pentru mine însă departe fie ca să mă laud decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea’mi este răstignită şi eu lumii” (din câte am reuşit să descifrez …).

Oglinda omului celui dinlăuntru (I)

de Hristina

Nu de puţine ori ni s-a întâmplat ca părintele duhovnic să ne citească doar după figură şi să-şi dea seama în ce stare duhovnicească ne aflăm sau dacă suntem sinceri cu el sau nu. Pe de o parte, această pricepere îi vine de la Dumnezeu pentru calitatea sa de duhovnic, iar pe de altă parte, priceperea a dobândit-o în urma rugăciunilor, a postului şi a experienţei.

Scrisoare către creştinii BOSVR

de Hristina

Nota redacţiei: Mai jos este un articol al unei creştine de stil vechi, care a ţinut să le spună fraţilor ei cât de deranjată a fost de ce s-a întâmplat în sânul Bisericii noastre în ultima vreme. Îl publicăm precum ni l-a trimis, cu o menţiune. Ea oferă spre lectură un pasaj din cartea Viaţa Sfântului Vasilie cel Mare, a cărei prezentare a vieţii sfântului nu o găsim înscriindu-se întru totul în patristică. Cartea este, de fapt, o romanţare a vieţii sfântului, care pe alocuri încalcă cugetul evlavios şi realmente sfios şi gingaş pe care-l au Vieţile Sfinţilor.

Câte obstacole sunt astăzi pentru a rămâne în dreapta credinţă

de monah Partenie

În urmă cu câteva luni, am scris un articol despre obstacolele care sunt astăzi pe calea către aflarea dreptei credinţe. Astăzi m-am hotărât să vorbesc şi despre obstacolele care există pentru a rămâne în dreapta credinţă.

Învierea şi minunile pe care le-a făcut

Domnul nostru Iisus Hristos în iad (II)

,,Noi – zic ei – eram în iadul cel întunecos, împreună cu toţi cei din veac adormiţi, iară pe la miezul nopţii întru cele întunecate de acolo a strălucit ca lumina soarelui şi ne-am luminat toţi şi ne-am văzut unii cu alţii. Şi numaidecât părintele nostru Avraam, împreună cu patriarhii şi proorocii toţi, de bucurie umplându-se, au zis unii către alţii: ‘Această lumină este de la marele luminător’; iar Proorocul Isaia, fiind de faţă, a zis: ‘Lumina aceasta este de la Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt pentru care am proorocit eu încă în viaţă fiind şi zicând: Pământul Zavulonului şi pământul Neftalimului, norodul cel ce şedea întru întuneric, a văzut lumină mare (potrivit Isaia 9, 1-2)’.

Învierea şi minunile pe care le-a făcut

Domnul nostru Iisus Hristos în iad (I)

Văzând învierea Domnului nostru Iisus Hristos, ostaşii romani care au păzit mormântul Mântuitorului, au intrat în Cetatea Ierusalimului şi au mărturisit tot adevărul. Şi le-au zis iudeii: ,,Viu este Dumnezeul lui Israil, că nimic din cele ce ziceţi voi, nu credem”. Au răspuns ostaşii: ,,Atâtea minuni a făcut Iisus şi n-aţi crezut, şi cum ne veţi crede pe noi ? Adevărat ziceţi, că viu este Dumnezeul lui Israil, şi într-adevăr viu este, pe carele voi l-aţi răstignit. Am auzit încă pentru Iosif că l-aţi avut închis în temniţă şi deschizând voi uşile, nu l-aţi găsit pe dânsul. Deci dară, daţi voi pe Iosif, şi aşa vom da şi noi pe Iisus”. Răspuns-au iudeii: ,,Pe Iosif cel ce a fugit, îl veţi afla în Arimateea, oraşul lui”. Zic şi ostaşii: ,,Atunci mergeţi şi voi în Galileea şi veţi afla pe Iisus, după cum îngerul a spus femeilor”. Atunci iudeii înfricoşându-se, au zis ostaşilor: ,,Vedeţi nimănui să nu spuneţi cuvântul acesta, pentru că toţi vor crede în Iisus”; şi dându-le arginţi mulţi, i-au învăţat să spună norodului, că dormind ei, au venit ucenicii lui şi l-au furat pe el, iar ostaşii au zis: ,,Ne temem ca nu cumva să se audă la Pilat că noi am luat arginţi, şi ne va omorî pe noi”. Şi iudeii le-au răspuns: ,,Luaţi aceştia, şi vă încredinţăm pe voi, că vom da lui Pilat răspuns în locul vostru, numai să ziceţi voi că aţi fost adormiţi”.

Întoarcerea Iordanului

de monah Partenie

Şi în acest an Iordanul s-a întors înapoi. Ca întotdeauna, pe internet se găsesc extrem de puţine ştiri cu privire la acest eveniment deosebit. Dacă este firesc cumva ca cea mai mare parte a site-urilor laice să nu fie preocupate de o asemenea ştire, este de mirare că cele religioase, în special cele ortodoxe tac. Iar tăcerea lor este întrucâtva incriminatorie.

Câte obstacole sunt astăzi pe calea către aflarea dreptei credinţe

de monah Partenie

Pe măsură ce trece vremea, se aşează înaintea ochilor mei o imagine de ansamblu a ceea ce este astăzi lumea ortodoxă. Este firesc, de altfel, să capăt această imagine de ansamblu, nu numai eu, ci toţi cei care încearcă să meargă înainte şi să ducă o viaţă creştinească, plăcută lui Dumnezeu. Fiecăruia dintre noi i se aştern în faţă tot felul de fenomene, pe care trebuie să le discearnă şi să ia hotărâri în ce le priveşte: le acceptă sau nu, se implică sau nu etc.

'Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului'

de arhimandrit Teofilact Marinakis

Editura Sophia, Bucureşti 2008

Răpit fiind la cer, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos a fost călăuzit de un înger, care l-a dus să vadă frumuseţile raiului şi să se îndulcească de strălucirea cea cerească. După cum i-a istorisit apoi prietenului său Nichifor, sfântul a văzut livezile înflorite şi pline de roade, unde cântau păsări fără de număr. Pomii raiului i-a văzut mai minunaţi decât orice pom de pe pământ, căci sunt sădiţi de mâna dumnezeiască. Vânturile line şi bine mirositoare care suflau prin livezi făceau pomii să-şi clatine frunzele, scoţând sunete minunate.

Sfânta Lumină de la Mormântul Domnului

de monah Partenie

Şi în acest an, Domnul nostru Iisus Hristos ne-a binecuvântat, trimiţând Sfânta Lumină la Mormântul Său. Noi, cei care nu am fost acolo, ne-am bucurat de venirea Luminii şi de toată strălucirea ce înconjoară acest eveniment minunat din relatările celor care au fost anul acesta la Ierusalim.

Despre ce avem noi, ortodocşii de stil vechi

de monah Partenie

Deunăzi, am purtat o discuţie cu o persoană de stil nou. Aproape ca întotdeauna când se întâlnesc un ortodox de stil vechi cu unul de stil nou, discuţia a alunecat către schimbarea calendarului. Conversaţia cu această persoană nu a ieşit din tiparele obişnuite, în care totul se sfârşeşte cu faptul că cel de stil vechi este făcut ‘retrograd’ sau ‘rătăcit’, dar mai înainte de toate ‘neascultător’ faţă de Biserică.

În acest an, Iordanul nu s-a întors înapoi

de monah Partenie

Se ştie deja de 3 săptămâni că Iordanul nu s-a întors înapoi, în acest an, de Botezul Domnului. Puteţi găsi ştirea pe mai multe site-uri ortodoxe româneşti: www.reintregirea.ro, www.danionvasile.ro, www.crestinortodox.ro şi altele.

Mucenicia Ecaterinei Routis

de Vlad

Noi, cei din ziua de astăzi adeseori nu ştim, nu ne dăm seama sau poate nici nu ne închipuim cât de mulţi au fost cei care au suferit pentru păstrarea dreptei credinţe, după schimbarea calendarului Bisericii. Iată o istorie menită să ne aducă mai aproape de ce s-a întâmplat din 1924 încoace şi ce se va întâmpla, probabil, într-o bună zi, chiar cu noi.

,,Minunate-s lucrurile Tale, Doamne, toate întru înţelepciune le-ai făcut”

de monah Ioachim

Lumea făpturilor necuvântătoare nu încetează să ne uimească cu gingăşia ei. Am primit, prin mail, următoarea istorie din lumea animalelor, pe care dorim să v-o împărtăşim.

Un pui de hipopotam a fost luat de curent de pe Râul Sabaki din Kenya şi dus până în Oceanul Indian, unde valurile tsunami, generate de cutremurul de mare intensitate din largul coastelor Indoneziei de la sfârşitul anului 2004, l-au silit să eşueze pe coasta kenyană.

Pribeag pe căi de credinţă - Pe urmele Mântuitorului, în Ţara Sfântă (II)

de Mihnea

„De cei ce mi-au zis mie: merge-vom în curţile Domnului; veselitu-mi-s-au duhul; împreună mi s-au bucurat inima” (Antifonul III, Utrenia Învierii pe glasul I).

Pribeag pe căi de credinţă - Pe urmele Mântuitorului, în Ţara Sfântă (I)

de Mihnea

,,Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil” (Psalmi 67, 36)

Întotdeauna am socotit că este foarte anevoios a întocmi cuvânt de laudă sfinţilor lui Dumnezeu. De ce ? Fiindcă nepriceperea alcătuirii scrierii şi neputinţa omeneascǎ pot ştirbi frumuseţea lucrării, iar cel ce le citeşte poate găsi într-însele mai degrabǎ un izvor duhovnicesc secătuit.

Nădăjduiesc însă, şi mă rog Sfântului Ioan Iacob, să îmi ierte această sărăcie a cuvântului. In plus, nu aş vrea nici ca prin lungirea vorbei să îngreuiez pe cel ce va citi, dar nici cu nepomenirea nu vreau să nedreptăţesc pe plăcutul Domnului.