Pagini din Istoria Sfintelor Mânăstiri Neamţu şi Secu (X)
scrisă de schiarhimandritul Andronic Popovici
Anexa II
Istorie pentru vedenia ce au văzut un părinte, anume Teodosie, din Sfânta Monastire a Neamţului, în anul mântuirii 1797, în luna dechemvrie, pentru aceeaşi monastire, după adormirea preacuviosului Paisie stareţul şi arhimandritul Sfintelor Monastiri Neamţu şi Secu, cu trei ani mai în urmă”[1]
S-au întâmplat mai sus numitului părinte, după ieşirea de la cântarea utreniei, într-una din zile, [că] s-au culcat să se odihnească, şi întru vedenia visului i s-au părut că au ieşit afară pe poarta mânăstirii şi au stătut înaintea porţii în depărtare ca la 30 de paşi. Şi era monahul îmbrăcat cu rasa şi cu camilafca pe cap, şi cu cârjuliţa în mână, şi din cei bătrâni fiind cu procopsala[2], multe limbi ştia. Au ridicat ochii în sus, şi au văzut un trup înainte-i întunecat şi foarte înfricoşat la vedere, îmbrăcat cu haine nemţeşti, precum sunt căpitanii de oaste, pălăria lui împletită de şerpi vii, capetele lor se închipuia în pietre scumpe, obrazul lui negru cu totul, barba mică, ca a lui Cazlarii Atazi (adică Atazi se vede că au fost un om însemnat de viteaz în aceeaşi vreme), nasul mare şi nările foarte largi, cu ochii scăpăra foc ca fulgerul, vederile sângerate ca [pe] nişte luceferi întorcându-i, cu dinţii de oţel, şi din nasul lui ieşea fum puturos ca de pucioasă, după cum scrie la Iov; urechile îi erau lungi şi ascuţite ca de măgariu.
Pagini din Istoria Sfintelor Mânăstiri Neamţu şi Secu (IX)
scrisă de schiarhimandritul Andronic Popovici
Anexa I
Despre sfârşitul lui Sofronie Vârnav
Deci, acum, voind eu să închei şi pe această sfântă carte, găsesc de cuviinţă ca să arăt, măcar cât de în scurt, mai întâi, şi pentru sfârşitul monahului Sofronie Vârnav, despre care foarte de multe ori am mai grăit, puţină istorisire. Deci, să se ştie: că după cum am primit ştiinţele, el după arderea Sfintei Monastiri Neamţului, ieşind şi mergând pe la Bucureşti şi pe la Iaşi şi prin alte oraşe, şi turburând ocârmuirile politiceşti şi duhovniceşti prin nestâmpăratul şi nepaşnicul său caracter, după multă luptă a fost sfinţit; prea sfinţiţii arhierei măcar şi nevrând de l-au hirotonit ierodiacon, preot, şi l-au hirothisit şi protosinghel. Şi, după aceasta, fiind el întru această prea înaltă treaptă bisericească intrat, şi văzând cum că nu poate a primi şi pe cea mai mare steapenă[1], a arhieriei, apoi a început a se tocmi advocat, în pricini de judecăţi, şi pe la creştini, şi pe la jidovi.
Frânturi de istorie duhovnicească I-III
I
Cum şi-a părăsit scaunul mitropolitul Veniamin Costachi
II
Însemnătatea celor 7 Laude
III
Vai creştinului care nu-şi mărturiseşte la moartea sa toate păcatele sale
Pagini din Istoria Sfintelor Mânăstiri Neamţu şi Secu (I-VIII)
scrisă de schiarhimandritul Andronic Popovici
Nimic nu este acoperit, care să nu se descopere,
şi ascuns, care să nu se cunoască
(Matei 10, 26)
Introducere
Istoria Sfintelor Mânăstiri Neamţu şi Secu este o cronică la fel de inedită ca Aduceri aminte (1820-1892), care ne aduce înaintea ochilor noi pagini din istoria Bisericii noastre. Ea reuşeşte să surprindă o luptă de proporţii împotriva Bisericii, care a început în primele decenii ale secolului XIX şi astăzi este aproape desăvârşită. Scopul principal al acestei lupte a fost de a distruge Biserica Ortodoxă, ca moştenitoare a învăţăturii primite de la Mântuitorul Însuşi, Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii, şi de a o transforma într-o simplă instituţie, de faţadă, a cărei singură menire să fie săvârşirea unor ritualuri golite de înţelesul lor profund şi mântuitor.
Pagini din Istoria Sfintelor Mânăstiri Neamţu şi Secu (I-VIII)
scrisă de schiarhimandritul Andronic Popovici
Nimic nu este acoperit, care să nu se descopere,
şi ascuns, care să nu se cunoască
(Matei 10, 26)
Introducere
Istoria Sfintelor Mânăstiri Neamţu şi Secu este o cronică la fel de inedită ca Aduceri aminte (1820-1892), care ne aduce înaintea ochilor noi pagini din istoria Bisericii noastre. Ea reuşeşte să surprindă o luptă de proporţii împotriva Bisericii, care a început în primele decenii ale secolului XIX şi astăzi este aproape desăvârşită. Scopul principal al acestei lupte a fost de a distruge Biserica Ortodoxă, ca moştenitoare a învăţăturii primite de la Mântuitorul Însuşi, Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii, şi de a o transforma într-o simplă instituţie, de faţadă, a cărei singură menire să fie săvârşirea unor ritualuri golite de înţelesul lor profund şi mântuitor.
Arătare pentru
Minunile şi vedeniile Sfântului Părintelui nostru Nil
Izvorâtorul de mir, cel din Sfântul Munte Athos (I-VI)
Cuviosul Părintele nostru Nil au fost la anii de la facerea lumii 7103, iară de la Hristos 1612. Şi au adormit la anul 1692. Au lăcuit în Sfântul Munte al Athonului. Iară la anul 1813 s-au început jefuirile despre tâlhari în muntele acesta, şi era primejdie mare de la sâlnicii alvaniţi[1] pentru păcatele noastre, mai înainte de zavera[2] care au fost la anul 1821. Această urgie văzând-o mai înainte Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, şi purtând grijă pentru călugării cei din Muntele Athonului, au trimis pre robul său, pre Cuviosul Părintele nostru Nil izvorâtorul de mir. Şi s-au arătat cu multe chipuri, la un monah anume Teofan: pre care l-au vindecat de două patimi cumplite. De la anul 1813 până la 1818, câte răutăţi era să urmeze i-au arătat cu vedenii, şi îndemna pre monahi la pocăinţă. Iar pricina pentru care s-a arătat lui Teofan, se va arăta întru cele ce se vor zice dupre rânduială:
Aduceri aminte (1820-1892)
de schiarhimandritul Andronic Popovici,
duhovnicul şi stareţul Mânăstirii Noul Neamţ
Mărturii despre Sfântul Ierarh Glicherie Mărturisitorul
ale unor credincioşi care au trăit şi au pătimit alături de el
După manuscrisul pe care nişte creştini au avut bunăvoinţa de a
ni-l da, spre încredinţarea şi întărirea altor credincioşi
Documente privitoare la poziţia Episcopului
Gherasim Saffirin faţă de legea sinodală din 1909
şi
Apărarea Prea Sfinţitului Episcop al Romanului
Gherasim Saffirin, în procesul sinodal din vara anului 1911
I. Cuvântările Prea Sfinţitului Episcop al Romanului Gherasim Saffirin, rostite în senat, în martie 1909, cu privire la proiectul de lege pentru modificarea Legii sinodale din 1872 şi pentru înfiinţarea Consistoriului Superior Bisericesc
(A se vedea aspecte din viaţa P.S. Gherasim Saffirin, în numărul 22 al revistei Tradiţia Ortodoxă, tipărită de mitropolia noastră. De asemenea, în numărul 24, puteţi găsi anatema pe care a dat-o P.S. Gherasim asupra Sfântului Sinod fiindcă nu s-a ridicat împotriva Legii Consistoriului Bisericesc Superior)
Pentru Biserica noastră
de Simion Mehedinţi
Cuvânt la întâia aniversare a Societăţii Ortodoxe Române, ţinut la Ateneu, în 29 mai 1911
Doamnelor şi domnilor,
De ani de zile, neguri grele se adună asupra Bisericii Române. Viaţa religioasă a poporului nostru a fost adânc tulburată, iar cei ademeniţi de modele străinătăţii socoteau sosită vremea ca, şi la noi, statul să se despartă de Biserică, părăsind-o în voia împrejurărilor.
O mare nelinişte a cuprins atunci pe toţi românii cu grijă de viitor. Şi, fără zăbavă, cei ce cunosc preţul tradiţiei în educaţia unui neam s-au adunat şi au declarat făţiş:
Noi, românii, vrem să fim ceea ce suntem: fii ai părinţilor, urmaşi ai strămoşilor noştri, iubind ceea ce au iubit ei, adorând ceea ce ei au adorat. Statul nostru nu va oropsi Biserica naţională, cu care de sute şi sute de ani a trăit şi a crescut împreună. Clericii noştri nu-s oameni de pripas, buni de svârlit peste hotare, ci băştinaşi ai acestui pământ, având acelaşi sânge, aceeaşi limbă şi acelaşi suflet ca şi noi.
Biserica Ortodoxă şi calendarul
de
Melchisedec
Episcopul Eparhiei Roman
Anul 1881, ediţia I
şi anul 1933, ediţia II
Tipografia Ştefan Mihăiescu, Strada Covaci nr. 11
Bucureşti
Punctul principal de neunire în calendarele existente astăzi în Bisericile creştine este ziua serbării Paştilor. Această neunire în privinţa zilei serbării Paştilor s-a manifestat încă din veacurile primare ale creştinismului. Aşa pe la jumătatea veacului al II-lea, când serbarea Paştilor a devenit obiect de ceartă între Biserica Răsăriteană şi cea Apuseană, răsăritenii păstrau datina iudaică de a serba Paştile odată cu iudeii, la 14 ale lunii lui martie. Apusenii serbau această zi în duminica ce urma după 14 ale lunii lui martie. Pe atunci, chestiunea aceasta începuse a fi un obiect de neînţelegere între Biserici. Cea Romană pretindea ca şi Bisericile Răsăritene să serbeze Paştile odată cu dânsa, iar nu odată cu iudeii. Răsăritenii se raportau la exemplul apostolilor, care trăiseră în mijlocul lor şi serbaseră Paştile ca şi dânşii odată cu iudeii.
DISCURSUL
ţinut
în şedinţa Camerei de la 7 martie 1929
în
CHESTIUNEA PAŞTELUI
de
D-l Dr. N. LUPU
Bucureşti
Imprimeriile statului
1929
Domnule preşedinte,
Domnilor deputaţi,
Urcând treptele tribunei azi, sunt stăpânit de o sfântă şi mare emoţie. Mă tem că în pricina care este pusă astăzi, pentru a o apăra pe umerii mei slabi, cu toată tăria convingerilor mele, cu toată dreptatea cauzei ce o apăr, datorită slabului meu talent, slabei mele puteri de convingere, poate nu voiu fi în stare să vă conving de adevăr.
D-lor deputaţi, urc la această tribună după 20 de ani de lupte politice, pentru prima dată dezbrăcat complet de haina politică. La poarta din vale a patriarhiei am lăsat haina mea politică pe ziua de azi.
Mă prezint înaintea d-voastre nu ca deputat, nu ca om politic, ci mă prezint ca un fiu credincios al Bisericii Ortodoxe a Răsăritului, ca un fiu al umilului preot, dintr-un umil şi depărtat sat al Moldovei.
Noi am zidit biserica într-o noapte
La cererea cititorilor noştri, oferim câteva informaţii despre cărţi apărute la Editura Schimbarea la Faţă a mitropoliei noastre.
Epistolie
sau
Trâmbiţa sihaştrilor din Sfântul Munte Athos
Adică, scurt răspuns, adresat celor ce au întrebat despre
schimbarea calendarului nostru bisericesc ortodox, zis ,,stil vechi”
I. Introducere
II. Despre chestia calendarului în legătură cu alte reforme bisericeşti
III. Combaterea hulei noilor calendarişti
IV. Acum să vedem, nu se potriveşte calendarul cel nou – zis de popor – cu cel papistăşesc
V.
VI. Despre cei ce uneltesc făţarnică economie şi despre supunere
Încheiere
Ultima concluzie
Fraţilor necunoscuţi
Pentru botez
Pentru sf. Mărturisire
Pentru înmormântare
Pentru nuntă
Pentru pravilă
Pravila
Din Pateric
Preacuvântare înaintea cuvântului, cel pentru suferinţele monahilor şi cucernicilor creştini din România, judeţul Neamţ, de către mitropoliţii şi popii ighemoni, care muncesc pre creştini pentru dreapta credinţă
Atena, 1931, aprilie 25
Din proorocia lui Miheea
Din proorocia Zahariei
Din proorocia Ieremiei
Din Pidalion
Pravila Matei Basarab
Fratilor crestini ortodocsi ai neamului romanesc
Biciul împletit
împotriva noilor reformişti
care negustoresc Sfânta Biserică Ortodoxă
Aducere aminte despre datoria ortodocşilor clerici celor ce voiesc a
rămâne întru cele predanisite de Sfinţii Părinţi, precum şi tuturor celor
ce au fost şi trebuie să stea neadormiţi străjuitori şi păzitori ai
tezaurului Ortodoxiei, preacuvioasa monahicească tagmă,
împreună şi de obşte cu dreptslăvitorii creştini,
deşteptându-se întru Domnul, să se bucure !
aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
BOLDURILE SFINTEI NOASTRE BISERICI ORTODOXE DE RĂSĂRIT
de Teofilact şi Arsenie schimonahii
Transcrisă cuvânt cu cuvânt după original, fără de schimbare
* * *
BOLDURILE
Sfintei noastre Biserici Creştine Ortodoxe de Răsărit
Adică, Apologie – precât s-a putut – cu culegeri de prin Dumnezeiasca Scriptură şi alte scrieri,
împotriva noilor reformişti, ce se pretind a reorganiza Biserica Domnului nostru Iisus Hristos, prin,
căci ne hulesc sfântul nostru calendar bisericesc creştin ortodox – numit iulian stil vechiu
______
I. De ce s-a intitulat tractatul acesta ,,BOLDURI”
II. Dresarea reformiştilor de astăzi
III. Dreptul de cetăţenie în Biserica Domnului nostru Iisus Hristos; precum şi despre datoriile acestui cetăţean
IV. Ceva pe scurt despre Sfintele Ecumenice Soboare
V. Despre nerătăcirea Sfintelor Soboare Ecumenice
VI. Despre rătăcirea Bisericii Papistăşeşti
VII. Cine este pontificele papă al Bisericii Romano-Catolice
VIII. Deosebirea între Biserica de Răsărit şi cea de Apus
IX. Încheierea la cele zise despre papistaşi
I. Cum s-a strecurat politeţea şi simpatia către eterodocşi (eretici) în România
II. Chestia Regulamentului Sf. Sinod al României din 1881, cu privire la relaţiile ortodocşilor cu ereticii
III. Despre cele 3 afundări şi scoateri ale dumnezeiescului botez şi despre cuvântul iconomie
IV. Cum se înţelege cuvântul ,,iconomie” la botez
V. De luat aminte, câte ceva, asupra reformiştilor
I. Deasupra scriere în chestia schimbării calendarului
II. ,,Despre CALENDAR, în scurtime”
III. Istoria rânduielii Pashaliei Bisericii Creştine
IV. Pentru Sfântul Sobor I Ecumenic din Nikeea ,,Vitiniei”
V. Cine au mai scris despre Pashalie ?
I. Ce este CALENDARUL (zilar) sau anuar
II. Despre anul de la zidirea lumii şi despre cele 3 cicluri – cruguri
III. ,,Data Paştelui”
IV. ,,Luna bisericească mijlocie”
V. Despre mâna anului, pe scurt
I. Despre calendarul gregorian
II. Capitolul II
III. Capitolul III
IV. Pomenire despre cei ce au scris împotriva calendarului gregorian
I. Despre schimbarea calendarului bisericesc ortodox de către oare care Sinoade ale Bisericii Ortodoxe
II. În rezumat: cum a urmat firul acestei chestiuni a schimbării calendarului
III. Uitarea şi călcarea trecutelor hotărâri de către prea sfinţiţii membri sinodali
IV. De unde a luat naştere reformele cele noui
V. Informaţiile noilor reformişti despre schimbarea calendarului
VI. Şovăielnicele declaraţii ale presei despre schimbarea calendarului
VIII. Rostul mărturiei scripturelnice din enciclica sinodală
IX. Despre starea cea nestatornică a ştiinţei lumii
X. Deosebiri de păreri astronomice în chestia calculului calendaristic
I. Aceişimea noului calendar cu cel gregorian
II. Ce fel de adevăruri ne mai prezintă noii calendarişti pentru data Sfintelor Paşti ?
III. Despre oare care reforme ce se plănuieşte şi chiar se făptuieşte
în Biserica Ortodoxă, în legătură cu schimbarea calendarului ortodox
IV. Despre care ANATEMĂ să notăm ceva pe scurt
V. Încheierea celor zise până acum
VI. Alte reforme în legătură cu schimbarea calendarului
ISTORICUL MÂNĂSTIRII DOBRU
ISTORICUL MÂNĂSTIRII BRĂDIŢEL
ŞI MINUNILE MAICII DOMNULUI SĂVÂRŞITE ÎN ACEST SFÂNT LĂCAŞ
Prima întâistătătoare a Mânăstirii Brădiţel
Construcţia celei de-a doua biserici
Părintele arhimandrit Nifon Marinache, duhovnicul mânăstirii în perioada 1955-1985
Continuarea lucrării la cea de-a doua biserică