Predici 01

Predica ÎPS Mitropolit Vlasie din 1 ianuarie 2007, Bucureşti

Iubiţi credincioşi,

La mulţi ani !

Iată, iubiţi credincioşi, după vechiul calendar astăzi începe anul nou civil. Cel bisericesc a început la 1 septembrie. Dar să mergem un pic să vedem ce ne spune Sfântul Evanghelist Marcu la evanghelia de astăzi, despre Sfântul Ioan Mergătorul Înainte, care urmează să vină. Începea evanghelia în felul următor: Fiul lui Dumnezeu care a fost trimis pe pământ şi i s-a adresat: Iată eu trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale ca să gătească calea ta înaintea ta. Ce ne spune aşadar, evanghelistul nu ne spune, dar ne spun alţi evanghelişti că spune Sfântul Prooroc Isaia: ca să gătească calea ta înaintea ta. Deci cine era Ioan Botezătorul ? Era îngerul lui Dumnezeu. Era om cu viaţă de înger, nu era înger în trup, era înger în trup, dar om cu fapte de înger.

Şi ce spune Sfântul Ioan când s-au dus la dânsul ca să se boteze oamenii ? Eu vă botez cu apă, vine cel mai tare decât mine, care vă va boteza pe voi cu Duh Sfânt. Aceluia nu sunt vrednic să mă plec să-i dezleg cureaua încălţămintelor lui. Ce înseamnă a dezlega cureaua încălţămintelor ? Zice nu sunt vrednic, nu mă pricep, nu ştiu cum de S-a întrupat Dumnezeu făcându-se om. Nu pot să dezleg această taină cu toate că era mare prooroc. Atunci când S-a dus Mântuitorul să-L boteze ce a spus Ioan ? Eu trebuie să mă botez de la Tine şi Tu vii la mine ? Zice: lasă, Ioane, că aşa trebuie să împlinim toată dreptatea.

Deci iată ce a mărturisit Ioan despre Mântuitorul: iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. Şi atunci Mântuitorul când a fost întrebat de farisei: cu ce putere faci aceste minuni pe care le faci ? Vă voi întreba şi eu pe voi un cuvânt: Ioan a fost din cer sau de la oameni, botezul lui Ioan ? S-au gândit că dacă spun că de la oameni, îl ştiau oamenii că este prooroc şi-i omoară oamenii. Dacă vom spune că de la Dumnezeu, vor zice şi va zice Iisus de ce n-aţi crezut cuvintelor lui ? Şi au spus nu ştim. Nici Eu nu voi spune cu ce putere fac acestea.

Dar când a trimis Ioan din temniţă la Mântuitorul pe doi dintre ucenici, pe Andrei şi pe Ioan, şi le-a spus: mergeţi şi întrebaţi, dar tot în faţa poporului, întrebaţi-l pe Iisus: tu eşti cela ce trebuie să vină sau pe altul să aşteptăm ? Şi Mântuitorul spune ucenicilor: spuneţi-i lui Ioan, care era în temniţă, orbii văd, şchiopii umblă, morţii înviază, şi leproşii se curăţesc, săracilor bine li se vesteşte, deci Ioan ştia cine este Mântuitorul, dar ca să nu se îndoiască ucenicii, i-a trimis să-L întrebe pe dânsul dacă este El sau să aşteptăm pe altul.

Dar iată că a venit vremea ca alţii să aştepte pe altul. A venit Mântuitorul, a venit Izbăvitorul, aţi auzit molitfele Sfântului Vasilie care s-au făcut tot în împrejurări dramatice, când un argat al unui boier a vrut să ia pe fata boierului şi n-a putut până nu s-a dus la vrăjitor şi de la vrăjitor cu vrăjile care s-au făcut, a luat fata boierului, care nu se cuvenea să ia o slugă. Aşa erau legile de demult. Nici acuma nu-i departe de acest lucru, nu face un ţăran să ia fata unui ministru, nu prea se întâmplă lucrul ăsta. Se iau tot între ei. Aşa era şi atunci. Dar el cu diavolul şi cu lucrarea satanică a făcut acest lucru ca să poată să ia fata boierului. S-a lepădat de Hristos în faţa satanei şi Sfântul Vasilie prin aceste molitfe pe care le-aţi auzit, l-a izbăvit dar prin 40 de zile de post şi rugăciune.

Pentru că femeia a văzut că nu se duce la biserică şi l-a întrebat: pentru ce tu te-ai cununat în biserică cu mine şi acuma nu vrei să mergi la biserică ? Şi a fost obligat să-i spună. Şi atunci a mers la Sfântul Vasilie şi au mărturisit acea faptă făcută de ei. Şi Sfântul, prin puterea lui dumnezeiască şi prin rugăciunile pe care atunci le-a întocmit contra vrăjilor, contra vrăjitorilor – acum dvs. ştiţi prea bine sunt vrăjitoare şi în Bucureşti care au indicator pus la poartă: aici este vrăjitoarea cutare, care face fel de fel de vrăji şi desface şi împacă oameni şi desface cununiile.

Vedeţi dvs., toate aceste lucruri sunt lucruri satanice; ori magie albă, ori magie neagră este tot satanică. Spune Sfântul Apostol Pavel că diavolul se închipuieşte şi în înger de lumină. Deci ei încep cu rugăciunea, cu Tatăl nostru, cu rugăciuni şi sfârşesc cu diavolul. Deci se închipuieşte diavolul în înger de lumină, în chip de lumină, spune că este magie albă. Deci asta este magia albă, este tot magie neagră, este tot diavolul, dar ca să poată înşela pe cei care nu cunosc rânduielile, lucrările creştineşti.

Aici nu trebuie să ştiţi numaidecât rânduielile bisericeşti. Trebuie să ştiţi rânduiala creştinească. Creştinul are pe Mântuitorul, cum spune Sfântul Apostol Pavel: cel care este lipsit de înţelepciune să ceară de la Dumnezeu. Avem nevoie de ceva, cerem de la Dumnezeu. Ştiţi cum spune proverbul românesc: Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi pune în traistă. Dumnezeu ne-a dat înţelepciune să cerem, avem necazuri, avem boli, avem ispite, avem fel de fel de necazuri sau lipsuri. Toate acestea vin nu numai pentru necredinţă, vin şi la cei credincioşi.

Cum i-a spus Mântuitorul Sfântului Evstratie, care a fost generalul lui Traian – îl chema Evstratie Plachida – care a fost nu pedepsit, dar a fost trecut printr-o filieră groaznică: de la general să ajungi jitar la o ţarină, să ajungi paznic de ţarină şi după asta să ajungi din nou general, să fii obligat să te lepezi de credinţă, şi el să spună: Nu, Acela care m-a adus la credinţă, Acela mi s-a arătat mie şi mi-a spus că El este Calea, Adevărul şi Viaţa. Şi nu pot să fac acest pas necredincios.

Dar ce i-a spus Mântuitorul ? Nu vreau ca robii mei să petreacă în desfătări lumeşti şi trupeşti. Deci, dacă avem vreun necaz, avem vreo suferinţă, să ne gândim că Mântuitorul a spus: în lumea aceasta necaz veţi avea. Şi nu vrea ca cei credincioşi ai Lui să trăiască în desfătări omeneşti. Pentru că atunci ce se întâmplă ? Se depărtează omul de la Dumnezeu. Acesta este secretul. Avem bani mulţi, avem avere multă, avem avantaje multe, suntem lăudaţi de oameni în dreapta şi în stânga pentru că suntem cine ştie ce suntem, suntem mari demnitari.

Pentru asta Dumnezeu se supără, pentru că nu dăm lui Dumnezeu cinstea care ne-o dau oamenii nouă. Noi trebuie să dăm lui Dumnezeu cinstea pe care chiar dvs. ne-o daţi chiar nouă. Dvs. nu mă respectaţi pe mine ca pe un om, respectaţi darul lui Dumezeu pe care mi l-a dat mie, de sunt unde sunt. Că dacă eram unul din frăţiile voastre, cine se mai uita la mine ? Deci, aici se cunoaşte că este darul lui Dumnezeu asupra celor care sunt învestiţi de a avea această misiune sau funcţie.

Pentru asta noi trebuie să dăm mulţumire lui Dumnezeu, să aducem laudă şi cinste şi toate cum spune proorocul: toată cinstea şi lauda lui Dumnezeu, iar mie ruşinea feţei. Aşa spune Proorocul Isaia. Pentru că erau oameni mari şi ei la timpul lor şi mustrau pe împăraţi şi pe alţi oameni şi pe domnitorii de atunci, pe judecătorii care făceau nedreptăţi, pe toţi i-au mustrat proorocii. De aceea au murit fierăstruiţi cu fierăstrăul.

La fel Sfântul Vasilie cel Mare, pe care astăzi îl cinstim. A fost coleg de facultate la Atena cu Sfântul Grigorie Teologul, cu Iulian Paravatul, care a fost unul din nepoţii Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Şi murind toţi din neamul Sfântului Constantin cel Mare, el fiind nepot de împărat, l-au adus la împărăţie. Iar Sfântul Grigorie când era la Atena de studiau, s-a adresat unui grup restrâns de prieteni şi a spus: iată ce viperă trăieşte în imperiu.

Şi într-adevăr, aşa a fost, pentru că sub Iulian Paravatul au fost ultimele zvârcoliri ale închinării de idoli, ale păgânismului. Ce a făcut el: a fost citeţ în biserică şi s-a îmbrăcat anagnost, cum aţi văzut băieţii care se îmbracă. Aşa era şi el în biserică, a fost botezat, dar când a ajuns împărat, pentru că a fost necredincios în inima lui, s-a lepădat de Hristos în public şi s-a botezat în sânge de viţel în faţa zeiţei Artemida. Dar s-a îmbrăcat tot în haine albe, cum se îmbracă la botez, pentru că ştia rânduiala creştinească. Atunci a apărut pe hainele lui – după ce a ieşit din acea baie de sânge, toate hainele lui erau numai cruci, spre mustrarea fărădelegii lui.

Şi a ajuns împărat, iar Sfântul Vasilie cel Mare, care a fost coleg cu dânsul, a ajuns arhiepiscop al Cezareei Capadochiei, care este acum în ţinutul Turciei spre răsărit; atunci era cetate separată şi, sigur, mergând cu război spre Persia, a trecut pe la Sfântul Vasilie cel Mare, dar n-a ajuns la arhiepiscopie. A trimis trei slujitori la dânsul, zice: ne-a trimis împăratul să-i dai din mâncarea din care mănânci tu însuţi. Şi atunci Sfântul Vasilie a pregătit trei pâini de orz curate, pentru că mânca pâine de orz, nu mânca pâine de grâu şi i-a trimis împăratului.

Sfântul Vasilie cel Mare
 

Şi împăratul a crezut că îl ia în râs, pentru că orzul îl mănâncă catârii sau cine îl mănâncă, nu îl mănâncă oamenii. Însă este sănătos şi pentru oameni. Şi atunci el ce a făcut: i-a trimis Sfântului Vasilie o sarcină de fân. Sfântul Vasilie, fiind mai înţelept decât dânsul cu mult, i-a spus: i-am trimis împăratului după cererea lui, cele ce mănânc eu, înseamnă că el mi-a trimis cele ce mănâncă el. S-a supărat împăratul, l-a ameninţat cu moartea, şi a spus: când mă întorc biruitor din războiul cu perşii, voi şterge de pe pământ Cezareea Capadochiei, şi pe tine te voi da la moarte.

S-a dus la război. N-a domnit decât trei ani de zile şi într-aceia a avut război cu perşii. Însă în timpul acela, după ameninţare, Sfântul Vasilie a adunat tot poporul, cum sunteţi dvs. acuma în biserică, şi cum era icoana Maicii Domnului mare aici în faţă, în spatele icoanei era Sfântul Mucenic Mercurie. S-au rugat cu post trei zile la Dumnezeu, s-au rugat şi alţi sfinţi, Sfântul Efrem Sirul, Sfântul Teodosie începătorul vieţii de obşte, şi alţi sfinţi s-au rugat, care erau pe acel timp, şi mulţi sfinţi de pe timpul Sfântului Vasilie cel Mare: Sfântul Grigorie Teologul, care era coleg cu Sfântul Vasilie cel Mare şi îl ştia şi pe Iulian Paravatul. S-au rugat să-l suprime Dumnezeu de pe pământ, ca să nu distrugă Biserica lui Dumnezeu.

Şi rugându-se, a văzut Sfântul Vasilie că a dispărut chipul de pe icoana Sfântului Mucenic Mercurie. Şi după puţin timp, s-a întors cu suliţa plină de sânge, care curgea pe icoană. Atunci, Sfântul Mucenic Mercurie l-a însuliţat pe câmpul de luptă pe Iulian Paravatul. Însă tiran fiind şi necredincios, în momentul când a văzut că în chip nevăzut este însuliţat cu suliţa, a luat sânge din piept, de unde-i curgea sânge, şi a aruncat spre cer, spunând: ai biruit Hristoase !

Şi în felul acesta a scăpat Sfântul Vasilie de un tiran ca Iulian Paravatul. Şi de la dânsul încolo n-au mai fost alţi tirani care să tiranisească Biserica; au mai fost împăraţi care au fost arieni, dar astea au fost în scurt timp.

Apoi au venit împăraţii dreptcredincioşi, pentru că despre Sfântul Vasilie cel Mare unii spun că a adormit întru Domnul la vârsta de 45 de ani, alţii că a adormit la 49 de ani. Însă a adormit la 379. În 381 s-a făcut Sinodul II Ecumenic, pentru care el a luptat foarte mult, ca sinodul să se întrunească. Şi în mod sigur spune istoria, că dacă el ar fi trăit, ar fi prezidat Sinodul II Ecumenic. Însă, în locul lui a fost Sfântul Grigorie, colegul lui de facultate, Sfântul Grigorie Teologul.

Pentru asta, iubiţi credincioşi, Sfântul Vasilie s-a luptat şi cu cei de pe pământ, cum a spus-o Modest, când l-a trimis împăratul Valens care a fost după Iulian, după asta a urmat împăratul Teodosie cel Mare – sub împărăţia lui s-a ţinut Sinodul II Ecumenic. Când l-a trimis Valens, care era arian, la Sfântul Vasilie, să treacă la biserica ariană, i-a spus că dacă nu trece, va trece prin necazuri şi va fi ucis. Aşa i-a spus lui Modest: s-ar putea ca tu să nu fi discutat niciodată cu un episcop, eu sunt arhiereul lui Dumnezeu, eu nu mă tem de tine. Dacă am greşit cu ceva, spune-mi şi pedepseşte-mă, dar să ştii că eu sunt bolnav, nu-mi trebuie decât câteva palme şi pe mine m-ai pus în mormânt. Şi avere nu am, dacă crezi că am avere. Din averea mea am făcut acele spitale populare cum s-ar numi, se numeau vasilicalele pe timpul acela, cum se fac acum azilele de bătrâni.

Aşa a făcut Sfântul Vasilie: pentru cei orfani, pentru cei bătrâni, pentru cei neputincioşi, pentru bolnavi, a făcut azile şi a pus asistenţi sau doctori şi asistente medicale să aibă grijă de dânşii. Şi toată această cheltuială care se făcea cu aceste vasilicale era suportată de către arhiepiscopie.

Dar atunci, iubiţi credincioşi, bisericile fiind libere, fiind în împărăţie creştină, aveau şi putere şi erau domni, domnitori, domniţe care dăruiau averi mari Bisericii. Dar acum, uitaţi, umblăm, cum umblă unii dintre ai noştri cu cartonul pentru 2-3 lei, sau cât se adună pentru Biserică. Şi să ştiţi că aşa s-au făcut bisericile noastre, inclusiv biserica de aici, cu milostenia dvs., a celor care sunt săraci, nu a bogaţilor. Puţini sunt acei care au dat ceva mai mult. Nu putem să-i numărăm pe degete, că sunt foarte puţini. Pentru asta, Sfântul Vasilie cel Mare a fost acela care a avut grijă atât de cele trupeşti ale oamenilor, cât şi de cele sufleteşti. Cum spune şi la acatistul Sfântului Vasilie: că a avut grijă de văduve, de săraci, de cei nenorociţi, de tot sufletul care avea nevoie de ceva, se ducea la Sfântul Vasilie şi cerea. Şi sfântul cunoştea neputinţa şi necazul omului şi îl ajuta după puterea lui.

La fel, iubiţi credincioşi, noi astăzi suntem în altă lume. Împărăţia de astăzi nu este o împărăţie creştină, dar suntem liberi, conducătorii de astăzi se declară că sunt creştini şi sunt. Pe noi ne interesează să ne facem noi datoria, pentru că nu suntem opriţi de nimeni. Dacă aţi avut curajul, aţi avut demnitatea şi puterea pe timpul comuniştilor, când vă opreau şi vă scoteau din serviciu, să veniţi totuşi la biserică, să vă botezaţi copiii, să vă cununaţi, cu atât mai mult acum când sunteţi liberi. Puteţi să veniţi când doriţi, avem duhovnici, avem preoţi, toţi la dispoziţia dvs.

Poate are cineva o boală sufletească, atunci când te îmbolnăveşti de ceva trupeşte nu te duci la doctor ? Când avem boli sufleteşti, boala sufletească este păcatul, când avem ceva nu trebuie să mergem la doctorul sufletesc să ne vindecăm ? Ne mărturisim şi ne dezlegăm de păcate, ne recăpătăm acea haină curată care am primit-o la botez, când ne-am botezat, haina nepătată de păcat. Asta se recapătă prin spovedanie, prin pocăinţă. Deci avem această posibilitate, Dumnezeu ne-a dăruit toate, de-asta spune la psalmul 50: ,,ca să biruieşti atunci când vei judeca Tu”.

De ce ? Că Dumnezeu ne-a dat toate posibilităţile aici pe pământ, să ne îndreptăm, să ne împăcăm cu Dânsul de pe pământ, nu dincolo. Spune proorocul că în iad nu este pocăinţă. Să ne împăcăm cu Dumnezeu de aici de pe pământ, şi asta, iubiţi credincioşi, trebuie s-o facem, dacă vrem să ne mântuim. Vedeţi, viaţa noastră este, cum spune proorocul, ca iarba care se usucă, ca floarea care se topeşte, ca frunza care se usucă şi zboară. Aşa suntem şi noi.

Sigur că dorim să trăim numai bine, să avem toate la dispoziţia noastră, dar dacă Mântuitorul spune că în lumea aceasta, necaz veţi avea, deci înseamnă că necazul lucrează răbdarea, cum spune Sfântul Apostol Pavel. Răbdarea lucrează înţelepciune şi răbdarea nu ruşinează. Deci ne face pe noi să ne aducem aminte de anumite păcate făcute şi atunci spunem aşa: Doamne, am păţit acest lucru pentru că nu am făcut voia Ta, am făcut cutare păcat şi pentru asta am primit pedeapsă de la Tine. Pedeapsa nu este aici, cum spune Proorocul David, varga Ta este mângâierea mea. Deci varga lui Dumnezeu, acea nuia care ne-o dă Dumnezeu câteodată, este îndreptarea noastră, este mângâiere sufletească.

Pentru asta şi noi trebuie să ştim, sfinţii s-au luptat să lămurească oamenii, să-i îndrepte pe calea cea bună, au mustrat pe boieri, au mustrat pe cei nemilostivi, au mustrat pe cei care răpeau avutul văduvelor, al săracilor, al celor nemulţumiţi. Nu trebuie să vă speriaţi dacă auziţi vreodată că la judecată nu se face dreptate. Sunt judecători care fac dreptate, sunt judecători care n-au făcut niciodată şi nici nu vor face, cum spune şi Ilie Miniat, el zice: sunt judecători care sunt corupţi pentru bani, şi atunci pătimeşte cel nevinovat şi câştigă cel vinovat. De ce ? Banul îl face pe om. Dar judecătorul este în chipul Mântuitorului, în chipul Judecătorului suprem, el trebuie să judece cu dreptul, chiar dacă ţi-ar fi frate, şi a greşit şi celălalt, vecinul nu a greşit, să-l pedepseşti pe cel care este greşit. Deci, asta trebuie să facă cei care sunt în misiunea respectivă.

Iubiţi credincioşi, nu vă reţin pentru că sunteţi obosiţi. Eu mă bucur tare mult pentru dragostea dvs., pe care aţi avut-o de aţi venit astăzi, s-a umplut biserica lui Dumnezeu, care este închinată Maicii Domnului, Maica Domnului care vă va răsplăti pentru osteneala pe care aţi făcut-o, că aţi ascultat sfânta slujbă şi toate acele care sunt închinate Maicii Domnului.

Sfântul Vasilie cel Mare, a cărui praznic este la începutul anului nou civil, anul nou ce este ? Să începem un an nou cu fapte bune, cu lucruri dumnezeieşti, cu împliniri dacă am avut anul trecut neîmpliniri, anul care vine să fie un an cu împliniri, împliniri duhovniceşti şi trupeşti. Şi Dumnezeu ştie de ce avem nevoie. Se spune că Dumnezeu îmbogăţeşte şi sărăceşte. Deci noi să avem nădejde că Dumnezeu, chiar dacă suntem săraci, ne dă cele de folos.

Celor de faţă Dumnezeu să le plătească dragostea şi osteneala. Să vă plătească tuturor şi sfinţii să fie rugători pentru noi, pentru toate să mulţumim Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinstea şi slava în veci. Amin.