Martie 2008

Ştiri din lumea catolică

 

O altă întrebare cu răspuns cunoscut: catolicii vor propovădui creştinismul musulmanilor ?

Catolicii … purtători de kippa !

Ţapul ispăşitor modern: păcatul colectiv

Deschiderea unui nou front de luptă ecumenist: rolul ‘sfinţitor’ al femeii în Biserică

‘Pocăinţa’ Vaticanului

Noi ‘minuni’ catolice

 

 

O altă întrebare cu răspuns cunoscut: catolicii vor propovădui creştinismul musulmanilor ?

Strategia iniţiată de Papa Benedict al XVI-lea prin gafa săvârşită cu ocazia discursului său din 12 septembrie 2006, de la Universitatea din Regensburg (a se vedea articolul Vizita Papei Benedict al XVI-lea în Moscheea Albastră din Istanbul), dă roade din ce în ce mai concrete.

Cea mai recentă dintre acestea este întâlnirea ,,fără precedent” ce a avut loc la Roma, între 4-5 martie 2008, între o delegaţie a Consiliului Pontifical pentru Dialog Interreligios, condusă de cardinalul Jean-Louis Tauran, şi o delegaţie a semnatarilor scrisorii deschise ,,Un cuvânt comun” (a se vedea articolul Octombrie 2007. Ştiri - Scrisoarea lumii musulmane către creştinătate), condusă de şeicul Abdal Hakim Murad.

Întrunirea s-a încheiat cu decizia istorică de constituire a unui Forum catolico-musulman, care să ,,dezvolte un dialog oficial şi permanent între catolici şi musulmani”. Forumul este, de fapt, o comisie ,,stabilă şi de lungă durată”, care se va întruni regulat, alternativ, la Roma şi într-un oraş musulman, şi ori de câte ori este nevoie, iar dialogul va avea ca ţel ,,întărirea dragostei pentru Dumnezeu şi pentru aproapele”. Prima întâlnire oficială va avea loc la Roma, în perioada 4-6 noiembrie a.c. şi vor participa câte 24 reprezentanţi de fiecare parte. Delegaţii vor aborda chestiuni precum ,,Fundamente teologice şi spirituale” şi ,,Demnitatea umană şi respectul reciproc”.

În plus, după o întrunire de două zile în capitala Senegalului, la 15 martie a.c., conducătorii Conferinţei Islamice, ce reuneşte reprezentanţii a 57 de naţiuni şi 1,5 miliarde de musulmani, au emis ,,Declaraţia de la Dakar”. În aceasta, ei propun organizarea unei ,,întruniri internaţionale la nivel înalt pentru promovarea unui dialog al civilizaţiilor cu lumea creştină”.

Încă de la începutul discuţiilor de la Roma, s-a afirmat că cele două religii au ,,dogme diferite, uneori chiar opuse” şi s-a ridicat problema dacă ,,aceasta opreşte dialogul ?”, răspunzându-se într-un mod specific gândirii din ce în ce mai ilogice a lumii în care trăim: ,,Nu, dialogul este posibil dacă şi când ambele dogme sunt respectate. De pildă, musulmanii nu pot obliga un creştin să îl recunoască pe Mahomed ca profet, iar creştinii nu pot obliga un musulman să afirme că Hristos este Fiul lui Dumnezeu”.

Ţinând cont de înseşi remarcile celor implicaţi în acest dialog, noi ce mai putem spune ? Că acesta nu poate fi decât un dialog steril şi aducător doar de roade putrede înainte de a se coace.

 

Surse
1. www.wwrn.org, 6 martie 2008, ,,Vatican and Muslims to establish permanent dialogue”
2. www.asianews.it, 7 martie 2008, ,,Human rights, the real fulcrum of the new Catholic-Muslim Forum”
3. Gardianul, 8 martie 2008, ,,Forum catolico-musulman la Roma în noiembrie 2008”

 

 

 

Catolicii … purtători de kippa !

(A se vedea Ianuarie 2007. Ştiri - Conferinţa iudeo-catolică «Credinţa lui Israel şi omenirea. Contribuţia iudaismului la lumea contemporană»)

Relaţiile iudeo-catolice sunt mai avansate ca cele catolico-musulmane, dându-li-se un avânt şi o dezvoltare deosebită încă de pe vremea Papei Ioan Paul al II-lea. El a vizitat sinagogi, a întreţinut relaţii de prietenie cu rabini, a călătorit în Israel şi s-a rugat la Zidul Plângerii, a purtat veşminte cu simbolistică evreiască la diferite momente festive ale Vaticanului, a afirmat în repetate rânduri că evreii sunt ,,fraţii mai mari” ai catolicilor etc. Iar cardinalii şi ceilalţi clerici, ca nişte fideli discipoli, au procedat aidoma lui.Stiri 42-05

De exemplu, în martie 2006, în cadrul unei întruniri catolico-evreieşti la New York, cardinalii, episcopii şi preoţii au vizitat Universitatea Yeshiva, o instituţie pentru studierea cărţilor evreieşti Talmud şi Tora. Aici, ei au primit ‘învăţăminte’ de la rabini şi studenţii acestora, timp în care cardinalii au purtat … kippa. Faptul în sine i-a determinat pe unii catolici tradiţionalişti să afirme: ,,Vedem în acest gest o expresie că acei prelaţi vor face tot ce pot pentru a aboli acele adevăruri ale învăţăturii catolice care nemulţumesc religia iudaică”.

 

Cardinalii aflaţi în vizită la Universitatea Yeshiva, purtând kippa. Kippa este o pălăriuţă pe care evreii o poartă în public sau în timpul rugăciunii. În mod normal, clerul catolic poartă zucchetto, o pălăriuţă asemănătoare kippei, albă pentru papă, roşie pentru cardinali, purpurie pentru episcopi şi neagră pentru preoţi. În imagine, cardinalii au pe cap kippa, şi nu zucchetto

 

Apoi, la 7 decembrie 2007, episcopul Jerome Listecki, conducătorul diocezei La Crosse, statul Wisconsin, a fost prezent la ceremonia religioasă prilejuită de începutul sărbătorii evreieşti hanuka. El s-a adresat evreilor din sinagogă astfel: ,,Sunt aici, cu voi, în această seară, ca prieten. În această prietenie, vă împărtăşesc credinţa că împreună putem să ne rededicăm libertăţii şi respectului reciproc orientat de lumina care ne călăuzeşte calea”.

Rabinul Saul Prombaum s-a rugat în ebraică şi engleză pentru ca lumina să biruie întunericul. După ce şi-a aprins lumânarea, el l-a invitat pe episcop să-şi aprindă lumânarea de la a sa. Apoi, episcopul a aprins lumânările celor 4 menore din sinagogă.

Dacă episcopii catolici au capetele doldora de idei iudaice, de ce nu şi le-ar acoperi cu kippe ?

 

Surse
- 13 ianuarie 2008, ,,Catholic Bishop celebrates Hanukkah”
- 10 februarie 2008, ,,Cardinals and Bishops wear Jewish yarmulkes”

 

 

 

Ţapul ispăşitor modern: păcatul colectiv

La 10 martie 2008, oficiosul Vaticanului, L’Osservatore Romano, a publicat un interviu cu arhiepiscopul Gianfranco Girotti, membru al Penitenţieriei Apostolice, birou al Curiei Romane însărcinat să se pronunţe cu privire la păcate şi ispăşirea lor.

Arhiepiscopul italian a oferit amănunte despre modul de aplicare a învăţăturii catolice la condiţiile moderne de trai şi a vorbit de apariţia unor noi păcate, moderne, printre care se numără: distrugerea şi poluarea mediului înconjurător, experimentele ştiinţifice pe oameni, modificările genetice, producerea de nedreptăţi sociale, generarea sărăciei, strângerea de averi foarte mari, consumul şi traficul de droguri, avortul şi pedofilia.

El a afirmat: ,,Dacă ieri păcatul avea o dimensiune mai degrabă individualistă, astăzi are o valoare, o rezonanţă dincolo de individ, înainte de toate socială, din cauza fenomenului globalizării. În realitate, atenţia faţă de păcat este mai importantă astăzi decât ieri, fiindcă urmările sale sunt mai mari şi mai devastatoare”.

Însă, dincolo de păcatele aşa-zise moderne, care nu sunt decât aceleaşi păcate omeneşti cunoscute dintotdeauna, în discursul ‘penitenţiarului’ catolic s-a strecurat o idee cu totul bizară, aceea de transfer al păcatului de la nivel individual la nivel social, de unde se naşte disoluţia vinei şi abstractizarea ei.

Noţiunea de păcat social sau colectiv a fost promovată iniţial de susţinătorii ,,teologiei eliberării”, de inspiraţie marxistă, ideologie născută în mijlocul intelectualităţii catolice din America Latină. Criticii acestei idei au afirmat că pentru păcatele sociale sau colective, precum poluarea mediului înconjurător sau generarea sărăciei, nu poate fi acuzat nimeni în mod individual şi, prin urmare, noţiunea devine lipsită de sens pentru majoritatea credincioşilor.

Afirmaţiile arhiepiscopului italian au stârnit mari valuri în presa internaţională, care a comentat cele spuse de el la maniera că cele 7 păcate de moarte, cunoscute dintotdeauna, au fost înlocuite cu 7 noi păcate. Iar acestea par a ‘funcţiona’ precum un ţap ispăşitor modern. Căci aşa precum odinioară, în Vechiul Testament, preotul evreu îşi punea mâinile pe capul ţapului ispăşitor şi mărturisea asupra lui toate fărădelegile fiilor lui Israil, iar apoi îl slobozea în pustie (potrivit Leviticul 16, 8-10 şi 20-22), tot aşa acum, Vaticanul a inventat 7 noi păcate colective, prin care omenirea este slobozită de toată fărădelegea.

În plus, mass-media a acuzat Biserica Catolică de cinism şi făţărnicie, afirmând că o parte din păcatele menţionate sunt săvârşite şi de prelaţii ei, pentru a aminti doar strângerea de bogăţii colosale sau pedofilia care s-a întins precum lepra printre preoţii catolici.

 

Surse
1. Cotidianul, 11 martie 2008, ,,Reciclează sau ajungi în iad, spune Vaticanul”
2. Ziua, 11 martie 2008, ,,Păcatele moderne”
3. Evenimentul zilei, 14 martie 2008, ,,Şapte păcate 2.0™”
4. www.lifesitenews.com, 11 martie 2008, ,,No ‘New Deadly Sins’ - Media Perpetrating Massive Distortion”

 

 

 

Deschiderea unui nou front de luptă ecumenist: rolul ‘sfinţitor’ al femeii în Biserică

O altă problemă teologică care suscită mult interes în sânul creştinismului oficial este locul femeii în Biserică. În vreme ce lumea protestantă a deschis larg porţile ei pentru femei ca pastor, preot, episcop şi chiar conducător al unei comunităţi, cea catolică nu este atât de ‘avansată’, dar este pe cale să rezolve această situaţie.

Perspectiva teologică asupra femeii a început să se modifice odată cu Conciliul Vatican II (1963-1965) şi enciclica Lumen gentium, care încurajează participarea activă a mirenilor la liturghie. Consecinţa a fost creşterea amplorii slujirii laice, mirenii, atât bărbaţi cât şi femei, înlocuind clericii în diferite îndatoriri parohiale.

 

Situaţia actuală a femeii în Biserica Catolică

La începutul anilor 1990, Centrul naţional pentru viaţa pastorală (NPLC) din Statele Unite ale Americii a realizat un studiu referitor la fenomenul feminizării care afectează Biserica Catolică. Potrivit raportului, la începutul anilor 1990 se ajunsese să fie mai multe slujitoare laice decât preoţi în parohiile catolice americane: 31.000 de slujitoare şi 29.000 de preoţi. Se notează că această ,,revoluţie în slujire” a însemnat introducerea ,,unei dimensiuni feminine puternic laice” în Biserică.

Aproape orice parohie din ţară foloseşte mulţi slujitori mireni: cântăreţi, citeţi, slujitori de altar la diferite slujbe (într-o oarecare măsură, aceste slujiri se întâlnesc şi la noi, ortodocşii). Apoi sunt slujitori pentru tineret, directori pentru problemele sociale, coordonatori ai educaţiei adulţilor, şi alte poziţii pastorale profesionale care nu existau înainte de Conciliul Vatican II. În plus, slujitorii mireni fac cele mai multe vizite pastorale la bolnavi şi deţinuţi.

Circa 80 % dintre aceste poziţii în parohie sunt ocupate de femei, cu alte cuvinte, slujitorul unei parohii catolice americane de astăzi este mai curând o mireancă. Mai mult, femeile care slujesc la altar au ajuns să îndeplinească aproape orice slujbă, inclusiv să predice. La nivel de episcopie, circa 50 % din poziţiile administrative sunt ocupate de femei.

Papa Ioan Paul al II-lea a contribuit decisiv la promovarea femeii în sânul Bisericii Catolice. Pe lângă faptul că el a fost cel care a dat un impuls folosirii fetiţelor ca slujitori de altar, în martie 2004, pentru prima oară în istorie, a numit trei femei la conducerea unor instituţii pontificale: Mary Ann Glendon, profesor la Universitatea Harvard, a devenit conducătorul Academiei Pontificale pentru Ştiinţe Sociale, iar sora Sara Butler, profesor de teologie la Seminarul Sfântul Iosif din New York şi Barbara Hallensleben, profesor de teologie la Universitatea din Fribourg, au fost numite în Comisia Teologică Internaţională, organism al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. Este semnificativ că, la sfârşitul pontificatului său, femeile reprezentau 21 % din personalul Vaticanului.

Papa Benedict al XVI-lea îi calcă îndeaproape pe urme, afirmând că ar dori să ,,ofere mai mult spaţiu, mai multe poziţii de responsabilitate femeilor”. Episcopii catolici au aceeaşi preocupare de a creşte vizibilitatea femeii în Biserică. La conferinţa episcopilor din februarie 2008, din India, ei au votat pentru a stabili procente de reprezentare, cerând ca cel puţin 35 % din membrii consiliilor pastorale parohiale şi diocezane să fie femei. Procentul va creşte treptat, până când femeile vor ajunge la cel puţin 50 %.

 

Stiri 42-06

Maica Tereza, dând împărtăşanie maicilor din ordinul ei

 

Prin urmare, se desfăşoară o campanie susţinută de a permite femeilor să desfăşoare orice activitate în biserică, cu excepţia preoţiei, însă aceste ‘activităţi’ se îndreaptă cu paşi mărunţi tocmai către hirotonie. Spre exemplu, nu este o noutate faptul că, în Biserica Catolică, femeile pot da credincioşilor sfânta împărtăşanie. Mai mult, pe 2 februarie 2008, de praznicul Întâmpinării Domnului, într-o parohie din Carinthia, sudul Austriei, o femeie a ţinut locul preotului la slujbă. Ea nu a săvârşit liturghia, însă a fost îmbrăcată în veşminte specifice, a citit Evanghelia, a ţinut predică, a tămâiat şi binecuvântat altarul, a binecuvântat prinoasele şi credincioşii la sfârşitul ceremoniei (foto).

 

Stiri 42-07

Stiri 42-08

 

O nouă dogmă despre Maica Domnului

În luna ianuarie a.c., 5 cardinali au trimis tuturor episcopilor invitaţia de a li se alătura pentru a cere Papei Benedict al XVI-lea să proclame o nouă dogmă despre Maica Domnului. Cei 5 cardinali sunt: Telesphore Toppo, preşedintele Conferinţei episcopilor din India, Luis Aponte, arhiepiscop retras de Puerto Rico, Varkey Vithayathil, arhiepiscop major al siro-malabarezilor din India, Ricardo Vidal, arhiepiscop retras de Cebu Filipine, şi Ernesto Corrippio, arhiepiscop retras de Mexico City.

Noua dogmă ar proclama-o pe Maica Domnului ,,Mama spirituală a întregii omeniri, co-răscumpărătoare cu Iisus răscumpărătorul, mijlocitoarea tuturor harurilor cu Iisus unicul mijlocitor, şi avocată cu Iisus Hristos în numele omenirii”. Acest concept ar revoluţiona cultul, situând-o pe Maica Domnului ,,aproape pe acelaşi nivel de mântuire cu Iisus”. El s-a născut dintr-o ‘fervoare’ religioasă deosebită, izvorâtă din proclamarea ca dogmă a imaculatei concepţii a Maicii Domnului (1854), catolicii afirmând că ,,Maica Domnului a fost co-mântuitoare în Patima şi Moartea Domnului nostru şi, de aceea, ea este mediatoare universală a tuturor harurilor” (pentru mai multe amănunte cu privire la dogma imaculatei concepţii a Maicii Domnului şi roadele ei, a se vedea scrierea Sfântului Ierarh Ioan Maximovici, Cinstirea Maicii Domnului în Tradiţia ortodoxă, partea a IV-a şi următoarele).

De-a lungul secolului XX, în ciuda cererilor repetate ale credincioşilor, conducerea Bisericii Catolice a refuzat în mod constant să proclame această dogmă. În schimb, în 1950, Papa Pius al XII-lea a proclamat dogma înălţării Maicii Domnului cu trupul la cer.

Această cinstire cu totul exagerată şi necuvenită a Maicii Domnului, care a început odată cu dogma imaculatei concepţii – prin care se susţine că Fecioara Maria a fost zămislită fără păcatul originar, asemenea Domnului nostru Iisus Hristos – se transformă pe zi ce trece în idolatrie. Cu alte cuvinte, Maica Domnului devine, în ochii catolicilor, care numai creştini nu mai sunt, o zeitate feminină.

Conceptul zeităţilor feminine, caracteristic religiilor păgâne, revine în forţă în societatea contemporană, prin curentele feministe şi se urmăreşte introducerea lui, într-o formă sau alta, în creştinism. În secolul al XX-lea, au existat mai mulţi gânditori şi teologi, chiar şi dintre ortodocşi, nu întâmplător simpatizanţi sau gravitând în jurul Consiliului Mondial al Bisericilor, mama tuturor ereziilor, care au afirmat că în ideea de dumnezeire există un element feminin.

 

Noi formule de botez

Alte tendinţe care merg în aceeaşi direcţie, a sugerării existenţei unui element feminin în dumnezeire, se fac simţite în cercurile protestante şi în cele catolice progresiste. Acestea din urmă, în ţările de limbă engleză, au început să folosească două formule pentru botez, care evită să folosească numele Persoanelor Sfintei Treimi: ,,Te botez în numele Creatorului şi al Răscumpărătorului şi al Sfinţitorului” şi ,,Te botez în numele Creatorului şi al Eliberatorului şi al Susţinătorului”.

La 29 februarie a.c., Congregaţia pentru Doctrina Credinţei a reacţionat şi a dat o notă oficială, respingând formulele ca invalide şi afirmând că ,,subminează credinţa în Sfânta Treime”. În document se mai afirmă: ,,Variaţii ale formulei de botez – folosind denumiri nebiblice pentru Persoanele Dumnezeieşti – provin dintr-o teologie aşa-numită feministă, fiind o încercare de a evita folosirea cuvintelor Tată şi Fiu, care sunt considerate misogine, şi folosindu-se astfel alte nume”.

Însă, opoziţia Vaticanului nu este una de lungă durată, căci aşa cum a modificat în trecut dogmele de credinţă, aşa o va face şi în viitor, ambalând ereziile în poleială frumoasă şi strălucitoare pentru a fi mai uşor înghiţite de credincioşii cărora li s-a extirpat discernământul.

 

Surse
1. Gardianul, 14 februarie 2008, ,,Sfânta Fecioară, propusă să fie proclamată aproape egală cu Iisus”
- 24 februarie 2008, ,,An Austrian ‘priestess’...”
- 27 februarie 2008, ,,Universal Mediatrix”
- 13 martie 2008, ,,The Feminization of the Church and Vatican II”
3. www.radiovaticana.org, 1 martie 2008, ,,Intervenţie a Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei ca răspuns la dubiile ridicate privind validitatea botezului conferit prin două noi formule în limba engleză, utilizate în cadrul Bisericii Catolice”
4. www.catholica.ro, 3 martie 2008, ,,Sfântul Scaun respinge formulele feministe de botez”

 

 

 

‘Pocăinţa’ Vaticanului

În loc să deplângă ereziile şi hulele proferate de-a lungul secolelor, Vaticanul se pocăieşte pentru bruma de credinţă creştină pe care o mai avea.

Recent, cotidianul britanic Times a relatat că ,,papa intenţionează să-l reabiliteze pe Martin Luther”, fapt ce a stârnit o adevărată furtună în lumea catolică. Aceasta a pornit un asalt agresiv de dezminţire a ştirii şi apărare a Papei Benedict al XVI-lea. Cu toate acestea, informaţia ‘transpirată’ în presa britanică, deşi neconfirmată oficial, are oarecare temei.

Astfel, la 31 octombrie 1999, reprezentanţii Bisericii Romano-Catolice şi ai Federaţiei Luterane Mondiale au semnat ,,Declaraţia comună despre doctrina justificării”, catolicii recunoscând oarecum voalat erezia protestantă referitoare la mântuire, sola fide (mântuirea doar prin credinţă).Stiri 42-09

Cu mult înainte de aceasta, în iulie 1970, cardinalul Jan Willebrands declara la cea de-a 5-a Adunare a Federaţiei Luterane Mondiale că ,,Luther poate fi învăţătorul nostru comun”, aducându-i un omagiu: ,,Cine ar îndrăzni astăzi să nege că Martin Luther a fost o personalitate profund religioasă care a căutat mesajul Evangheliei cu onestitate şi devotament ? Cine ar putea nega că, în ciuda suferinţelor pe care le-a adus asupra Bisericii Catolice şi a Sfântului Scaun, el a păstrat în mare măsură bogăţiile credinţei antice ? Nu a aprobat Conciliul Vatican II cererile formulate de Martin Luther ?”

 

Luteranul Marc Hanson îi dăruieşte Papei Benedict al XVI-lea o rugăciune a lui Martin Luther, frumos înrămată

 

În decembrie 1983, Papa Ioan Paul al II-lea a participat la aniversarea naşterii lui Luther (1483-1546) într-o biserică protestantă din Roma, unde a ţinut cuvânt şi l-a lăudat. Recent, cardinalul Walter Kasper, preşedintele Consiliului Pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor, se exprima într-un mod asemănător: ,,Avem multe de învăţat de la Luther, începând cu importanţa pe care el a acordat-o cuvântului divin”.

Însă iată ce scria Luther: ,,Cu siguranţă, Dumnezeu este măreţ şi atotputernic, bun şi milostiv … dar El este şi prost – Cel mai prost. Dumnezeu este un tiran. Moise a acţionat, mişcat de voinţa Sa, ca trimis al Său, un executant al lui Dumnezeu, pe care nimeni nu l-a depăşit sau egalat în înfricoşarea, terifierea şi martirizarea bietei lumi”. El afirmă că Dumnezeu este singurul responsabil de trădarea lui Iuda şi revolta lui Adam: ,,În paradisul pământesc, Adam a fost silit să acţioneze cum a făcut-o. Dumnezeu l-a pus pe el într-o situaţie în care îi era imposibil să nu cadă”.

Aberaţiile la care a ajuns Luther, depărtându-se de învăţătura Sfinţilor Părinţi, vorbesc de la sine: ,,În cursul acestei vieţi noi trebuie să păcătuim. Este suficient că, prin mila lui Dumnezeu, noi Îl cunoaştem pe Mielul care ridică păcatele lumii. Păcatul nu ne va despărţi pe noi de El, chiar de ar fi să comitem mii de crime şi mii de adultere într-o singură zi” !

Însă, în clipele de luciditate, el însuşi remarca consecinţele doctrinei justificării şi faptul că a fost prins ca într-o cursă de învăţătura eronată pe care a introdus-o: ,,După ce am înţeles că faptele bune nu sunt necesare pentru justificare, noi am devenit mult mai nepăsători şi reci în săvârşirea lor. (…) Astăzi, nimeni nu mai are râvna pentru Evanghelie pe care o aveam în trecut. (…) Dacă ne-am putea întoarce astăzi la starea dinainte şi dacă învăţătura care susţine necesitatea săvârşirii faptelor bune ar putea fi reînviată, elanul şi râvna noastră în a înfăptui lucruri bune ar fi diferite”.

Într-adevăr, s-ar putea trage multe învăţăminte din experienţa nefericită a lui Luther şi a urmaşilor lui. Însă, creştinii zilelor noastre vor mai degrabă să-l urmeze pe Luther în abisul teologic în care s-a prăbuşit el, decât să se pocăiască.

O altă mişcare de ‘pocăinţă’ a Vaticanului este legată de numele lui Galileo Galilei (1564-1642). La începutul lunii martie 2008, mass-media a anunţat că acesta va desăvârşi lucrarea sa de reabilitare a marelui om de ştiinţă prin ridicarea unei statui a lui în grădinile vaticaneze din preajma locului în care Galilei a fost întemniţat în aşteptarea procesului din 1633.

Ridicarea statuii face parte dintr-o serie de festivităţi, care au loc la Roma, Pisa, Florenţa şi Padova, pentru aniversarea a 400 de ani de la inventarea telescopului de către Galilei. Printre evenimente se numără o conferinţă la Vatican, la care vor participa 40 de oameni de ştiinţă din întreaga lume, şi o reexaminare a procesului său la un institut din Florenţa, condus de iezuiţi, unii dintre cei mai înverşunaţi opozanţi ai lui Galilei.

Ca întotdeauna, scopul scuză mijloacele folosite de catolici. Odinioară prigonitori aprigi ai omului de ştiinţă, astăzi mari apologeţi ai ştiinţei sale. Ce nu fac catolicii ca să deţină supremaţia lumească ?

 

Surse
1. www.traditioninaction.org, 21 ianuarie 2008, ,,Luther: No and No”
2. www.traditioninaction.org, 4 februarie 2008, ,,Luther Though He Was Divine !”
3. www.timesonline.co.uk 4 martie 2008, ,,Vatican recants with a statue of Galileo”
4. Gardianul, 15 martie 2008, ,,Vaticanul nu confirmă «diversiunea Luther»”

 

 

 

Noi ‘minuni’ catolice

Biserica Catolică nu încetează să aducă înaintea ochilor noştri noi ‘minuni’ ale abaterii ei de la învăţătura Sfinţilor Părinţi. Hula şi blasfemia şi-au făcut cuib în sânul ei şi împroaşcă în jur gunoiul lor, în dorinţa de a murdări ce a mai rămas din creştinism.

- În Biserica Mariahilf din Lucerne, Elveţia, vechea biserică a mânăstirii ursulinelor, s-a jucat piesa ,,Iisus şi cele 3 Marii” de Hansjorg Schneider. În piesă este batjocorită naşterea Mântuitorului din Fecioară, Sfântul Iosif este prezentat într-o revoltă deschisă împotriva lui Dumnezeu, iar Mântuitorul este zugrăvit ca având relaţii promiscue cu Maria Magdalena.

Biserica în care se joacă piesa este goală şi nu se mai slujeşte în ea. Ea a fost închiriată pentru jucarea piesei cu permisiunea episcopului de Basel, Kurt Koch, căruia este subordonată Lucerne. De asemenea, bisericile catolice din Lucerne au susţinut financiar punerea piesei în scenă. Seria de reprezentaţii a început pe 8 decembrie 2007 şi va continua până pe 22 martie 2008.

- Pe 28 octombrie 2007, în cadrul liturghiei duminicale din Catedrala Sainte Marie din Auch, sud-vestul Franţei, la care au participat circa 500 de persoane, a avut loc o reprezentaţie de circ. Performanţele au inclus scene în care 10 fete au format un cerc, şi-au unit braţele şi au ridicat un picior în aer. În această poziţie, şi-au luat o poză de extaz în faţa altarului chiar în momentul în care preotul pronunţa sfinţirea darurilor şi altele asemenea. Actul de circ a avut permisiunea şi susţinerea caldă a arhiepiscopului Maurice Grades de Auch, iar slujba a fost transmisă de televiziunea France 2.

- În ianuarie 2008, în catedrala din Würzburg, Germania, liturghia a fost ‘completată’ cu un dans hindus. Cei 8 preoţi care au slujit s-au oprit să privească, ca şi cum dansul hindus ar face parte din slujba catolică.

- În 2007, la Biserica Sfânta Maria Magdalena din Altötting, Germania, a fost prezentată o lumânare pascală pe care era desenat un cuplu … nud, care sărea să se alăture unui Hristos înviat care zboară în sus printr-un curcubeu (simbol al mişcării sodomite). Biserica aparţine capucinilor, iar Altötting este principalul centru de pelerinaj din această ţară, fiind numit Lourdes al Germaniei.

- În aprilie 2007, în San Francisco, sodomiţii din gruparea Surorile Indulgenţei Perpetue au făcut o parodie publică a Patimii Mântuitorului. Arhiepiscopul George Niederauer de San Francisco nu a protestat în nici un fel. De asemenea, există delegaţii catolice care participă la paradele lor. În iunie 2007, parohia Sfântul Iacov din Londra a trimis o delegaţie cu pancarte pentru a-i întâmpina pe participanţii la parada sodomită.

- Recent, cardinalul Franc Rode, conducătorul Institutelor dedicate lui Dumnezeu şi al Congregaţiei comunităţilor vieţii apostolice, şi-a manifestat îngrijorarea faţă de comportamentul lumesc al unor preoţi tineri care ,,nu vor să mai poarte sutane, să respecte regulile şi disciplina”. Preoţii nu au întârziat să reacţioneze faţă de criticile care le-au fost aduse. Preotul Antonio Mazzi, cunoscut pentru apariţiile sale la televiziune în pulover, a spus: ,,Nu noi, preoţii, care nu purtăm sutana ne comportăm scandalos, ci episcopii care poartă haine preoţeşti scumpe, cel mai prost exemplu de risipire a banilor. Sunt preot într-o comunitate care luptă împotriva consumului de droguri şi aş arăta caraghios în sutană”.

- Cu ocazia târgului de obiecte bisericeşti desfăşurat la începutul lunii aprilie 2008, în incinta Universităţii catolice din Lublin, Polonia, a avut loc o paradă inedită. ,,Câţiva preoţi şi-au luat inima în dinţi şi au defilat pe podium, prezentând o colecţie de veşminte bisericeşti. Se pare că scopul acestei parade de modă a fost acela de a atrage tinerii către catolicism”…

- La începutul lunii februarie a.c., 50 de preoţi s-au reunit la Passo del Lupo, Sestola, la cel de-al IX-lea Campionat naţional preoţesc de schi. Motto-ul batjocoritor al competiţiei a fost: ,,Fie ca Domnul să schieze cu tine” (pentru alte asemenea competiţii sportive catolice, a se vedea articolul Martie 2007. Ştiri - Ce preocupări duhovniceşti mai are Biserica Catolică).

 
Surse
- 27 ianuarie 2008, ,,Blasphemous performance at a Catholic church in Lucerne”
- 3 februarie 2008, ,,An immoral circus Mass in France”
- 17 februarie 2008, ,,Church welcomes British ‘gay pride parade’”
- 2 martie 2008, ,,Niederauer silent on parody of the Passion”
- 23 martie 2008, ,,Nudism on the Paschal Candle”
2. Gândul, 25 februarie 2008, ,,Vaticanul, îngrijorat de „dragostea pentru modă” a unor preoţi tineri”
3. www.catholica.ro, 28 februarie 2008, ,,Pe scurt: Vatican, Venezuela, Italia”

 

Ioan Palea

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 42/mai-iunie 2008