Alfabetul duhovnicesc (XIV)

Alfabetul duhovnicesc (XIV)

alcătuit de

Sfântul Dimitrie al Rostovului

din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet

 

Episodul anterior

Capitolul 9

Despre aceea că pururi se cuvine să ne aducem aminte de moarte şi să nu ne înşelăm cu lucrurile stricăcioase ale acestei lumi

  1. Omule, adu-ţi aminte mereu de moarte şi niciodată nu te vei lega nebuneşte de cele de faţă: Întru toate cuvintele tale adu-ţi aminte de cele mai de pre urmă ale tale, şi în veac nu vei păcătui (Înţelepciunea lui Isus fiul lui Sirah 7, 38). Ţine minte că după moarte va veni un nou veac, altă fiinţare, şi fii pregătit. Dacă vei fi pregătit pentru moarte, vei fi cu râvnă osârdnică pentru îndreptarea întru virtuţi.
  2. Ţine întru pomenire înfăţişarea înfricoşătoare şi cu cutremur de la Judecata lui Hristos, unde toţi – împărat şi dregător, ostaş şi cetăţean, bogat şi sărac – în aceeaşi măsură vor fi chinuiţi, fără părtinire, toţi vor fi întru înfricoşare şi cutremur; toţi vor da seama şi pentru cuvintele în deşert şi pentru cel mai mic gând rău. Spune proorocul că tot cugetul omenesc se va descoperi (potrivit Isaia 56, 1). Nimic acolo nu va rămâne fără de caznă şi pedeapsă. Nimic pângărit şi necurat nu va intra în Împărăţia Cerurilor, spune Domnul (potrivit Apocalipsis 21, 27).
  3. Înaintea morţii văzute, mori în chip nevăzut pentru păcat: omoară patimile trupeşti cu cugetul, ca să învii cu duhul pentru Domnul; desprinde-ţi inima de împătimirile pământeşti, ca să te faci vas Sfântului Duh, ca să fii încredinţat de mântuirea ta şi, la vremea ieşirii, să zici cu îndrăzneală: Gata este inima mea Dumnezeule, gata este inima mea (Psalmi 56, 10). Fiind născut din stricăciune şi păcat, nu te vei slobozi altfel de stricăciune şi păcat şi nu vei trece la viaţa veşnică decât prin moarte şi despărţire.
  4. Deci, înaintea Învierii de obşte, te sârguieşte prin nepătimire şi nepăcătuire să învii sufletul tău omorât de păcat şi patimi, pentru ca pururi să fii viu pentru Domnul. Astfel înviat cu duhul, nu te vei mai teme de vremelnica moarte cu trupul, ci, dimpotrivă, o vei dori tu însuţi, pentru ca pururi să fii cu Domnul; iar la vremea sculării de obşte din morţi, vei străluci ca raza de lumină – dinlăuntru prin puterea harului dintru tine, iar dinafară prin primirea trupului nestricăcios.
  5. Nu te lăsa ademenit de patima trupească şi frumuseţea vremelnică. Ţine minte că toate acestea sunt pulbere şi cenuşă. Ţine minte că toată patima trupească naşte împovărare, toată desfătarea trupească aduce amărăciune. Ţine minte că noi toţi murim, toţi ne ofilim ca florile şi ne trecem ca umbra: nici împărat, nici dregător, nici bogat, nici sărac, nici ostaş, nici cetăţean, nimeni nu va primi îndurare, ci toţi, deopotrivă, vom fi retezaţi de secera morţii.
  6. Nu crede că moartea este departe, că nu degrab şi nu chiar acum vei muri, ci cugetă că este deja lângă tine: securea morţii stă pe rădăcina vieţii tale, judecata este la uşă, mormântul în faţa ochilor, pământul în care vei merge este gătit. Nu socoti că doar alţii mor, iar tu nu vei muri. Cine este omul, care va fi viu, şi să nu vază moarte ? (Psalmi 88, 47), grăieşte proorocul. Au murit proorocii, au murit patriarhii, apostolii, episcopii, mucenicii, cuvioşii – au murit toţi sfinţii. Au murit voievozii, dregătorii, împăraţii şi toţi cei ce au trăit din veac. Oare tu singur aşa vei rămâne şi nu vei muri ? Nu fi fără de minte şi orb: ceea ce vezi la alţii, aceea neapărat ţi se va întâmpla şi ţie.
  7. În fiecare zi, în fiecare ceas fii gata pentru moarte, să ai pururi în mintea ta moartea, niciodată să nu fii fără de grijă: Deci privegheaţi, că nu ştiţi în care ceas Domnul vostru va veni (Matei 24, 42), a grăit Domnul. Moartea este asemenea unui fur. Atunci când nu te aştepţi, atunci mai vârtos se va apropia de tine, căci îndeosebi atunci se furişează ea. Precum i s-a spus celui ce a vrut să-şi lărgească hambarele: Nebune, întru această noapte sufletul tău vor să-l ceară de la tine; dar cele ce ai gătit, cui vor fi ? Aşa este cela ce strânge luişi comoară, iar nu în Dumnezeu se îmbogăţeşte (Luca 12, 20-21). Acestea ai putea să le auzi tu însuţi.
  8. Moartea pentru cei buni nu este rea, ci slobozire de patimi şi unirea fără de piedici a duhului cu Dumnezeu şi împreună-vieţuirea cu El. A trăi în trup şi a răbda războirea patimilor este destul de greu pentru suflet. Tu să nu ai frică de moarte, ci doar să fii gata pentru ea în neprihănire. De vei fi gata de moarte, atunci nu te vei teme de ea. Dacă Îl vei iubi pe Dumnezeu cu toată inima, atunci tu însuţi o vei dori. Nu te teme de moartea cu trupul, ci în toată vremea te păzeşte de păcat şi de despărţirea de Dumnezeu. Nu găsesc o altă caznă mai mare, decât alipirea de păcat şi înstrăinarea de Dumnezeu; nici nu găsesc ceva mai bun decât Împărăţia Cerurilor, decât slobozirea de patimi şi unirea cu Dumnezeu în dragoste. Nu se temea de moarte cel ce spunea: Scoate din temniţa trupului şi a patimilor sufletul meu ca să se mărturisească numelui tău (Psalmi 141, 10). Căci trupul şi lucrarea patimilor nu este altceva decât întunecare şi beznă. Ce este moartea ? Este desăvârşita înstrăinare de Dumnezeu. Şi ce este viaţa ? Unirea desăvârşită cu Dumnezeu.
  9. Unde sunt astăzi cei slăviţi ? Unde sunt cei bogaţi ? Unde este cel care s-a desfătat cu mâncare şi băutură ? Unde sunt cei care îşi împodobeau feţele cu frumuseţe şi strălucire ? Unde sunt cei care şi-au plinit poftele şi dorinţele ? Oare nu toţi cu moarte au murit ? Oare nu pe toţi i-a înghiţit pământul ? Şi pomenirea lor a pierit cu sunet. În lume nu este nimic vrednic de iubire, afară de Dumnezeu. De vei îndrăgi slava, ea se stinge. De vei îndrăgi bogăţia, ea piere. De vei îndrăgi desfătarea şi frumuseţea trupească, acestea se prefac în puroi şi duhoare. Nimic dintru acestea nu ne pot ajuta în ceasul morţii: fiecare dintre noi, doar din faptele sale, ori se va proslăvi, ori se va ruşina şi se va osândi.
  10. Vezi că pretutindeni este deşertăciune, pretutindeni pustietate. Niciunde în lume nu este desfătare statornică şi pace, afară de Însuşi Domnul Dumnezeu. Căci lumea aceasta este schimbătoare şi făţarnică: bucuria ei se amestecă cu necazul, veselia cu întristarea; slava ei este schimbăcioasă, bogăţia nesigură, frumuseţea se preschimbă în pulbere şi cenuşă, desfătarea trupească în puroi şi duhoare, apoi toate acestea sunt retezate şi sfârşite de moarte. Nimic nu este de nădejde, nimic nu este veşnic, doar Unul Dumnezeu şi presfântul Lui har.

Din aceeasi categorie...