Alfabetul duhovnicesc (XIX)
ALFABETUL DUHOVNICESC (XIX)
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
Capitolul 8
Despre aceea că nu se cuvine să ne lenevim şi să ne întristăm, ci mereu – zi şi noapte – să ne străduim şi să ne îngrijim de noi
- Sârguieşte-te, omule, sârguieşte-te către Dumnezeu zi şi noapte; strigă zi şi noapte, ai asupra ta grijă neîncetată: astăzi ai vreme, astăzi ai un ceas, un altul apoi nu vei mai avea, chiar de ai fi voit. Nu pierde în zadar vremea care ţi-a fost dată pentru dobândirea veşnicelor bunătăţi, căci vremea este puţină, iar de muncit, fără de număr. Târgul se destramă, cumpărăturile sunt anevoioase; îngrijeşte-te, fii cu trezvie, poartă neîncetată grijă, pentru ca să nu te afli deşert în ziua Judecăţii. Astăzi fă una, mâine alta, şi întru acest chip să nu te laşi de muncă niciodată – niciodată nu sta în zadar. Adu-ţi aminte cum suferă toţi, cum se nevoiesc, cum se îngrijesc de slava vremelnică, de bogăţia stricăcioasă, de lucrurile deşarte. Cum dar tu nu te îngrijeşti, nu te sârguieşti să aduni comori veşnice, ci te leneveşti şi dormi ? Ţie îţi grăiesc: sârguieşte-te, trudeşte-te, îngrijeşte-te până când ai vreme, până cât mai este ceasul – ca să nu păgubeşti tot timpul dat ţie pentru dobândirea vieţii veşnice.
- Tu însă mergi în căile veacului acestuia; eşti pe gheaţa de primăvară, aşa că nu fi fără de grijă; eşti în războiul lumii acesteia, aşa că luptă; eşti la târgul vremelnic, aşa că neguţătoreşte, cumpărând. Ia aminte, să nu cumva să te întorci în casa ta veşnică deşert, fără să ai ceva. Vezi că neîncetat alţii pleacă dintru această lume – degrabă vei pleca şi tu, neîncetat mor – şi tu degrabă vei muri, însă nu ştii când – acum sau mâine, dimineaţa sau seara, la amiază sau la miezul nopţii; pentru aceasta, niciodată nu fi fără temere. Nu mic lucru îţi urmează ţie, ci mare; nu vremelnic, ci veşnic. Aşadar, nevoieşte-te cu sârguinţă, nu te lenevi, nu te întrista, vei avea izbândă, vei avea biruinţă. Mai-marele se uită, cununile sunt gata, aşteaptă cinstea, slava şi negreşit şi desfătarea. Oştirile îngerilor, arhanghelilor şi tuturor puterilor cereşti se uită şi se minunează; soboarele tuturor sfinţilor sunt în aşteptare cu mare dorire, nădăjduind să te primească pe tine.
- Omule, să ai fierbinte sârguinţă pentru Domnul; nu te lenevi, pentru ca toate să-ţi fie cu bucurie şi izbândă, ca toate să-ţi fie dorite şi iubite. Tu te leneveşti şi te întristezi pentru că nu-L iubeşti pe Dumnezeu din toată inima, căci celor care nu-L iubesc pe Dumnezeu, calea care duce către viaţa veşnică pare strâmtă şi plină de necazuri. Dacă, însă, oarecine va iubi cu adevărat pe Dumnezeu, atunci nu va avea nici o greutate întru această cale, ci toate îi vor fi dorite şi cu bucurie. Sfinţii, care L-au iubit cu adevărat şi puternic pe Dumnezeu, orice trudă o socoteau uşoară, orice întristare neîntristare, necazul lipsire a necazului. Unii, aprinşi de dragoste pentru Dumnezeu, nu puteau nici în timpul somnului să sature râvna lor către Dumnezeu şi, lepădând şi hrana şi băutura, nu puteau să se sature de preasfântul Lui nume, de preacuratele şi dumnezeieştile Sale cuvinte. Astfel, au încins sufletele lor cu dragostea dumnezeiască, încât uitau de mai sunt în trup ori nu. Şi cu bucurie – pentru Hristos – se lăsau duşi la moarte. Astfel, unii se încingeau cu dragostea dumnezeiască, încât, ca în nişte trupuri străine se nevoiau în post, rugăciune şi priveghere; dintru puternica dragoste pentru Dumnezeu se lăsau răniţi, bătuţi şi nu simţeau durerea, căci pentru Cel pe care Îl iubeşti, toate sunt iubite şi dorite. Iar nouă, celor ce nu-L iubim cu adevărat pe Domnul nostru, tocmai din pricina aceasta, pentru că nu iubim, chiar şi cele uşoare ni se par împovărătoare, chiar cele fără greutate ni se par grele, iar cele lesnicioase îngreuietoare. Dacă Îl vom îndrăgi pe Domnul cu adevărat atunci toate ne vor fi cu izbândă şi dorite; toate ne vor fi cu bucurie şi cu drag, ştiind că celor ce iubesc pre Dumnezeu, toate li se lucrează spre bine (Romani 8, 28), după cum grăieşte apostolul.
- Înalţă-te zi de zi spre treptele cele de mai sus; izbândeşte în virtuţi şi nevoinţe, nu te lenevi, nu te deda întru necinste, nu-ţi da tihnire, nu slăbi, nu îngădui odihna. Căci vremea de acum nu este vreme de pace şi odihnă, ci răstimp al nevoinţei şi râvnei. Dracii nu se odihnesc, ci veghează şi neîncetat gătesc curse întru toate căile tale: te hărţuiesc, cercetează sfârşitul tău, aşteaptă despărţirea ta de trup, viclenesc, dorind să îţi pună piedici şi să te prindă cu ceva, ca să nu scapi laţului lor. Nu gândi că întru acest veac este pace: aici este luptă şi războire. Pentru aceasta mereu veghează şi nu te lăsa negrijaniei. Te vei linişti atunci când vei birui, când te vei slobozi de cursele vrăjmaşului, atunci când, umplând sufletul tău cu preasfânta dragoste de Dumnezeu, te vei uni cu El.
- Adu-ţi aminte cât se nevoiesc oamenii pentru lucrurile trecătoare şi stricăcioase, nu dorm nopţile, nu-şi dau niciodată liniştire – în negoţ, în pictură, în semănarea grâului, în războaie, în înotul pe mare, în călătorii în ţări îndepărtate şi multe alte griji şi trude ! Iar tu, pentru bunătăţile cele veşnice şi fără de moarte nu voieşti să te trudeşti măcar puţin, ci te leneveşti şi te faci nesimţitor. Deşteaptă-te dar, fii cu trezvie şi grijeşte-te de tine. De ce te leneveşti ? De ce stăruieşti în a fi nesimţitor întru toate ? De ce în deşert petreci vremea ta ? Sau tu ai isprăvit deja toate ? Ori ai biruit deja ? Sau deja petreci slobod de luptă ? Ori te-ai unit deja cu Dumnezeu ? Ia aminte la tine ! Ce faci ? Ce neguţătoreşti dintru târgul vieţii ? Târgul se destramă; soarele pogoară către asfinţit; la uşi aşteaptă judecata; vine secerişul; viaţa ta zi de zi merge către sfârşit. De ce dar stai degeaba ? Ce te tulburi în deşert ? Cine adună roadele: oare cel care doarme ori stă în timpul secerişului ? Cine culege strugurii pe care nu i-a sădit ? ,,Roadele sunt averea celor ce s-au trudit, iar cinstea şi cununile sunt ale celor care au biruit”, după cum a spus cineva.
- De ce nu strigi cu râvnă către Dumnezeu, de care depinzi pe de-a întregul ? De ce stai fără de treabă ? De ce nu aduni bunuri până când este vreme, până mai este ceasul ? Va veni nevremea, când nu vei putea face nimic. Vremea ta este ca o singură zi. Strigă către Dumnezeu, fii cu trezvie, trudeşte-te, cumpără, lucrează, adună, seceră până când este secerişul, până este vreme prielnică, până nu a venit noaptea, până nu a venit iarna, în timpul căreia chiar de ai dori să faci ceva, nu vei putea. Cine, lenevindu-se şi negrijindu-se, adună bogăţie vremelnică ? Cine, dintre cei fără de grijă şi râvnă, are cinste şi slavă ? Cine, fără să facă nimic, primeşte răsplată ? Nimeni. Dacă nici cele vremelnice nu se dau celor care nu se străduiesc, care nu se grijesc, cu atât mai mult nu se vor da unora ca aceştia cele veşnice.
- Veacul tău se sfârşeşte, moartea este aproape, sicriul şi judecata sunt gata, dracii abia aşteaptă. De ce stai în deşert ? De ce râzi de grijire şi petreci de parcă ai fi nemuritor ? Trezeşte-te, deşteaptă-te, vino-ţi în simţire, deschide-ţi ochii, deschide-ţi urechile, deschide-ţi mintea, vino-ţi în simţire, priveşte la soare, caută la lună, uită-te la stihiile cereşti: acestea neîncetat se mişcă, niciodată nu se odihnesc, nu dormitează. De ce te leneveşti ? De ce mereu te odihneşti şi dormitezi ? Adu-ţi aminte cum se nevoiau sfinţii, câtă râvnă şi sârguinţă aveau pentru Dumnezeu ! Adu-ţi aminte ce nevoinţe şi fapte au arătat, de parcă se nevoiau în trupuri străine, urau slava, bogăţia, desfătarea trupească; au urât trupul şi însăşi sănătatea lor; nu au îndrăgit nimic dintru această lume; nu au voit nimic mai mult decât dragostea lui Hristos … De ce eşti atât de rece şi de mâhnit ? Trezeşte-te dar ! Trezeşte-te şi ai grijă neîncetată de tine: nu râvni doar astăzi, ci nu înceta nici mâine, nu veghea doar azi, ci mereu fii cu trezvie şi niciodată nu-ţi da liniştire ca să te învredniceşti de viaţa veşnică.
- Cu râvnă grăbeşte-te către Hristos, nu te opri la nimic vremelnic, ci foarte cu luare aminte mergi în urma Lui. Bagă de seamă cum lumea aceasta este înşelătoare şi ademenitoare. Vezi că nimic întru aceasta nu este statornic şi neschimbat, ci toate, ca într-o dorire din vis, se schimbă: astăzi veselie, mâine plâns; astăzi bucurie, mâine necaz; astăzi sănătate, mâine boală; astăzi viaţă, mâine moarte. Nimic nu este aici statornic, totul este schimbător. Fiecare zi aduce cu sine schimbarea. Dacă astăzi eşti bucuros, spre dimineaţă te aşteaptă întristarea; dacă astăzi eşti sănătos, mâine te aşteaptă boala; dacă astăzi eşti viu, mâine te aşteaptă moartea. Nu mereu vei fi întru această stare în care te afli astăzi, ci în fiecare zi te aşteaptă schimbare năprasnică; pentru aceasta, cu râvnă mergi către Hristos, căci doar întru El este liniştea neschimbată şi pacea veşnică; doar întru aceasta este bucuria care nu se trece şi desfătarea neîncetată şi niciunde altundeva nu o vei găsi, căci pretutindeni este deşertăciune, ademenire, minciună şi nestatornicie.
- Fii mereu gata, ca şi cum ai fi pe cale; ai grijă neîncetată. Oare nu cu mare grijă se pregăteşte cel care vrea să purceadă într-o îndelungată călătorie vremelnică ? Oare nu îşi pregăteşte cele de trebuinţă cel care merge să cumpere ceva pământesc ? Iar tu nu te pregăteşti pentru plecare pe drumul cel de neocolit – la neguţătoria cea veşnică ?! De ce te leneveşti şi te mâhneşti ? Aceasta este lucrare a împietririi tale. Mergând la nemurire, te leneveşti ! Păşind către slava cea veşnică, te întristezi ? Grăbindu-te către desfătarea neîncetată, te tânguieşti ? Cine se leneveşte, mergând la o petrecere pământească ? Cine se întristează, când ştie că va primi cinstea şi slava lumii acesteia ? Nimeni. Ci toţi se înviorează, toţi se îngrijesc şi se străduiesc cu multă râvnă. Dar aşa cum bogăţia vremelnică este zadarnică şi de scurtă vreme, tu mereu sârguieşte-te întru cele ale lui Dumnezeu. Nu te necăji şi nu te întrista, ci te veseleşte şi nu te tulbura, pentru că, pentru puţină osteneală vei primi mare şi veşnică răsplată.
- Omule, aşadar, te pregăteşte neîncetat pentru întâmpinarea Mirelui Ceresc, a preadulcelui Domn Iisus, pentru ca să poţi să-L întâmpini cu candela inimii tale aprinsă şi cu sufletul fierbinte. Doar aceasta va rămâne cu tine în veci. Mereu ţine aprinsă candela inimii tale. Ia aminte ca ea să nu se stingă înlăuntrul tău şi să nu te lase în întunericul nesimţirii şi al lenevirii. Veghează ca să nu se închidă ţie uşile milostivirii Domnului şi să nu rămâi în afara lăcaşului lui Hristos. Te pregăteşte a primi înlăuntrul tău pe Domnul slavei. Deschide inima ta, aşterne-ţi sufletul şi Îl primeşte pe Cel care stă la uşile inimii tale, care neîncetat bate în sufletul tău şi spune: Iată stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul meu, şi va deschide uşa, voiu intra la el şi voiu cina cu el, şi el cu mine (Apocalipsis 3, 20), grăieşte Domnul, a căruia este slava şi cinstea acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
