Alfabetul duhovnicesc (XXI)
ALFABETUL DUHOVNICESC (XXI)
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
Capitolul 10
Despre aceea că se cuvine ca toată dorirea să o îndreptăm către Dumnezeu şi să ne alipim de El cu dragoste
- Mereu ridică strigare către Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta ca să te uneşti cu El. Toate doririle şi gândurile tale înalţă-le către El ca să-L ai mereu cu tine. Zi şi noapte tânguieşte-te către Domnul ca să te cufunzi pe de-a întregul întru dragostea Lui.
- Cum să nu ridici strigare către Dumnezeu ? Cum să nu îndrepţi către El toată dorirea ta ? Cum să nu-L iubeşti cu toată inima ta ? Cum să nu te alipeşti de El cu tot sufletul tău şi din toată puterea ta ? Căci El este Dumnezeul tău, slava ta, mântuirea ta, viaţa ta veşnică.
- Cazi cu dragoste fierbinte la Domnul tău; alipeşte-te de El cu toată inima ta; iubeşte-L din toată inima ta şi nu pune nimic mai presus decât dragostea Lui. Căci aceasta este pentru tine viaţa veşnică: să-L cunoşti pe Domnul Dumnezeul tău (Ioan 17, 3) şi să te alipeşti de El cu tot sufletul tău.
- Să ai inima arzândă către Dumnezeu, întorcându-te de la tot ce este pământesc, ca fiind nestatornic şi înşelător. Ţintuieşte inima ta acolo unde ai a petrece cu El veşnic. Îndreaptă-te într-acolo de unde ai începutul şi fiinţa ta.
- Uită-te împrejur şi vei vedea că în lume nu este nimic de nădejde afară de a fi cu Dumnezeu şi de a te desfăta dimpreună cu El de slava Lui cea dumnezeiască, veselindu-te veşnic întru El. În afară de aceasta toate sunt deşertăciune, toate vor pieri, doar ea va rămâne în veci.
- Nu te mâhni, omule, nu te mâhni şi nu te răci întru dragostea dumnezeiască, ci mereu să arzi şi să te înflăcărezi întru dragostea Lui, mereu încinge inima ta, mereu ridică strigare către El ca să nu rămâi în bezna nesimţirii şi a împietririi.
- Înalţă-te, omule, înalţă-te către Domnul Dumnezeul tău. În fiecare zi statorniceşte întru inima ta înălţare cu izbândă – să te înalţi către El neîncetat, zi şi noapte, cu dorirea şi cu dragostea şi cu tot sufletul tău alipeşte-te de El.
- Să ai inima ta rănită de dragostea pentru Dumnezeu. Mereu îndreaptă către El cuvintele doririi: Rănit sunt de dragostea şi bunătatea ta, Mirele meu cel preadulce ! Mă preling în urma ta, în mireasma păcii tale, pe el îl doreşte sufletul meu, pe el îl iubeşte inima mea (Cântarea Cântărilor).
- Toată dorirea ta şi toată mângâierea ta să o ai întru Domnul şi mereu ridică strigare dimpreună cu proorocul: În ce chip doreşte cerbul spre izvoarele apelor, aşa doreşte sufletul meu spre tine Dumnezeule (Psalmi 41, 1). Şi Dumnezeule Dumnezeul meu, către tine mânec. Însetat-a de tine sufletul meu, de câte ori trupul meu ţie (Psalmi 62, 1-2).
- Ţelul şi cugetul tău mereu să fie Unul Dumnezeu, iar liman şi nădejde preasfânta Lui dragoste. Fii rob al doririi şi dragostei lui Dumnezeu, pentru a dobândi cele râvnite şi a spune cu îndrăznire: ,,Veniţi şi vedeţi, eu am dobândit cele ce le-am căutat şi am aflat cele dorite, pe preadulcele Domn Iisus !”
