Almanah 2022. Intaiul congres de teologie ortodox (X)
Congresul de Teologie Ortodoxă de la Atena, 1936
Întâiul congres de teologie ortodox (X)
V. Congresul [continuare]
Ziua a treia
La 1 decembrie domnii congresişti au vizitat înainte de amiazăzi Acropolea şi celelalte monumente vechi, iar la amiazăzi s-au aşezat la masa pregătită în Chefisia de către rectorul universităţii, domnul Grigorie Papamihail.
După desert domnul rector a vorbit către congresişti în felul următor (în limba greacă):
Permiteţi-mi mie, domnule preşedinte, ca să exprim adânca bucurie a universităţii din Atena, în fruntea căreia am onoarea să stau, că cu ocazia primului congres de teologie ortodoxă în Atena am avut marea mulţumire ca să primesc pe iubiţii reprezentanţi universitari ai facultăţilor de teologie din ţările amice, dintre care unele sunt îndeosebi şi surori în Ortodoxie. Privind la adunarea înţeleaptă a domniilor voastre văd simpaticele dvs. figuri obosite de munca încordată asupra principiilor, fundamentelor, izvoarelor şi problemelor de pretutindeni ale teologiei ortodoxe, în frumoasa colaborare căreia v-aţi dedicat toată atenţiunea dvs. şi toată viaţa dvs.. Serviţi astfel, prin seriozitatea dvs. ştiinţifică, o ipoteză care pentru popoarele noastre are o importanţă vitală, pentru că prin osteneala dvs. lucraţi pentru o mai mare adâncire a adevărului creştin, pentru pătrunderea spiritului şi a poziţiunii Ortodoxiei în creştinismul de pretutindeni, şi totodată pentru întărirea vieţii pe principiile sănătoase ale religiunii. Şi universitatea noastră este mândră de acest fapt, pentru că, împlinind în acest an prima sută de ani a istoriei sale, prin gura actualului ei rector trece în veacul al doilea cu importanţa ei mare de studiu istoric ce s-a făcut, care este de fapt congresul dvs., având să răsune ca o trâmbiţă de redeşteptare a unei mai puternice teologii ortodoxe spre mai întinse orizonturi ştiinţifice.
(În limba franceză): Iertaţi-mi îndrăzneala, domnule preşedinte, ca să îndrept, după importanţa pe care o are şi această clipă plăcută, cuvântul către fiecare grup de reprezentanţi înţelepţi în propria lor limbă, fără teamă, că se va produce atât de cunoscuta ,,revărsare a limbilor”, de unde vine atâta însufleţire, care distinge colegiala noastră adunare.
(În limba română): Mă îndrept mai întâi către iubiţii colegi români ai facultăţilor de teologie din România.
Legăturile teologiei universităţii noastre cu teologia românească sunt deosebit de strânse, pentru că nu trece aproape nici un an în care să nu avem sau studenţi sau audienţi români pe care dorinţa nobilă de a învăţa limba greacă, fără de care studiul teologiei rămâne nedesăvârşit, îi mână la universitatea greacă. Şi adeseori avem ocaziunea de a distribui gradul fericit al doctoratului în teologie către români, care arată mult devotament faţă de ştiinţa teologică. Iar faptul că în corpul profesoral al facultăţii de teologie din Bucureşti numărăm şi mai de mult pe un elev al facultăţii noastre de teologie, pe pururi amintitul Demetrescu, iar acum avem pe mult simpaticul nostru vechi elev, dl. Teodor Popescu, dovedeşte cât de aproape sunt facultăţile noastre de teologie unele de altele.
(În limba bulgară): În mod cordial mă adresez către facultatea de teologie din Sofia în prezenţa reprezentanţilor ei, iubiţii noştri colegi. Cu multă emoţiune îmi aduc aminte că, încă de copil am condus înainte de 40 ani un an întreg în capitala Bulgariei aproape de biserica greacă şcoala regească greacă care activa. Şi simt că oarecare legături speciale mă leagă pe mine de facultatea dvs. teologică, întrucât în ea învaţă înţeleptul meu vechi învăţător dl. Nicolae Nicanorovici Glumbacovski.
(În limba sârbească): Din inimă salut şi pe preaiubiţii colegi ai facultăţii de teologie de la universitatea din Belgrad. Nu uităm cu câtă cordialitate am primit înainte de câţiva ani în sânul facultăţii noastre un grup de studenţi sârbi veniţi din Oxford, şi care de atunci înzestraţi cu diplomele noastre. Şi îndeosebi avem slăbiciunea că şi în facultatea dvs. de teologie am trimis doctori care au fost înaintaţi profesori ai ei. Şi în ierarhia sârbească sunt renumiţi ierarhi care au făcut la noi excelente studii teologice şi sunt înzestraţi cu diplomele facultăţii noastre. Şi de prezent numărăm, între auzitorii noştri teologi de origine sârbi care se pregătesc pentru examenul de doctorat.
(În limba polonă): Salut în mod călduros şi pe mult stimaţii colegi ai facultăţii ortodoxe teologice de la universitatea din Varşovia, în care ţine cursuri de teologie dogmatică, în urma unei fericite coincidenţe, arhimandritul grec dl. Ilarion Basdecas, a cărui frumoasă lucrare ştiinţifică o urmăresc cu cuvenitul interes, şi care după 10 ani de la înfiinţarea facultăţii dvs. străluceşte şi cu bogăţia şi cu studiul, după cum mărturiseşte, împreună cu altele şi foaia sa minunată care poartă şi un titlu grecesc ,,Elpis”.
(În limba rusească): În fine mă adresez dvs., iubiţi colegi ai ştiinţei teologice academice ortodoxe ruseşti, nu pentru că institutul dvs. teologic îşi are sediul ei cel mai nou din punct de vedere cronologic, ci pentru ca să sigilez cuvântul meu, pe care îl adresez grupului dvs. colegial, cu deplină şi profundă mişcare de inimă care umple sufletul meu când privesc la simpaticile dvs. figuri. Reprezentanţi ai unei mari teologii academice ortodoxe cu un trecut minunat, totuşi azi greu prigonită în patria dvs. proprie, v-aţi refugiat în ţară străină, aici aţi aflat de bine să o concentraţi în institutul actual, pe care l-aţi înfiinţat, ca într-un azil de scurtă durată. Nu este nimeni în lume care să nu aprecieze şi să nu înţeleagă mai mult durerea dvs. sufletească pentru peripeţia cu adevărat înfricoşătoare a ţării dvs. mari şi a spiritului nobil rusesc a cărui strălucire pe teren ştiinţific o admirăm cu toţii, câţi ca şi mine am fost crescuţi cu hrană teologică ortodoxă în Rusia.
De vreme ce între toate celelalte popoare ale lumii poporul nostru are experienţa amarului unor persecuţiuni şi a sclaviei, eu, elevul propriei dvs. ştiinţe teologice academice şi fiind crescut de Academia Teologică din Petersburg unde am primit gradul de magistru în teologie, cu recunoştinţă îmi aduc aminte de timpurile aceste fericite ale studiilor mele şi folosindu-mă în biblioteca mea de bogata literatură teologică rusească mă găsesc în permanent contact cu spiritul dvs. ştiinţific.
Ruga mea fierbinte este ca această ştiinţă teologică cât mai curând să-şi afle cursul său natural în libera şi mai mult în reînviorata dvs. patrie.
(În limba franceză): Rog, domnilor, ca să ridicăm paharul şi să bem în sănătatea tuturor membrilor primului congres al teologiei ortodoxe împreună cu nobilele lor doamne, pentru facultăţile de teologie ortodoxe pe care le reprezintă atât de vrednic, precum şi pentru universităţile ai căror membri sunt, şi să ne rugăm pentru buna reuşită a înaltului lucru care are în vedere propăşirea ştiinţei teologice ortodoxe.
Preşedintele congresului, domnul Alivizatos, răspunzând, zice:
Domnul rector,
Domnilor colegi,
Permiteţi-mi mie ca să privesc masa de astăzi ca o frumoasă parte a zilei şi în special ca o fericită întâmplare. Pentru că, deşi rectorul se găseşte în felul său iubitor de străini în cadrele noastre colegiale chemând la masă pe membrii congresului nostru care sunt toţi profesori universitari, totuşi chestiunea primeşte o proprie semnificaţie prin faptul că rectorul universităţii din Atena din anul acesta este teolog.
Cum am zis în cuvântarea mea de inaugurare şi cum a accentuat şi domnul ministru al cultelor şi însuşi rectorul în cuvântul său de salut adresat la începutul festiv al congresului, teologia este un membru indispensabil al organismului universitar, iar faptul acesta îl dovedeşte, ca să zicem aşa, în chipul cel mai luminos însăşi prezenţa dvs., domnule rector. Faptul că rectorul universităţii, care este teolog şi un bun teolog, primeşte în felul său iubitor congresul profesorilor universitari de teologie formează însuşi pentru sine un simbol şi o dovadă a rolului firesc care i se cuvine ştiinţei teologice şi pe care o deţine ea în universitate.
Teologia adunată în Atena nu va putea să-şi dorească o mai fericită coincidenţă decât că în fruntea universităţii din Atena se găseşte un teolog.
Adresându-mă dvs., domnule rector, în numele congresului, exprim distinsei şi întregii universităţi caldele mele mulţumiri pentru ceea ce aţi făcut cu ocazia congresului, în acelaşi timp vă salut şi în calitatea dvs. de teolog pentru indestructibila legătură care există între ştiinţa teologică şi între celelalte ştiinţe. Pe colaborarea ştiinţelor acestora se bazează adevăratul progres al ştiinţei şi al întregii civilizaţii, care în cea mai înaltă formă este neputincioasă şi inexistentă dacă nu are baze religioase şi morale. Din acest punct de vedere permiteţi-mi ca în numele congresului să ridic paharul şi să-l beau în sănătatea dvs. şi pentru fericirea şi progresul universităţii din Atena, care într-un veac a arătat în întregime cel mai sârguitor progres şi lucrare ştiinţifică.
Să trăiască rectorul universităţii din Atena !
Din partea congresiştilor străini a răspuns cu cele mai călduroase cuvinte profesorul din România dl. Scriban şi profesorul rus dl. Kartaşov.
La ora 4 d.m. din aceeaşi zi s-au continuat lucrările congresului sub preşedinţia profesorului de la universitatea din Belgrad, dl. Ştefanovici. Se cercetează mai întâi chestia convocării unui sinod ecumenic. Cel dintâi vorbeşte despre această chestiune profesorul de la universitatea din Atena dl. Alivizatos, care desfăşură că de prezent este imposibilă convocarea unui sinod ecumenic, îndeosebi pentru că: 1) nu există chestiuni de studiu dogmatic, care provoacă erezii şi schisme şi care reclamă în consecinţă imediata lor soluţionare printr-un sinod ecumenic şi 2) pentru că Biserica noastră este complet nepregătită pentru convocarea unui sinod ecumenic.
De la secolul VIII, când a fost convocat al VII-lea Sinod Ecumenic, nu s-a mai adunat al VIII-lea, iar chestiunile care s-au aglomerat de atunci sunt atât de numeroase, încât se cere multă şi încordată şi amănunţită muncă pentru precizarea lor, fără de care este cu neputinţă să se convoace sinodul ecumenic. Dovadă specială pentru nepregătirea Bisericii noastre este faptul că de la epoca Sinodului al VII-lea Ecumenic până astăzi şi-a făcut apariţia Biserica papistaşă şi bisericile cele protestante, asupra tezelor cărora Biserica Ortodoxă nu a luat hotărâri într-un sinod ecumenic. De aceea se va şi naşte discuţia dacă nu cumva se va cuveni ca să se cheme în acest sinod şi înseşi aceste biserici.
Viitorul sinod ecumenic, care se va întruni, înainte de toate celelalte lucrări are să stabilească ce este Biserica papistaşă şi ce sunt bisericile protestante şi apoi să procedeze la soluţionarea celorlalte chestiuni. Dar sigur este că chestiunile acestea nu s-au cercetat şi nu s-au soluţionat până acum în Ortodoxie şi de aceea nu se cuvenea ca să se pună în mod grăbit în discuţie sinodul ecumenic care trebuie să fie, dacă se va convoca cândva, realmente al VIII-lea ecumenic şi în nici un caz un sinod ecumenic al Bisericii Ortodoxe, ca Sinodul Vatican, care este un sinod ecumenic al Bisericii papale.
Dl. Balanos, deşi vede posibilitatea convocării unui sinod ecumenic numai de către Biserica Ortodoxă, şi-a exprimat totuşi părerea că timpul unui atare sinod încă nu a sosit, întrucât scopul lui nu este, precum a fost cel al celor 7 sinoade ecumenice, adică fixarea chestiunilor dogmatice care s-au ivit şi care acum nu există, ci regularea vieţii practice a Bisericii şi reînnoirea ei şi mai ales a chestiunilor de cult. Pentru ca totuşi să se atingă scopul unui atare sinod de reînnoire se cere mai întâi împlinirea unor precondiţiuni sau transformarea clerului, se cere cercetare ştiinţifică, pregătire etc, fără de care sinodul cu greu va putea deveni promovatorul mai mult al binelui decât al răului. Uniformitatea în toate chestiunile diferite de până acum nici nu este posibilă şi nici nu este necesară, întrucât unitatea Bisericii nu trebuie să se caute în înfăţişarea uniformă a părţii externe, ci în armonia internă şi în năzuinţa comună. Asupra acestei chestiuni este timp să ne gândim, să cercetăm în dragoste şi bine pregătiţi, iar mai ales să avem circumspecţiune faţă de transformarea clerului cult, şi când se vor împlini precondiţiunile cerute, atunci numai sinodul ecumenic, care se va întruni, va fi în situaţia ca să aducă o înnoire reală a exigenţelor acestora în Biserică.
Profesorul de la universitatea din Sofia dl. Zancov, vorbind despre această chestiune, arată la început dificultăţile convocării unui sinod ecumenic. Cercetează apoi înţelesul unui sinod ecumenic şi felul compunerii lui, dreptul de convocare şi programa lui. În continuare cercetează legitimitatea sinodului ca fiind convocat în chestiuni de dogmă. Iar, în fine, relevează unele dificultăţi practice ale convocării şi descrie diferitele elemente care trebuiesc avute în vedere pentru convocarea viitorului sinod.
Despre aceeaşi chestiune vorbeşte şi profesorul de la universitatea din Belgrad, dl. Granici, care fixează trei criterii:
1) Cercetarea timpului convocării unui sinod ecumenic, opinând că până la regularea situaţiunii bisericeşti şi politice în Rusia este foarte periculos a se convoca sinodul în absenţa reprezentanţilor Rusiei;
2) Chestiunea Sinodului însuşi, opinând că poate să se întrunească un prosinod din reprezentanţii în parte ai Bisericilor Ortodoxe care vor sta sub preşedinţia patriarhului ecumenic din Constantinopol ca primul în rang;
3) Chestiunea felului cum va lucra sinodul, opinând că poate să se întrunească un comitet organizator pentru fixarea programei, pentru a fi aprobată apoi de către toate Bisericile.
Cât priveşte felul cum să se ia hotărârea, pentru chestiunile de credinţă se recomandă majoritatea de voturi de ¾, iar pentru celelalte majoritatea de 2/3. Cât priveşte limba oficială a sinodului propune pe cea elină sau cea rusească.
În sfârşit se comunică asupra acestei chestiuni lucrarea mare a profesorului de la universitatea din Cernăuţi (România), a dlui. Şesan.
