Almanah 2022. Intaiul congres de teologie ortodox (XII)

Congresul de Teologie Ortodoxă de la Atena, 1936

Întâiul congres de teologie ortodox (XII)

Episodul anterior

 

V. Congresul [continuare]

Ziua a cincea

În ziua de 3 decembrie, la ora 9 a.m. se continuă lucrările congresului sub preşedinţia profesorului de la Institutul Teologic din Paris, dl. Bulgakov. Se pune tema editării unui ziar periodic teologic ortodox, pentru care mitropolitul Bucovinei (România) dl. Visarion a donat suma de 50.000 lei. Se votează cu multă însufleţire a se trimite o caldă mulţumire telegrafică.

Se citeşte apoi adresa dlui. profesor Cotos de la Universitatea din Cernăuţi. Profesorul de la Universitatea din Varşovia, dl. Basdekas, aduce diferite observaţiuni ce privesc limba acestei publicaţiuni. Tot aşa se citeşte şi din partea Institutului rusesc din Paris de către dl. Kartaşov planul (schiţa) publicării unui ziar. Chestiunea, în sfârşit, se lăsă în grija unui comitet compus din preşedinţii şedinţelor.

După o pauză de scurtă durată se continuă lucrările sub preşedinţia dlui. Basdekas, profesor la Universitatea din Varşovia. Se vorbeşte mai mult despre raporturile de schimb ale facultăţilor de teologie şi se citeşte raportul cu privire la această chestiune, prezentat de dl. profesor Cotos de la Universitatea din Cernăuţi.

Şi chestiunea aceasta se lasă în seama comitetului pentru a fi studiată. Terminându-se toate chestiunile care erau la ordinea zilei, şedinţa se ridică.

La ora 4 după amiazăzi congresiştii s-au dus la mormântul eroului necunoscut, depunând o cunună. A vorbit profesorul de la Universitatea din Varşovia, dl. Arseniev, din partea congresiştilor străini.

La ora 6 d.m. congresiştii au fost primiţi în audienţă de maiestatea sa regele elinilor, Gheorghe II.

La ora 7 d.m. congresul s-a întrunit în ultima şedinţă în sala de ceremonii a universităţii sub preşedinţia profesorului Alivizatos.

În primul rând se discută şi se primesc următoarele rezoluţiuni:

 

1. Primul congres de teologie ortodoxă din Atena, încredinţat fiind că a satisfăcut prin faptul că a luat în discuţie cele mai ardente probleme care preocupau gândul ortodox, exprimă convingerea sa nestrămutată că lucrarea făcută aici, care va forma cuprinsul tomului acestui congres care se va publica în curând, va servi ca bază pentru cercetarea ulterioară a problemelor acestora în viitoarele congrese teologice ortodoxe care se vor convoca.

2. Primul congres de teologie ortodoxă, recunoscând necesitatea codificării sfintelor canoane, exprimă faţă de Sfintele Biserici Ortodoxe dorinţa ca, în înţelegere cu ele, prin Patriarhatul Ecumenic, să se alcătuiască un comitet din profesorii de drept canonic ai facultăţilor de teologie pentru lucrările de codificare, care lucrare îndată ce va fi terminată va fi supusă acestora spre aprobare.

3. Primul congres de teologie ortodoxă din Atena, cunoscând oportunitatea unei noi revizuiri unitare a textului vechi al cărţilor liturgice, exprimă dorinţa faţă de Sfintele Biserici Ortodoxe, ca în înţelegere cu ele, prin Patriarhatul Ecumenic, să se instituie un comitet de profesori de specialitate de la facultăţile de teologie care să aibă însărcinarea aceasta, care lucrare odată cu terminarea ei va fi supusă acestora spre aprobare.

4. Primul congres de teologie ortodoxă din Atena, cunoscând necesitatea publicării unui ziar teologic ortodox ştiinţific, îşi exprimă dorinţa faţă de Sfintele Biserici Ortodoxe, din îndemnul darului făcut în acest scop de către I.P.S. Mitropolit al Cernăuţiului (România) Visarion, ca la constituirea direcţiunii acestui ziar să se pună mijloacele necesare materiale pentru înfăptuirea acestei publicaţiuni care va servi Biserica şi ştiinţa teologică.

5. Primul congres de teologie ortodoxă îşi exprimă dorinţa ca să se îndrumeze o mai strânsă legătură între facultăţile de teologie ortodoxe prin schimb reciproc de profesori, prin organizarea schimbişă de conferinţe şi prin schimbul studenţilor, aflându-se bursele necesare.

6. Primul congres de teologie ortodoxă stabileşte sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi ca sărbătoare comună a facultăţilor de teologie ortodoxe în scopul întăririi spirituale a unirii lor.

7. Primul congres de teologie ortodoxă, având în vedere mişcarea ecumenică pentru unirea Bisericii ca o bună manifestare a reînnoirii din zilele noastre a interesului general pentru Biserică şi teologie, salută această mişcare şi exprimă că este gata ca să colaboreze cu ea în spirit ortodox.

8. Primul congres de teologie ortodoxă exprimă cea mai adâncă simpatie pentru Biserica martirizată şi persecutată a Rusiei şi faţă de toţi aceia care în zilele noastre suferă pentru credinţa lor creştină şi declară că are încrederea că Biserica va ieşi biruitoare din lupta pe care o duce.

9. Primul congres de teologie ortodoxă votează ca al doilea congres de teologie ortodoxă să se întrunească în anul 1939 în Bucureşti (România) şi să se ocupe cu cercetarea şi soluţionarea următoarelor probleme:

1. Izvoarele credinţei ortodoxe;
2. Sfânta Scriptură;
3. Sfânta Tradiţiune;
4. Misiunea comună a Bisericii.

 

Orice altă chestiune ştiinţifică care se va ivi din iniţiativa oarecărui profesor va fi supusă secţiunii congresului, întrucât se va trimite cu 3 luni înainte de întocmirea lui, comitetului de organizare, care are dreptul să o primească sau nu.

După aceasta dl. preşedinte [al congresului] vorbeşte următoarele:

 

După o frumoasă colaborare ştiinţifică, sincer cordială şi în adevăr serioasă, iată-ne ajunşi cu bine la sfârşitul lucrărilor primului congres de teologie ortodoxă la Atena. Aduc mulţumiri, în numele nostru al tuturora, Domnului Atotputernic şi Atotştiutor pentru realizarea acestui congres, precum şi pentru lucrul atât de important care a fost îndeplinit în această conferinţă, început al colaborării tuturor forţelor teologice ortodoxe.

După cum am relevat de mai multe ori, înscrierea în program a atâtor subiecte aşa de mari nu însemna ca acest prim congres să trebuiască să expedieze tot acest material, de o bogăţie în adevăr excepţională, pe care îl avusem sub ochii noştri. Unele subiecte, tocmai din cauza numărului lor mare, au fost lăsate la o parte, spre regretul nostru, cu toată importanţa lor; aşa de pildă instrucţiunea religioasă. Totuşi noi le-am înscris în program, pentru că voisem să dăm teologilor neortodocşi impresia foarte clară că noi, teologii ortodocşi, adunaţi pentru un scop comun pentru prima oară în timpul acestei noi perioade a istoriei Bisericii, care începe cu siguranţă la începutul secolului XX, mulţumită tendinţelor şi eforturilor pentru uniune, noi avem, independent de soluţia lor, plina conştiinţă a marilor probleme care preocupă în mod necesar şi trebuie să preocupe Ortodoxia.

Este evident că era imposibil de a discuta şi a rezolva într-o singură şi unică şedinţă de câteva ore probleme atât de numeroase, atât de importante şi atât de complicate, adunate de secole, precum şi evenimentele istorice survenite între timp şi care au avut asupra Bisericii o influenţă directă sau indirectă.

Organizaţia congresului nostru, aşa cum s-a stabilit la Bucureşti în ianuarie trecut, prevede o lungă serie de reuniuni periodice. Discuţia tuturor acestor probleme va avea loc într-un viitor foarte apropiat, şi noi vom ajunge astfel, puţin câte puţin, să le studiem şi să le dăm o soluţie în congresele ce vor urma.

În consecinţă, ceea ce este important în acest prim congres, care s-a închis acum, nu este că nu am rezolvat chestiunile aduse în faţa noastră; dar că a avut loc un început de discuţie şi de soluţie a unora dintre ele; mai mult, că a avut loc un început al reuniunii tuturor teologilor ortodocşi şi că teologii ortodocşi de pretutindeni s-au reunit pentru prima dată, însufleţiţi de zel şi de spirit ştiinţific, şi s-au ocupat serios de problemele vitale ale Bisericii lor. Ceea ce este important, şi asta ar fi de ajuns chiar dacă această primă reuniune nu ar avea alt rezultat, este că acest prim congres de teologie ortodoxă la Atena a prăbuşit zidurile medievale care separau Biserica noastră în secţiuni inaccesibile, şi că mulţumită colaborării noastre de câteva zile noi am înţeles cu toţii sensul acestor cuvinte ale regelui profet: Iată acum ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună (Psalmi 132, 1).

Un alt punct de asemeni de notat este că rămâne încă mult lucru de înfăptuit. Dar în curând (ce este de fapt spaţiul de 2 ani ?), noi ne vom reuni din nou, după deciziunea care a fost luată, în frumoasa capitală a României, pentru a continua lucrările noastre şi pentru a continua colaborarea noastră atât de importantă.

Sunt fericit de a fi văzut adunaţi la Atena reprezentanţii cei mai eminenţi ai gândirii teologice ortodoxe. Şi, plin de înduioşare şi de simpatie, las spiritul şi inima mea să meargă în clipa aceasta către secţia de ortodoxie cea mai mare ca număr, Biserica Rusă, care, dacă n-ar fi subminată cu cruzime de duşmanii sfintei noastre credinţe, ar fi reprezentată aici de numeroşii şi savanţii teologi care au fost odinioară podoaba academiilor teologice ale ţării lor.

În acest moment solemn, gândul meu se îndreaptă cu bucurie spre marii teologi ai timpurilor care ne-au precedat. Ei au lucrat în condiţiuni anevoioase şi adesea foarte aspre pentru a ne transmite flacăra teologică ortodoxă, pentru ca la rândul nostru, după ce o fi reînviat, noi să o transmitem generaţiilor teologice viitoare, continuând fără întrerupere tradiţia în adevăr vie în Biserica şi în teologia ortodoxă. Veşnică fie memoria acestor înaintaşi ai căror succesori şi legătura de continuitate între ei şi generaţia teologică viitoare noi am avut fericirea să fim.

Şi acum mă adresez vouă, iubiţi colegi, membri ai primului congres de teologie ortodoxă la Atena.

Ca preşedinte al congresului, mulţumesc tuturor acelora care într-un fel oarecare au luat o iniţiativă, au lucrat şi s-au ostenit pentru realizarea acestei întâlniri atât de frumoase şi adevărat istorice, precum şi pentru organizarea noastră de azi înainte atât de importantă. Ortodoxia, mulţumită colaborării de acum înainte sistematică şi infrangibilă a teologiei ortodoxe condusă de Paraclet, Duhul dătător de viaţă care domneşte în Biserică, va fi mânată pe calea pe care o brăzdează conştiinţa ortodoxă luminată spre o nouă eră de viaţă şi de acţiune. Teologia ortodoxă în plină cunoştinţă a forţelor sale şi a obligaţiunilor sale, având destulă încredere în propriile sale mijloace, va merge înainte mulţumită acestei strânse colaborări pe care am inaugurat-o astăzi, totdeauna credincioasă sănătoaselor ei tradiţiuni, totdeauna mergând din progres în progres, totdeauna propovăduind Treimea Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh.

Din acest punct de vedere, cred că nu există cuvinte suficiente pentru a arăta însemnătatea acestui congres sub forma organizării sale permanente şi din cauza serviciilor eminente pe care este chemat să le îndeplinească Biserica noastră.

Consider ca o datorie ca să vă mulţumesc tuturora, domnilor, pentru aceea că plecaţi din colţurile cele mai îndepărtate ale Ortodoxiei, aţi binevoit să veniţi în acest oraş al filozofiei vechi şi amvon al gândirii teologice greceşti pentru a aduce luminile dvs. teologice şi pentru a contribui, prin colaborarea dvs. şi discuţiunile dvs. cu noi, la întărirea teologiei ortodoxe moderne.

Binevoiţi, dragi colegi, când veţi fi reîntorşi la căminurile dvs., să transmiteţi facultăţilor voastre salutul teologiei eline.

Rog pe maiestatea sa regele elenilor Gheorghe II, care a binevoit să acorde înaltul său patronaj acestui congres, să agreeze călduroasele mele mulţumiri pentru importanta încurajare morală pe care ne-a dat-o.

Mulţumesc din toată inima patriarhului ecumenic, arhiepiscopului Atenei, tuturor patriarhilor şi prelaţilor Bisericilor Ortodoxe autocefale, care de la început au îmbrăţişat congresul nostru cu favoarea lor şi care prin reprezentanţii lor şi prin scrisorile lor s-au grăbit să binecuvânteze opera noastră, să se asocieze concepţiei de necesitate a colaborării noastre. Mulţumesc îndeosebi Bisericii Greciei care, prin alocuţiunile sale, a contribuit la succesul operei noastre.

Doresc în faţa reprezentanţilor aici prezenţi ai Bisericii pastorale, cărora le mulţumesc că au urmat cu atâta interes lucrările congresului nostru, să dau Bisericii asigurarea că, după cum am spus la începutul congresului, după cum aceasta a fost arătată în cursul lucrărilor noastre, şi după cum aceasta este pentru totdeauna absolut adevărat: teologia ortodoxă nu are alt scop şi altă ţintă decât să servească Biserica, aşa cum a făcut-o întotdeauna în trecut.

Mulţumesc sincer guvernului elin care de la început s-a interesat de organizarea noastră şi de congresul nostru, i-a acordat o subvenţie generoasă, care a permis să se înfăptuiască ideea demult existentă.

Mulţumesc în special dragilor colegi străini neortodocşi, vizitatori şi observatori ai congresului, pentru interesul cu care au urmat lucrările noastre. Doresc să-i asigur, în calitatea lor de reprezentanţi ai Bisericilor neortodoxe, că teologia ortodoxă urmează cu interes progresele ştiinţei teologice care se desfăşoară în mijlocul lor. Aceste progrese, şi ele vor contribui în mare măsură să aplaneze calea înţelegerii reciproce, care într-un viitor foarte îndepărtat poate, dar sigur, va duce la unirea tuturor Bisericilor creştine promisă de Domnul şi pentru care, ca şi pentru stabilitatea lor, Biserica noastră nu încetează să se roage.

Mulţumesc din toată inima tuturor acelora care au contribuit în orice fel la succesul congresului nostru, fie prin savanta lor participare, fie prin sprijinul şi concursul pe care l-au adus operei noastre, meşteşugari principali sau mici lucrători, de la membrii primului comitet organizator la Bucureşti şi ai comitetului permanent din Atena, până la secretari, dactilografi, conductori, ajutori şi supraveghetori, care toţi, fiecare în măsura participării sale, au ajutat foarte mult la reuşita congresului.

În sfârşit, având în vedere fericita încheiere a colaborării noastre şi a reunirii noastre în acest oraş, îmi iau rămas bun de la dvs. prin această salutare atât de plină de însemnătate, care este în acelaşi timp greacă şi curat creştină: ,,Χσιρετε”, Fiţi fericiţi în Domnul ! Şi exprim ferma speranţă că opera noastră va continua fără stavilă la Bucureşti, unde doresc să ne întâlnim din nou pentru binele şi progresele Ortodoxiei, totdeauna fericită în Domnul !