Apostazia are un nume: Athenagora al Constantinopolului (VI)
Apostazia are un nume: Athenagora al Constantinopolului (VI)
Clerici şi monahi ortodocşi renumiţi, precum Epifanie Theodoropoulos, Paisie Aghioritul, Teoclit Dionisiatul şi mulţi alţii au luat atitudine faţă de declaraţiile şi acţiunile Patriarhului Athenagora al Constantinopolului. Din nefericire, timpul a trecut şi ei au renunţat la a protesta, invocând iconomia, dragostea, răbdarea etc. Şi de la epoca lui Athenagora, marele ecumenist mason, şi până în zilele noastre s-au mai scurs 50 ani de apostaziere neîncetată …
Zeloţii din Muntele Athos (II)
Aluatul adevăratei Ortodoxii de astăzi
Articol apărut în The Orthodox Word, septembrie-octombrie 1972
Foc am venit să arunc pre pământ,
şi ce voiesc, dacă acum s-a aprins ?
Luca 12, 49
1. Pustnicii ruşi din Karoulia
Necunoscuţi lumii, zeloţii ruşi există încă în Muntele Athos, chiar după ce mânăstirile ruseşti au rămas realmente goale. Centrul lor este Karoulia, o zonă a chiliilor pustnicilor construită şi uneori excavată în cele mai abrupte ţărmuri stâncoase ale Sfântului Munte. Duhovniceşte ei se trag din sfântul stareţ, ieroschimonahul Teodosie, care a trecut la Domnul în 1937. Un ucenic direct al stareţului Teodosie, schimonahul Nicodim, continuă să trăiască, cu alţi doi monahi, în chilia stareţului său, păstrând nealterată rânduiala şi stricteţea sa monahală. Fiind izolaţi de lume, ei au văzut probabil mai limpede decât cei care trăiesc în lume temeliile teologice şi duhovniceşti ale necazurilor diasporei ruse, şi ei rămân, ca o chestiune de principiu, în comuniune doar cu Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei, refuzând chiar să pomenească la liturghie pe oricine din celelalte ,,jurisdicţii” ruse. Într-o epistolă recentă, părintele Nicodim explică ceva din începutul mişcării zelotiste în Muntele Athos din acest secol:
,,Zeloţi: acest nume a fost luat de greci de la Sfântul Apostol Simon Zilotul. Din 1924, de îndată ce a apărut noul calendar în toată Grecia, a avut loc o dezbinare în Muntele Athos. Patru mânăstiri au primit noul calendar. Într-un timp scurt, au fost găsite în Sfânta Lavră a Sfântului Atanasie anumite manuscrise – anatemele împotriva noului calendar ale patriarhilor Ieremia şi Chiril. După ce au fost citite aceste manuscrise, trei mânăstiri s-au întors la vechiul calendar, dar Mânăstirea Vatopedi a rămas la noul calendar şi rămâne cu el până în timpul de faţă. Celelalte 19 mânăstiri, fără a primi noul calendar, nu au rupt comuniunea cu cei de stil nou şi nu s-au separat de patriarhul de stil nou, şi multe dintre ele îl pomenesc până în zilele noastre.
Unii vieţuitori de la chilii şi din pustie din Muntele Athos au devenit zeloţi şi s-au separat de patriarh, încetând să-l pomenească, dar nu au încetat contactul cu mânăstirile care-l pomenesc pe patriarh. O parte a pustnicilor greci şi moldoveni şi a vieţuitorilor noştri ruşi din Karoulia au încetat de asemenea contactul cu pustnicii care au avut comuniune de rugăciune cu mânăstirile, şi de la acest zel şi-a tras obârşia numele de ,,zeloţi”. Există peste 300 de astfel de zeloţi printre monahii din Muntele Athos.
Doi stareţi au devenit conducătorii zeloţilor: schimonahul Calinic, un grec, sfetnic al bătrânului Teodosie; şi părintele duhovnicesc Ignatie, un bulgar, bătrânul părintelui Teodosie; şi de asemenea bătrânul meu, ieroschimonahul Teodosie de Karoulia.
O astfel de divizare în Muntele Athos există chiar până în zilele noastre (1971)”.
2. Vieţuitorii din schituri din Muntele Athos
Cel mai mare număr de zeloţi din Sfântul Munte trăiesc în schituri: Schitul Sfânta Ana, Noul Schit, Schitul Kafsokalyvia, Schitul Xenofont, Schitul Sfântul Panteleimon aparţinând [Mânăstirii] Koutloumousiou, şi altele. În timp ce sunt dependente din punct de vedere administrativ de una din cele 20 mânăstiri conducătoare, fiecare grup de vieţuitori din schit este liber să ia poziţia zelotă sau nu după cum doreşte. În anii recenţi zeloţii din schituri au găsit un purtător de cuvânt în tânărul schimonah Teodorit, un vieţuitor al Schitului Sfânta Ana, care a publicat câteva cărţi în Atena; una despre viaţa Sfântului Nectarie; Dialoguri din pustie despre ecumenism, care respinge această erezie; şi, cea mai recentă, o carte despre sfânta împărtăşire deasă. Nici un cititor al acestor cărţi bine motivate nu va ceda iluziei unor ortodocşi ,,modernişti” că mişcarea zelotă este născută din ignoranţă şi înapoiere ! Iată chemarea zeloţilor din Sfântul Munte adresată creştinilor ortodocşi din lume.
3. Sfânta Mânăstire Esphigmenou
Înaintea ochilor omenirii secolului XX, lumea ortodoxă altădată slăvită intră în ultimele etape ale dezintegrării ei, deoarece consecinţele compromisurilor mai timpurii şi paşii falşi devin în sfârşit cât se poate de evidenţi. Chiar acum carcasele complet arse ale organizaţiilor bisericeşti ,,ortodoxe” fac pregătirile lor politice (,,pregătind poporul”) pentru viitoarea unire – nu numai cu Biserica Latină, ci cu întreaga creştinătate apostată şi nepocăită. Mai mult decât atât, zeloţii Ortodoxiei sunt o minoritate dispreţuită şi adeseori persecutată, şi în Muntele Athos îndeosebi lupta a devenit intensă. Dar deoarece marea criză a Ortodoxiei se apropie, tot mai mulţi adepţi ai ,,moderaţiei” ajung să vadă eroarea şi nebunia poziţiei lor şi îşi fac alegerea – şi unii aleg poziţia zelotă. Foarte recent, în 1971, Mânăstirea Esphigmenou cu 45 părinţi a devenit prima mânăstire din Muntele Athos care a luat poziţia zelotă deplină de a întrerupe comuniunea cu pomenitorii patriarhului, şi curând arhimandritul Haralambie şi părinţii din Mânăstirea Simonopetra şi-au exprimat sprijinul lor pentru această poziţie ţinând seama de presiunile pe care Sfânta Comunitate le face cu privire la noii zeloţi. În răspunsul său către Sfânta Comunitate din 21 iulie 1972, stareţul Mânăstirii Esphigmenou, arhimandritul Atanasie, exprimă bine hotărârea zelotă de astăzi:
,,Numiţi mânăstirea noastră ‘zelotă’, dorind să vă arătaţi aversiunea prin această denumire. Aţi fi putut găsi oare un nume mai dulce pentru noi ? Domnul Însuşi este ‘zelos’: Domnul Dumnezeu nume râvnit, Dumnezeu râvnitor este (Ieşirea 34, 14). Ca o consecinţă logică, noi ca slujitori ai Lui ar trebui să fim numiţi zeloţi şi ar trebui să fim mândri de acest nume …
Stareţul Atanasie al Mânăstirii Esphigmenou, în procesiune în zi de sărbătoare
Vă scriem prea cuvioşiilor voastre ca monahi către monahi, şi pentru ultima oară noi vă amintim aceste cuvinte ale Noului Testament: Ci măcar şi noi, sau Înger din cer de vă va binevesti vouă afară de ceea ce am binevestit vouă, ANATEMA SĂ FIE (Galateni 1, 8). Singurul ţel al nostru al tuturor este Împărăţia Cerească, de dragul căreia noi am părăsit lumea şi am pătimit mâhnirile vieţii monahale. De ce ar trebui să închidem ochii pentru a auzi la sfârşit ANATEMA Apostolului Pavel ? Calea este grea, există jigniri, persecuţii etc, dar noi ne-am angajat la toate acestea când am îmbrăcat marea schimă îngerească …
Vă înştiinţăm pe cuvioşiile voastre că noi nu putem ceda nici o miime din cele de mai sus, ca nu cumva să cădem sub ANATEMA … Că de aş plăcea încă oamenilor, nu aş fi slugă lui Hristos (Galateni 1, 10)”.
* * *
Episcopul Teofan încheie definiţia sa a zelului ortodox cu următoarele cuvinte:
,,Definind direcţia potrivită a zelului, apostolul scrie către romani: Rogu-vă dar pre voi, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să vă puneţi înainte trupurile voastre jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu, slujba voastră cea cuvântătoare. Şi să nu vă asemănaţi chipului veacului acestuia; ci vă schimbaţi la faţă întru înnoirea minţii voastre, ca să cunoaşteţi voi care este voia lui Dumnezeu cea bună şi plăcută şi deplin (Romani 12, 1-2). Înnoirea minţii este înnoirea duhului nostru prin har. Venind la viaţă, el se îndepărtează de faptele acestui veac şi este râvnitor doar pentru a-i plăcea lui Dumnezeu, oferindu-şi sinele întreg lui Dumnezeu ca o jertfă vie şi sfântă, şi prin urmare de asemenea bineplăcută lui Dumnezeu.
Şi astfel voi vedeţi ce este zelul, care este puterea sa şi care este direcţia sa ! Deoarece însemnătatea acestui zel este atât de mare, se merită strădania de a stabili dacă noi avem [un astfel de zel] sau nu. Şi prin urmare, nevoiţi-vă pentru aceasta !”
Fie ca cuvintele acestui sfânt părinte să fie o poruncă pentru noi creştinii din urmă, şi fie ca zeloţii noştri contemporani (pentru care haideţi să facem rugăciune fierbinte !) să fie cu adevărat pentru noi aluatul unei pâini jertfelnice pe care credincioşii o aduc în dar lui Dumnezeu prin zelul lor înflăcărat pentru El ! Amin.
Traducere: Catacombele Ortodoxiei
