Apostazia are un nume: Athenagora al Constantinopolului (VIII)

Apostazia are un nume: Athenagora al Constantinopolului (VIII)

Clerici şi monahi ortodocşi renumiţi, precum Epifanie Theodoropoulos, Paisie Aghioritul, Teoclit Dionisiatul şi mulţi alţii au luat atitudine faţă de declaraţiile şi acţiunile Patriarhului Athenagora al Constantinopolului. Din nefericire, timpul a trecut şi ei au renunţat la a protesta, invocând iconomia, dragostea, răbdarea etc. Şi de la epoca lui Athenagora, marele ecumenist mason, şi până în zilele noastre s-au mai scurs 50 ani de apostaziere neîncetată …

Episoadele anterioare

* * *

Ortodoxia în lumea contemporană

Cel mai recent pas către ,,unire”

Articol apărut în The Orthodox Word, ianuarie-martie 1966, p. 37-38

A se vedea
Ridicarea anatemelor de la 1054 dintre Biserica Ortodoxă şi cea Catolică
» Declaraţia comună de ridicare a anatemelor de la 1054 dintre Biserica Ortodoxă şi cea Catolică
» Tomul patriarhal, emis de Patriarhul Athenagora al Constantinopolului
» Apel al Mitropolitului Filaret al Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora către Înalt Prea Sfinţitul Patriarh Athenagora al Constantinopolului, 15 decembrie 1965

PATRIARHUL ATHENAGORA AL CONSTANTINOPOLULUI (1886-1972)
Declaraţiile, mesajele şi activităţile sale

Abaterile de la Ortodoxie ale actualului patriarh al Constantinopolului au atins un nou apogeu în recentul act ,,ecumenic” al ,,iertării reciproce” cu papa Romei (7 decembrie 1965). Nu mai este timp de pierdut pentru a aduce în presa ortodoxă de limbă engleză ceea ce a fost îndelung discutat în presa greacă şi rusă. Odată cu declaraţia formală a mitropolitului Filaret (reprodusă mai sus), împreună cu una asemănătoare făcută de Arhiepiscopul Hrisostom al Atenei, vocile de protest s-au unit acum prin declaraţii oficiale, şi acestea au găsit urechi sensibile printre ceilalţi patriarhi răsăriteni. Lumea ortodoxă se aliniează în două tabere; dacă se înfăptuieşte noua ,,unire” cu Roma, unioniştii se vor afla ei înşişi în schismă, despărţiţi de Biserica Ortodoxă.

În ce-l priveşte pe patriarhul Constantinopolului, câteva fapte de bază ar trebui avute în minte. În primul rând, el nu vorbeşte şi nu poate vorbi pentru întreaga Biserică Ortodoxă, actuala campanie a unioniştilor de a face din el purtătorul de cuvânt oficial pentru întreaga Ortodoxie nu are absolut nici o temelie în tradiţia ortodoxă; el este un episcop printre mulţi alţii, bucurându-se de întâietatea doar de cinste printre colegii săi patriarhi şi episcopi.

În al doilea rând, în Biserica Ortodoxă nici un document sau declaraţie nu posedă validitate pur şi simplu fiindcă vine de la un episcop sau patriarh; el posedă validitate doar dacă este ortodox. Declaraţiile şi acţiunile actuale ale patriarhului Athenagora îl fac inapt de a vorbi pentru orice Biserică Ortodoxă, chiar pentru a sa, proprie, de vreme ce ele reprezintă, nu Ortodoxia, ci apostazia – o îndepărtare de la Ortodoxie care, dacă va continua, îl va despărţi pe el cu totul de Biserica lui Hristos.

Propagandiştii pentru ,,unire” dispreţuiesc astfel de lucruri; pentru ei, fidelitatea faţă de tradiţia ortodoxă este un lucru mărunt. Campania lor, mai degrabă, este dusă la cel mai primitiv nivel, acela de publicitate pură – cuvinte şi gesturi goale care, deşi condamnate de o conştiinţă ortodoxă sănătoasă, sunt capabile să exercite o influenţă imensă asupra celor – chiar din sânul Bisericii însăşi – care sunt neştiutori ai tradiţiei ortodoxe.

Patriarhul Athenagora al Constantinopolului şi Papa Paul al VI-lea, la Roma

Actul de ,,iertare reciprocă” a fost un astfel de gest gol. Neavând nici o validitate canonică în sine, el a fost în realitate doar un semn către lume că ,,unirea” este la îndemână, că patriarhul Constantinopolui este pregătit să abandoneze Biserica lui Hristos pentru a se alătura organizaţiei pseudo-religioase universale întruchipate de Vatican.

Mâhnirea – mai degrabă decât mânia – este probabil cel mai potrivit răspuns la astfel de gesturi – mâhnirea din cauza lipsei de dragoste şi înţelegere a propriei lor tradiţii pe care astfel de gesturi o dezvăluie în unionişti. Oricine crede realmente că ,,nimic nu desparte” romano-catolicismul de Ortodoxie, că ele sunt doar ,,două ramuri ale aceleiaşi Biserici”, nu înţelege absolut nimic despre adevărata Ortodoxie. Unioniştii, în mod evident, sunt deja latini în inimile lor, şi actul final al unirii va confirma doar înstrăinarea lor de Biserica lui Hristos.

Atunci, fie ca unioniştii, trădătorii Ortodoxiei, să devină catolici dacă ei vor aceasta; dar fie ca ei să înceteze să pretindă că vorbesc pentru Biserica Ortodoxă, care îi respinge cât se poate de vehement.

 

 

Monahii din Muntele Athos sunt siliţi să-l pomenească pe patriarhul Athenagora

Articol apărut în The Orthodox Word, iul-aug 1968, p. 158

 

,,Pe 10 noiembrie 1967, guvernul [secular] al Sfântului Munte a emis un document către Sfânta Comunitate a Muntelui Athos, plângându-se că în anumite mânăstiri pomenirea patriarhului ecumenic a încetat de la începutul purtării curtenitoare filopapale şi salturilor primejdioase ale patriarhului, şi atrăgând atenţia asupra faptului că această pomenire va fi impusă cu forţa … În concluzie, el [documentul] spunea că dacă Sfânta Comunitate nu şi-a impus aceasta va interveni el însuşi, deoarece ’ca supraveghetor al respectării obiceiurilor Sfântului Munte, eu nu pot permite ca această situaţie ilegală să continue, făcându-mă astfel complice în loc de pedepsitor al celor care se abat. Prin urmare, dacă cuvioşiile voastre ezitaţi sau nu sunteţi capabili să luaţi decizii care ar putea fi dureroase, voi fi obligat de lege să înăbuşesc revolta luând măsurile necesare’”.

(Tradus din The Voice of Orthodoxy, 1 iulie 1968)

Potrivit unui raport neoficial mai recent, 6 monahi au fost expulzaţi de guvern din Sfântul Munte pentru că au refuzat să-l pomenească pe patriarh şi alţii sunt pe cale să fie expulzaţi. La aceasta vocea Ortodoxiei credincioase răspunde (părintele Vasilie Sakkas[1] în La Foi Transmise): ,,Nu vă temeţi de nimic, fraţilor, fiindcă prin harul lui Dumnezeu monahii noştri ştiu nu numai cum să trăiască Ortodoxia, ci şi cum să moară pentru ea. Pe 10 octombrie 1274, 26 monahi au fost arşi de vii de latinofili la Mânăstirea Zographou … Potrivit canonului 15 al Sinodului I-II, creştinii ortodocşi sunt obligaţi ca, de îndată ce un ierarh manifestă idei eretice, să se separe de el, fără a aştepta ca el să fie judecat de un sinod. O astfel de separare nu este considerată schismă, ci mai curând o pază împotriva schismei şi ereziei adevărate care ameninţă Biserica. Drept aceea, fraţilor, staţi, şi ţineţi predaniile care v-aţi învăţat, ori prin cuvânt, ori prin epistolia noastră (II Tesaloniceni 2, 15)”.

(La Foi Transmise, Geneva, august 1968)

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 

[1] N.r.: Îl cunoaştem pe părintele Vasilie Sakkas, care a tipărit periodicul La Foi Transmise, a se vedea partea a IV-a a acestui serial, şi Chestiunea calendarului.