Arhimandritul Galaction Cordun – spiritual la Seminarul Nifon Mitropolitul

MITROPOLITUL GALACTION CORDUN

Scrieri
Înţelesul dogmatic al interzicerii recăsătoririi slujitorilor sfinţiţi [1923]
Cuvinte de viaţă pentru cei trudiţi [1923]
Simţământul religios înnăscut în firea omului [1923]
Aşezământul Sfintei Biserici Ortodoxe Universale pentru venerarea şi invocarea sfinţilor în rugăciuni [1924]
Etica creştină şi socialismul [1924]
Curentele dizolvante sociale şi religioase din timpul de faţă şi combaterea lor [1925]
Poate ştiinţa să înlocuiască creştinismul [1919]

Documente
Câteva documente din vremea ocupaţiunii germane în România [1917]

* * *

Arhimandritul Galaction Cordun – spiritual la Seminarul Nifon Mitropolitul

După întoarcerea sa de la Sankt Petersburg, în ziua de 1 octombrie 1915, este numit de Epitropia Aşezămintelor Nifon Mitropolitul în postul de spiritual la Seminarul Nifon. Pentru aceasta este hirotesit duhovnic, fiind socotit vrednic de această chemare de mitropolitul primat Conon. Va ocupa această funcţie vreme de un an, dar din cauza numeroaselor neorânduieli pricinuite de conducere, îşi înaintează demisia pe care şi-o justifică astfel:

2 august 1916

Înalt Prea Sfinţite Stăpâne,

În anul acesta şi anume în octombrie viitor se împlineşte un an de când cu asentimentul şi dorinţa Î.P.S. voastre am fost numit spiritual al Seminarului Nifon Mitropolitul din capitală al cărui prim efor sunteţi Î.P.S. voastră. Mă dusesem acolo, în adevăr cu toată tragerea de inimă sinceră, de a face ceva pentru instituţia noastră preoţească întrucât atât din şederea mea în timpul studiilor mele teologice la Cernăuţi, Odessa şi Petrograd mă interesasem îndeaproape de organizaţiunile bune în această direcţiune şi posedam în acelaşi timp şi cunoştinţe suficiente, în această materie şi din Biserica din Apus, ale cărei şcoli le vizitasem în călătoriile mele de studii ce le-am întreprins acolo. Nu voi încerca acum a ponegri pe nedrept pe cineva, mărturisesc însă sincer, că tot ce voi spune va fi numai adevărul.

Ei bine, cu toată părerea de rău trebuie însă să spun că din primul moment ce am păşit în seminar, cel mai înverşunat duşman ce l-am întâlnit în calea tuturor planurilor mele ce-mi pusesem în minte să le realizez – bineînţeles cu asentimentul conducătorilor seminarului – în fine lui, a fost însuşi directorul Î.P.S.S., D.D., D. Conon Avrămescu Donici, mitropolit al Ungro-Vlahiei şi primatul României. Acesta vă poate explica repetata mea rugăminte ce v-am adresat verbal în cursul anului de a-mi da înalta voastră binecuvântare să mă retrag de la seminar unde găsisem ca o umilinţă şi o lipsă de consideraţie pentru sine de a sta fără nici o activitate şi fără a avea vreo iniţiativă în sfera activităţii mele ce mi se fixase la început.

1. Mai întâi părintele director a căutat să-mi paralizeze activitatea mea spirituală în seminar printr-o contrapropagandă dusă de prea cucernicia sa în persoana şefului de pedagogi care destul lucru va fi să vă spun despre el că propovăduia printre elevi că cel ce va face preot un nemernic, un ticălos se desconsideră pe sine. Şi cuvântul acestuia a avut atâta înrâurire, mai întâi printre colegii lui pedagogi, încât la sfârşitul anului şcolar dintre toţi 8 care erau la început teologi au rămas numai 2, unul ducându-se la Institutul Medico-Militar, 3 la drept, unul la conservator şi unul la Iaşi.

Ei bine, îndată ce ieşeam eu din vreo clasă intra el, întreba elevii ce am vorbit şi se stăruia să doboare tot ce sădisem eu acolo. Se înţelege că duşmanul venind, nu pe ascuns noaptea ca în Evanghelie, ci ziua mare şi sub protecţie (?) puţine puteau fi seminţele cele semănate de mine care să fi putut prinde rădăcini. În al doilea rând, nici una dintre atribuţiunile indicate în alăturata hotărâre a Epitropiei ce v-o prezint în original cu rugămintea, ca după ce veţi dispune spre ştiinţă să vi se ia o copie să mi se înapoieze, nu mi-am putut exercita din cauză că n-am fost pus sau împuternicit şi de direcţiune care la cererea mea repetată căuta a se ascunde sub un pretext sau altul din lipsă de timp sau mă primea pe sală când aveam poate de comunicat lucruri grave şi care puteau stingheri bunul mers al instituţiei.

2. Cum vedeţi din atribuţiunile ce mi se dăduseră pe hârtie era şi aceea a îmbrăcămintei. Despre asta direcţiunea nici n-a vrut să audă. Îmi trecea mie pe la urechi fel de fel de lucruri triste şi adevăruri crude cu privire la acest capitol, aşa de exemplu ca un caz curios când direcţiunea a silit pe un elev să iscălească în condică că a primit un rând complet de haine, când nu primise nici un nasture, şi multe altele, dar am tăcut fiindcă nu aveam ce face.

3. La masă iar m-am lovit de direcţiune, fiindcă aceasta deşi servită de epitropie, se pregătea de economul acesteia, însă în privinţa calităţii, cu asentimentul directorului de groaza căruia elevii erau în stare să nu mănânce chiar zile întregi fără să protesteze, fiindcă îi pierdea cu notele dacă ar fi îndrăznit una ca asta. De la început, eu n-am înţeles comunitatea de acţiune a economului cu directorul şi când în repetate rânduri cu atenţiunea ce i-am atras asupra calităţii mâncării sau asupra pâinii ce, în câteva dăţi nu o servea cu viermi, m-am prezentat însumi directorului care, la raportul meu, mi-a răspuns că şi prea cucernicia sa mănâncă din bucatele ce fuseseră pe masă la elevi, încât eu am ieşit de la el buimăcit. M-am luminat însă imediat când mi s-a spus de către un servitor, că economul bănuind că eu voi reclama, a dus mai înainte directorului din alt blid mâncare, ca să rămân eu înfruntat.

4. Cu fondul excursiunilor iar este o (indescifrabil) întreagă şi ar trebui ca Î.P.S. voastră, pe neaşteptate, să confiscaţi toate condicele de gestiune şi să orânduiţi o anchetă severă, ca să puteţi şti tot adevărul, de ce eu n-am putut fi suferit la seminar şi de ce nu i-a ajuns directorului de nu m-a introdus în atribuţiunile mele.

5. Cu cărţile ce se cumpără pentru elevi, la începutul anului şi care furnizare mi se cuvenea mie iarăşi este un întreg scandal. Să se întrebe numai ce s-a făcut cu rabatul acestor cărţi care se urcă la frumoasa sumă de 2-3000 de lei şi ce, cu restul de bani rămaşi de la elevi de la cărţi, fiecăruia luându-i-se câte 40 de lei pe cărţi, majoritatea însă neajungând la această sumă. Sunt Î.P.S. Stăpâne încă şi multe altele de natură foarte gravă, dar nu mai pot aştepta nimic [de] la un om pervers. Onorata epitropie îl ţine în capul unei instituţii ce are ca menire pregătirea slujitorilor lui Dumnezeu şi el însuşi n-are în casă, în apartamentul ce-l locuieşte, icoana cu chipul Mântuitorului sau a vreunui sfânt.

Numai eu ştiu câtă dezamăgire a băgat şi bagă în sufletul elevilor această lipsă de veneraţie către cele sfinte – măcar de formă. De câte ori credeţi că n-am fost întrebat de cauza, pentru care lipseşte la părintele director şi icoana care se găseşte şi la cel mai puţin creştin ? Şi ce puteam răspunde ? Ştie Dumnezeu !

6. Ceea ce mi-a umplut paharul amărăciunii însă, a fost cazul cu elevii ce, prin stăruinţa şi grija neadormită ce vă preocupă pentru viitorul bisericii – i-aţi trimis în Rusia la studii. N-a găsit invective şi cuvinte care mai josnice care să nu le arunce marilor Melchisedec, Silvestru şi alţii punând şi ierod. Sofronie (indescifrabil) sub toate mijloacele să-i abată de la calea ce vă obligaserăţi Î.P.S. voastră cu atâta nevoinţă n-a (indescifrabil) purtarea celor din Rusia, a aruncat aspre cuvinte şi câte şi mai câte.

7. Mâhnit dar până în adâncul sufletului, vin cuprins de mult respect a vă ruga să binevoiţi a mă desărcina de funcţia de spiritual de la acel seminar şi recunoştinţa mea foarte adâncă către Î.P.S. voastră că m-aţi izbăvit din (indescifrabil) ce o aruncau numai decepţia şi amărăciunea din sufletul meu.

Sunt al Î.P.S. voastre smerit servitor,

Arhimandrit Galaction Cordun