Biserica sau discoteca ?

Biserică sau discotecă ?

Un creştin cunoscător şi iubitor de artă ortodoxă ne-a trimis fotografiile de mai jos, pe care le-a făcut în timpul unui pelerinaj în Rusia şi Ucraina. El a fost extrem de întristat de ceea ce a văzut la ruşi, şi noi aşijderea, neputându-ne imagina cum astfel de kitsch-uri – că nu le putem spune altfel – pot inspira evlavie sau ne pot duce cu gândul la rugăciune.

S-ar putea spune multe despre curentul modernist care a pătruns adânc în Biserica Ortodoxă, nu numai în cea rusă, ci şi în cea sârbă, bulgară, greacă şi română. Dacă ar fi să luăm în discuţie numai modernismele privind iconografia şi arhitectura bisericilor s-ar putea scrie o broşură pe acest subiect. Noi ne vom rezuma doar la a prezenta fotografiile şi a spune două cuvinte, pe înţelesul tuturor, despre acestea.

Cernăuţi. Se poate vedea deasupra catapetesmei scris cu litere albe pe fond roşu ‘Hristos a înviat !’ în limba rusă (Χристосъ Воскресе !). Pare cu neputinţă ca o astfel de urare – prezentată ca şi cum ar fi o reclamă – să mai poată inspira evlavie … Nici icoana Mântuitorului înviat din morţi, înconjurat de raze, aflată în prim plan, nu are alt efect

Chişinău. Şi aici întâlnim urarea ‘Hristos a înviat !’, aşezată de-a stânga şi de-a dreapta catapetesmei, într-un mod mai discret

 

Crimeea. Deasupra catapetesmei, aceeaşi urare de Paşti

Crimeea. O biserică recent construită, aflată într-o zonă foarte frumoasă, pe un deal în apropierea mării. Arhitectura bisericii pare a fi inspirată de vechile biserici din Constantinopol, dar şi din Grecia şi Serbia. Dar când intri în ea, nu poţi să nu rămâi şocat de absenţa picturii murale. Icoane sunt doar pe catapeteasmă, care pare să se continue de-a stânga şi de-a dreapta sfântului altar şi este pictat sfântul altar

În rest, pereţii bisericii sunt acoperiţi cu cruci şi ornamente, nu este nicăieri nici un sfânt mucenic sau cuvios pe care să-l simţi, să-l vezi că este alături de tine când te rogi, când stai la slujbă în biserică, aşa cum suntem obişnuiţi să-i vedem pe sfinţii din strane sau din naos, unii pictaţi în mărime mai mare decât cea naturală, ceea ce ne dă sentimentul că ei sunt vii şi sunt acolo alături de noi, uniţi în rugăciune, în lauda adusă lui Dumnezeu

 

În turla mare nu este pictat ca de obicei Hristos Pantocrator – aşa cum Îl vedem în mai toate bisericile ortodoxe (sunt şi biserici care au mai multe turle, unde sunt pictaţi Sfinţii Apostoli Petru sau Pavel, sau Sfântul Ierarh Nicolae, sau un alt sfânt căruia îi este închinată biserica) – ci un porumbel, întruchipând Sfântul Duh, înconjurat de mulţi sfinţi îngeri

 

 Crimeea. Şi aici întâlnim aceeaşi reclamă luminoasă cu ‘Hristos a înviat !’

 

Kiev. O biserică mai veche, unde există pictură murală. Şi aici, ca în multe alte biserici ruse şi ucrainene, pictura este realistă – un soi de pictură care nu inspiră mai multă evlavie decât un tablou religios de-al lui Rembrandt sau Michelangelo. Noi, românii, suntem obişnuiţi cu acest gen de icoane, din cauza faptului că în vremea comunismului existau prea puţine icoane şi cea mai mare parte din cele care erau în circulaţie erau de inspiraţie catolică. Acum însă noi putem avea icoane cu adevărat ortodoxe, bizantine, care ne înfăţişează sfinţii în alt chip, mai duhovnicesc, mai aproape de cer, nu cu trupuri atât de sculptate şi chipuri de oameni păcătoşi, icoane care îndeamnă la înfrânare, curăţie, post şi rugăciune, într-un cuvânt la virtute şi sfinţenie

 

Odessa. Încă o biserică unde lipseşte pictura murală. Este pictată doar Maica Domnului Platytera în bolta altarului, adică Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu cu Pruncul în braţe, şezând pe tron, cea mai înaltă decât cerurile

Odessa. Altă biserică fără pictură murală. În bolta altarului nu este pictată Maica Domnului Platytera, aşa cum se obişnuieşte, ci Sfânta Treime – o icoană necanonică, cu Tatăl întruchipat de un bătrân, Fiul în braţele Sale, şi Sfântul Duh în chip de porumbel. Icoana este necanonică fiindcă Dumnezeu Tatăl nu este întruchipat nicicând ca un bătrân, El de fapt nu este zugrăvit nicăieri, fiindcă nimeni nu L-a văzut niciodată

 

Odessa. Altă biserică în care găsim icoane doar pe catapeteasmă, iar în rest ornamente. În locul turlei este pictat pe tavan Hristos Pantocrator. Altfel, biserica este bogat împodobită, catapeteasma este frumos lucrată, iar pe jos este marmură

Odessa. O biserică de care-ţi dai seama că este biserică doar fiindcă are cruce deasupra cupolei şi o icoană cu Mântuitorul Hristos. Este posibil ca şi arhitectura acestei biserici să fi fost inspirată de vechile biserici creştine, dar astăzi o asemenea arhitectură nu mai vorbeşte deloc de creştinism …

 

Bisericile ortodoxe ridicate astăzi încep să semene din ce în ce mai mult cu cele catolice, fiind pline de fast şi tot soiul de inovaţii. Vedem din ce în ce mai des astfel de biserici, cu arhitectură stranie sau fără pictură murală. Este adevărat că uneori lipsesc posibilităţile financiare pentru a realiza o asemenea lucrare, însă am văzut că acolo unde există bunăvoinţă, şi Dumnezeu vine să ajute, uneori cu bani, alteori cu meşteri pricepuţi şi evlavioşi.

Din nefericire, oamenii din ziua de astăzi nici nu mai ştiu cum trebuie să arate o biserică, nici cum trebuie să fie pictată, nici cât de importantă este pictura murală pentru atmosfera care se creează în timpul unei slujbe dumnezeieşti, nu mai ştiu mai nimic despre ce înseamnă Ortodoxie. În plus, curentul modernist a pătruns atât de tare în Biserică, încât ‘schimbă’ nu numai arhitectura unei biserici sau felul în care este zugrăvită, ci înşişi minţile oamenilor.

Dar acolo unde s-au încetăţenit obiceiuri precum ‘Drumul Crucii’ în timpul Postului Mare (a se vedea articolul Martie-aprilie 2010. Mozaic ecumenist (I) – penultima stire din grupaj), ce ne mai mirăm că unele biserici tind să arate ca nişte discoteci ? Mai lipseşte aerul condiţionat şi beculeţele de Crăciun, că deja scenele cu naşterea Domnului în iesle au invadat bisericile …