Ce mancam ? Nici nu-ti vine sa crezi … (I)

Ce mâncăm ? Nici nu-ţi vine să crezi … (I) 

de monah Partenie

Poate unii se vor mira că scriu despre ce mâncăm şi chiar s-ar putea întreba: de ce l-ar interesa pe un monah ce mănâncă el sau alţii ? O astfel de problemă pare să nu-şi găsească locul printre preocupările unui monah. Cu toate acestea, sunt interesat de ce mănânc eu, ca şi ceilalţi fraţi ai mei, monahi sau mireni, din două motive. Primul ar fi acela că sunt responsabil înaintea lui Dumnezeu de sănătatea mea, pe lângă faptul că este o prostie – fie că eşti creştin, fie că nu – să mănânci ceva ce ştii că-ţi poate prejudicia sănătatea.

Al doilea motiv este că mă preocupă faptul că unele mâncăruri ar putea fi spurcate. Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu această idee, cineva poate spurca un aliment adăugând la el unul dintre ’ingredientele’:

– urină sau fecale umane sau animale, urinoterapia fiind o metodă directă de a te spurca …

– sămânţă bărbătească umană sau animală

– necurăţia femeii şi placenta după naşterea copilului, precum este acum la modă, a se vedea ce-a făcut actorul Tom Cruise când s-a născut fetiţa lui, Suri

– mâncare provenită de la o jertfă idolească: astăzi sunt mai rare cazurile în care ceea ce mâncăm poate fi amestecat cu jertfa păgână şi, cu toate acestea, pe alte meleaguri încă se petrec astfel de lucruri, dar mai departe de ochii lumii. De exemplu, unele produse naturiste care provin din ţările asiatice – China, Japonia, India etc – conţin ingrediente spurcate prin ritualuri păgâne, incantaţii etc

– creştinul nu are voie să bea sau să mănânce sânge animal; de altfel, nu are voie să înghită nici sânge omenesc, nici măcar pe al său. Prin unele părţi, chiar de pe la noi, sângele animal este adunat după tăierea animalului şi prăjit în tigaie

Pentru început, voi da câteva exemple din experienţa proprie.

Icrele din comerţ

În posturile de peste an, icrele şi peştele sunt de interes pentru orice creştin. Însă, dacă acum 10 ani, icrele din comerţ mai aveau cât de cât gust, în ultimii ani, ele au intrat în categoria mâncărurilor necomestibile. Dacă cumpăraţi astăzi o cutie de icre din comerţ, veţi vedea că printre ingrediente sunt enumerate guma de guar şi guma arabică. Nimic de zis, guma de guar şi guma arabică sunt produse naturale, secretate de unele plante, dar noi nu cumpărăm icre ca să mâncăm tot soiul de gume ! De altfel, icrele din comerţ au exact gust de gumă de guar …

Într-o zi, stând de vorbă cu fratele meu, el mi-a confirmat bănuielile. Bineînţeles că în acele icre din comerţ se află 1-2% icre, poate în cazurile mai fericite 5% icre, restul sunt celelalte ingrediente, astfel că mai bine s-ar numi ’gumă de guar sau arabică cu vagi urme de icre’. De altfel, dacă veţi lua icre nepreparate chiar şi din supermarketuri gen Cora, şi le veţi prepara în casă, veţi remarca diferenţa.

Iaurturile

Acum vreo doi ani de zile, am beneficiat de o sponsorizare din partea unei firme de lactate binecunoscute pe piaţa românească, pentru a ne convinge să achiziţionăm de la ei diverse produse. Câţiva părinţi care lucrau pe o schelă au uitat într-o zi acolo sus o cutie de iaurt, pe care au regăsit-o după ceva vreme. Era vară, iaurtul a stat în bătaia soarelui acolo sus, pe schelă, şi totuşi, când l-au deschis, era ca şi cum ar fi trecut doar o oră, două !

Într-adevăr, am ajuns să ne mirăm când vedem că un fruct sau un aliment se strică. Ne spunem: înseamnă că era natural !

O altă observaţie în ce priveşte iaurturile şi lactatele în general. Având în vedere că laptele din care sunt preparate provine de la vaci hrănite în mod sistematic cu hormoni – care trec din sângele animalului în lapte şi, prin urmare, sunt prezenţi şi în preparatele din lapte – nu este de mirare incidenţa crescută de probleme de natură hormonală la copii. O cunoştinţă de-a mea mi-a împărtăşit că a fost nevoită să-şi ducă fetiţa de doar 9 ani la endocrinolog, deoarece era în pragul pubertăţii. La 9 ani ! Când a mers cu copila la Institutul de Endocrinologie C.I. Parhon, acolo a descoperit îngrozită că mulţi alţi copii – unii fiind chiar mai mici de vârstă decât fetiţa ei ! – prezintă aceleaşi tulburări endocrinologice, medicii afirmând răspicat că acestea sunt cauzate de lactatele existente pe piaţă.

Pentru cei interesaţi de subiect, citiţi vă rog articolul ’Binefacerile’ alimentaţiei şi medicinei moderne (II), subtitlul Urmări fără precedent: creşterea vertiginoasă a numărului de alergii, modificări grave ale proceselor fiziologice normale din organismul uman, vătămări ale creierului, unde veţi vedea că astfel de probleme există pretutindeni, nu numai la noi. Şi sunt, într-adevăr, cauzate de alimentaţia modernă.

Ce mai putem găsi prin supermarketuri faţă de ce am putea avea în curţile noastre

Am avut ocazia să văd cum se fac roşiile cumpărate din supermarket, dacă le laşi pe masă o zi, două, la temperatura camerei. Unele dintre ele capătă un soi de mucegai negru; mucegaiul apare iniţial într-o crăpătură a roşiei, ca apoi să se extindă.

Aşa ceva poţi vedea la roşiile din solar sau seră, stropite deja cu tot felul de chimicale, fiindcă nestropite nu cresc deloc ! Sunt roşii obţinute din seminţe de proastă calitate, piaţa fiind invadată de astfel de seminţe. Soiurile de odinioară au fost stârpite în mare parte, poate doar unii gospodari care şi-au păstrat seminţele de la an la an şi le au deja de peste 10 ani mai deţin seminţe de bună calitate.

Nu voi intra în lanţul slăbiciunilor seminţe de proastă calitate – pesticide – conservanţi şi alţi aditivi alimentari – metode de procesare a alimentelor, ci voi mai spune doar un lucru. Convins de faptul că o parte din hrana care se află în supermarketuri este iradiată (a se vedea ’Binefacerile’ alimentaţiei şi medicinei moderne II, subtitlul O metodă ‘aparte’ de procesare a alimentelor: iradierea), am purtat o discuţie cu tatăl meu, care a lucrat vreme de mai bine de 45 ani la Institutul Naţional de Fizică Nucleară, care se află în comuna Măgurele, Sectorul Agricol Ilfov. El mi-a spus un lucru pe care speram să nu-l aud: şi în România există staţii de iradiere a alimentelor, unele dintre ele chiar pe platforma de la Măgurele. El a văzut ani de zile funcţionând o staţie de iradiere în care intrau dube, dar şi maşini mai mari pline cu alimente şi aşa se iradiau: cu totul !

Păi chiar că ne mirăm când vedem că se mai strică un fruct pe masă, sau că un cozonac din comerţ mucegăieşte în pungă înainte de a-l deschide …

Desigur, există încă fructe care nu se strică şi nici nu sunt iradiate: merele din curtea bunicii, dintr-un măr rezistent la bolile şi dăunătorii care sunt tot mai mulţi pe zi ce trece, ca şi legumele din curtea vreunui om care are sămânţa păstrată de la an la an de la soiuri care astăzi sunt pe cale de dispariţie.

Dar în cea mai mare parte, ceea ce întâlnim pe piaţă, mai ales în supermarketuri, provine de la producători care s-au aliniat ’modei’ în materie de agricultură şi pomicultură. Marfa este şi ea la ’modă’, iar moda dictează ca această marfă să fie slabă nutriţional, fiindcă precum spun unii deştepţi din zilele noastre, vitaminele dăunează sănătăţii, ca şi plantele medicinale, care sunt extrem de periculoase !