Ce mancam ? Nici nu-ti vine sa crezi … (II)

Ce mâncăm ? Nici nu-ţi vine să crezi … (II) 

de monah Partenie

Lumea păgână de astăzi este aceeaşi lume păgână de la începuturile creştinismului, despre care citim în Vieţile sfinţilor sau în scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Nimic nu s-a schimbat. Poate doar percepţia noastră asupra acestei lumi, din pricina faptului că trăim alături de păgâni şi atei şi nu mai realizăm pe de-a întregul prăpastia dintre creştini şi necreştini.

Iată mai jos o mostră de păgânism contemporan care înfioară orice om normal, indiferent de gradul în care percepe creştinismul şi-l trăieşte în viaţa de zi cu zi. Omucidere, canibalism, jertfă omenească adusă pe altarul mândriei şi necredinţei … Oameni care vorbesc cu nonşalanţă despre cum e să mănânci oameni …

Cartea lui Mark Miravalle, Cele şapte nenorociri ale Chinei, ne dezvăluie ce mănâncă chinezii: supă de fetuşi umani

Cele şapte nenorociri ale Chinei oferă, în detalii zguduitoare, relatări despre brutalitatea politicii ,,un copil” şi efectele sale asupra poporului chinez. În partea a III-a, ,,Cea de-a treia nenorocire: avortul fără conştiinţă. Îndoctrinarea unei naţiuni” citim: ,,Cea mai alarmantă, cea mai deprimantă, cea mai copernicană revelaţie dintre toate cele pe care le-am expus este refrenul că marea majoritate a chinezilor au pierdut orice idee că ar fi ceva în neregulă cu avortul. Acesta este considerat mai puţin important ca un vaccin gripal, o procedură medicală minoră precum mersul la dentist, o soluţie simplă la o problemă simplă, care nu merită nici o cercetare a sufletului pentru vreo alternativă. (…) China a devenit o naţiune care, fără conştiinţă, îşi avortează generaţiile viitoare. Şi aceasta este victoria finală a lui satan aici.

Noi manifestări macabre ale acestei mentalităţi lipsite de conştiinţă în ce priveşte avortul includ deschiderea recentă a 5 restaurante în regiunea oraşului X, care au început să servească ,,supă fetală” la preţul de 300 yuani (aproximativ 40 $) o porţie ! Publicaţiile medicale recente au lăudat beneficiile excepţionale pentru sănătate ale consumării ,,rămăşiţelor fetale” (acest jargon le permite să treacă cu vederea ceea ce sunt în realitate – trupuri de copii nenăscuţi). Prin urmare, oamenii de afaceri locali s-au năpustit asupra oportunităţii de a distribui acest nou produs în materie de sănătate către puţinii aleşi care şi-ar putea permite preţul. Atât de oribil şi scandalos este acest comerţ, încât guvernul a închis toate site-urile care fac reclamă la restaurante, de teamă că vor păta reputaţia Republicii Populare în alte ţări şi în domeniul afacerilor”.

O jurnalistă din Hong Kong investighează ’piaţa’ de fetuşi umani

Nimeni nu i-ar putea acuza pe chinezi că sunt mofturoşi în ce priveşte ceea ce mănâncă: creier de maimuţă, ochi de bufniţă, labe de urs şi scorpioni prăjiţi se află în meniurile lor. Dar majoritatea meniurilor considerate naţionale sună la fel de inofensiv precum orezul fiert, când sunt comparate cu ultimul meniu care câştigă teren în Shenzhen – fetuşii umani. Zvonuri potrivit cărora embrionii morţi sunt folosiţi ca suplimente alimentare au început să se răspândească la începutul anului 1994, cu relatări că unii medici din spitalele din Shenzhen mănâncă fetuşii morţi după ce săvârşesc avorturile. Medicii s-au apărat afirmând că embrionii sunt buni pentru piele şi sănătatea generală …

În consecinţă, a luat naştere un curent şi curând au început să circule zvonuri că medicii din oraş promovează fetuşii ca tonic. Femeile de serviciu din spitale au fost văzute luptându-se una cu alta pentru a lua acasă rămăşiţele umane atât de preţuite. Reporterii de la o publicaţie din Hong Kong au călătorit către Shenzhen pentru a vedea dacă zvonurile se confirmă. Astfel, o jurnalistă a mers la Centrul de Sănătate pentru femei şi copii din Shenzhen, care este condus de stat, şi prefăcându-se că este bolnavă a cerut unei doctoriţe un fetus. Aceasta i-a spus că, pentru moment, departamentul nu mai are în stoc, dar să revină.

A doua zi, jurnalista a revenit la ora prânzului. În cele din urmă, doctoriţa a ieşit din sala de operaţii ţinând în mână o sticlă de dimensiunea unui pumn, plină cu fetuşi de mărimea unui deget. Ea a spus: ,,Aici sunt 10 fetuşi, toţi avortaţi în această dimineaţă. Puteţi să-i luaţi. Suntem un spital de stat şi nu costă nimic. În mod normal, noi medicii îi luăm acasă pentru a-i mânca – gratis”.

Nu orice spital de stat este la fel de generos cu embrionii săi morţi ca Centrul de Sănătate pentru femei şi copii. De exemplu, la Spitalul Poporului din Shenzhen, jurnalista a avut parte de o surpriză.

Când i-a cerut fetuşi asistentei şefe, ea s-a uitat neliniştită în jur şi a cerut celorlalte asistente să plece. După ce a închis uşa, ea a întrebat cu voce joasă pe cumpărătorul sub acoperire: ,,De unde ştiţi că noi vindem fetuşi ?” Jurnalista a răspuns: ,,Mi-a spus un medic din Hong Kong, care mi-este prieten”. ,,Cine ? Care este numele lui ?” Ziarista nu era pregătită pentru această întrebare şi nu a putut da un nume. Asistenta i-a spus că fetuşii sunt de vânzare doar în cadrul spitalului şi nu pentru achiziţie publică. Ea a adăugat că unele cadre medicale ar vinde totuşi fetuşi cumpărătorilor din Hong Kong.

Jurnalista a aflat că preţul unui fetus este de 10 $, însă când marfa este într-o cantitate mică, preţul ar putea urca până la 20 $. Dar aceste preţuri sunt mărunţiş comparativ cu cele stabilite de clinicile particulare, despre care se spune că fac avere din vânzarea fetuşilor. Un tip de pe strada Bong Men Lao cere 300 $ pentru un fetus. Persoana de la clinică care se ocupă de aceasta este un bărbat de vreo 60 ani. Când a văzut-o pe ziarista suferindă, el i-a oferit să comande fetuşi care au ajuns la termen şi care ar conţine cele mai bune proprietăţi curative.

De asemenea, când o doctoriţă pe nume Yang de la Clinica Sin Hua a fost întrebată dacă fetuşii sunt comestibili, ea a spus cu emfază: ,,Bineînţeles că sunt. Ei sunt chiar mai buni decât placenta. Vă pot face pielea mai fină, trupul mai puternic şi sunt buni pentru rinichi. Când lucram în cadrul unui spital al armatei din provincia Jiangti, aduceam adesea fetuşi acasă. Erau roz, ca nişte şoricei, cu mâini şi picioare. De obicei, cumpăr nişte carne de porc pentru a face supă (cu fetuşi adăugaţi). Ştiu că sunt fiinţe umane, şi a-i mânca sună dezgustător. Dar la acea vreme, era o practică deja foarte răspândită”.

Un domn Cheng din Hong Kong susţine că a mâncat supă de fetuşi mai mult de 6 luni de zile. Bărbatul, la cei 40 de ani ai săi, călătorea frecvent către Shenzhen pentru afaceri şi a fost învăţat de prieteni să mănânce fetuşi. El spune că a întâlnit un număr de profesori şi medici din spitalele de stat care l-au ajutat să cumpere fetuşi. ,,La început, m-am simţit stânjenit, dar medicii mi-au spus că substanţele din fetuşi pot ajuta la vindecarea astmului meu. Am început să mănânc fetuşi şi treptat astmul a dispărut”, a spus Cheng.

Acum, Cheng mănâncă fetuşi doar ocazional pentru a-şi completa tratamentul, dar era o vreme când făcea călătorii regulate. ,,De fiecare dată când făceam călătoria, luam un termos la Shenzhen şi aduceam fetuşi în Hong Kong pentru a face supă. Dacă îmi dădeau 20 sau 30 o dată, îi puneam la frigider. Nu aveam supă în fiecare zi – depindea de aprovizionare.

De obicei, spălam fetuşii şi adăugam ghimbir, coajă de portocală şi carne de porc pentru a face supă. După ce am consumat o vreme, m-am simţit mult mai bine şi astmul mi-a dispărut. Obişnuiam să mănânc placentă, dar nu prea mi-a ajutat”. Întrebat dacă şi-a făcut griji că fetuşii ar putea fi purtători de boli, Cheng a respins ideea. ,,I-am cumpărat din spitale de stat. Medicii ar verifica femeile însărcinate înainte de a face procedura şi mi-ar vinde fetuşii doar dacă nu a fost nici o problemă. În plus, eu îi fierb întotdeauna la temperatură mare care omoară orice bacterie”. Deşi Cheng a depăşit orice greţuri în ce priveşte a mânca supă de fetuşi, el spune că a stabilit o limită clară a consumului de embrioni morţi întregi. De asemenea, el mărturiseşte că nu le vorbeşte oamenilor despre obiceiurile sale alimentare înfiorătoare.

Zou Qin, de 32 ani, o femeie din Hubei cu o piele fină ca a unei persoane cu câţiva ani mai tânără, atribuie felul în care arată unei diete cu fetuşi. Fiind medic la Clinica Lun Hu, Zou a făcut avort la câteva sute de paciente. Ea crede că fetuşii sunt foarte nutritivi şi susţine că a mâncat peste 100 în ultimele 6 luni de zile. Ea scoate un fetus în faţa reporterului şi îi expune criteriile de selecţie: ,,Oamenii preferă de obicei fetuşii femeilor tinere, şi este şi mai bine dacă este primul copil şi este de sex masculin”. Ea adaugă: ,,Ei sunt irosiţi dacă nu-i mâncăm. Femeile care fac avort aici nu vor fetuşii. Şi fetuşii sunt deja morţi când noi îi mâncăm. Nu facem avorturi doar ca să mâncăm fetuşii”.

,,Înainte, copiii surorii mele erau foarte slabi. Am auzit că fetuşii erau buni pentru sănătate şi am început să le duc nepoţilor mei”, spune Zou, fără mustrare de cuget. ,,Îi spăl cu apă curată până când arată alb transparent şi apoi îi fierb înăbuşit. Să-i faci supă este cel mai bine”. Ea admite că există dezavantaje în ce priveşte această delicatesă înspăimântătoare. ,,Fetuşii sunt foarte urât mirositori şi nu oricine poate suporta duhoarea”, a spus ea. ,,Poţi să faci şi prăjituri cu carne amestecând fetuşii cu carne tocată, dar trebuie să adaugi mai mult ghimbir şi arpagic ca să scapi de duhoare”.

Dr. Tan Siu-tong, legiuitor din Hong Kong, este surprins că cineva ar avea capacitatea de a depăşi duhoarea unui fetus mort, chiar dacă stomacul lui ar fi căptuşit cu plumb. ,,Când tot ţesutul placentar este mort, mirosul este înfiorător şi este suficient ca să te facă să te simţi rău. Este ca şi cum ai avea un şoarece mort în casă”, a spus el.

Fetuşii mâncaţi de chinezi sunt furnizaţi de serviciile de avort vaste ale Chinei. În ultimul an, medicii de la Spitalul Poporului – cel mai mare spital din Shenzhen – au făcut mai mult de 7.000 avorturi, 509 pe femei din Hong Kong. Asociaţia de Planificare Familială din Hong Kong estimează că 24% din toate avorturile femeilor din Hong Kong sunt făcute în împrejurimile dubioase ale unui spital chinezesc. O domnişoară Li din Hong Kong a făcut 2 avorturi în Shenzhen, dar nu a auzit niciodată de oameni care mănâncă fetuşi. ,,Dar nu am vrut copii, aşa că după avorturi, i-am abandonat pur şi simplu în spital”, spune ea. ,,Nu am vrut să mă uit la ei şi cu siguranţă nu am vrut să-i păstrez. Fetuşii de 2 sau 3 luni sunt doar apă şi sânge când ies. Sunt atât de mici, cum poţi să-i mănânci ?”

Medicii din teritoriu au răspuns cu dezgust şi neîncredere la relatările oamenilor care-şi suplimentează dieta cu fetuşi. Mulţi au citit articole despre canibalismul fetal, dar nici unul nu a fost în stare să confirme relatările. Ei tratează subiectul cu scepticism. Dr. Margaret Kwan, un ginecolog care până acum 2 săptămâni a deţinut postul de director executiv la Asociaţia de Planificare Familială, afirmă: ,,Acesta este cel mai bizar lucru pe care l-am auzit vreodată ca apărând în China. Sper doar să nu fie adevărat”.

Dr. Warren Lee, preşedinte al Asociaţiei de Nutriţie din Hong Kong, cunoaşte aceste zvonuri dezgustătoare. ,,A mânca fetuşi este un soi de doctorie chinezească tradiţională şi are rădăcini profunde în folclorul chinezesc. În termeni de nutriţie, un fetus ar fi o sursă bună de proteine şi grăsimi, şi există minerale în schelet. Dar nu ştiu dacă a mânca fetuşi este doar folclor sau mai mult de atât”, spune el. Potrivit lui Lee, este plauzibil faptul că fetuşii sunt bogaţi în anumiţi hormoni care sunt benefici pentru trupul uman adult, dar dacă acesta este cazul, conţinutul fetal ar trebui convertit într-o formă injectabilă pentru cele mai bune rezultate, deoarece cei mai mulţi hormoni inclusiv hormonul pentru diabet, insulina, sunt descompuşi în sistemul digestiv, înainte ca ei să aibă şansa de a fi absorbiţi de organism.

Dar Lee sugerează că oricine mănâncă un fetus caută un remediu care este mult mai insesizabil decât un hormon sau un mineral. ,,Unii oameni pot crede că există şi o substanţă neidentificată care are proprietăţi tămăduitoare, dar nu există nici o dovadă că acest lucru este adevărat”. Lee îi sfătuieşte pe oameni să fie precauţi: ,,Există oameni care vor doar să facă bani şi ei vor veni cu toate soiurile de formule sau substanţe care, spun ei, vor vindeca bolile”.

Pe când era copil, Patrick Yau a fost hrănit cu placentă umană de către mama sa care lucra la un spital local, dar în calitatea sa actuală de psiholog la Departamentul de Asistenţă Socială, el este atât dezgustat, cât şi şocat de ideea de a mânca fetuşi: ,,Fiind catolic, mă opun avorturilor deoarece cred că fetusul este o viaţă umană, şi cu siguranţă obiectez faţă de a mânca un copil mort după ce a fost avortat”. Yau admite că în China, unde politica ,,un copil” a transformat avorturile într-o soluţie acceptabilă, oamenii ar putea adopta o nouă perspectivă asupra vieţii dinainte de naştere, ca aceea că embrionii sunt lipsiţi de statutul lor de fiinţe umane.

Dar Tang nu reuşeşte să înţeleagă cum cineva din orice colţ al lumii se poate convinge pe sine ,,că mănâncă doar un organism, când în realitate mănâncă un copil mort”. ,,Poate că nu este o fiinţă umană formată, dar când se gândesc la el, cei mai mulţi oameni şi-ar spune: ,,Ugh ! Nu, nu pot mânca asta”. Nu cred că oamenii civilizaţi, care au o educaţie, ar putea face acest soi de lucruri”.

Dr. Wong, un medic din Hong Kong care practică medicină occidentală, crede că doar cei ignoranţi ar mânca fetuşi umani. El explică că fetuşii conţin mucopolizaharide, care sunt benefice pentru metabolism, dar afirmă că acestea pot fi găsite într-o mulţime de alte mâncăruri. Medicul chinez Chu Ho-Ting este de acord că nu există loc pentru fetuşi în medicină şi sugerează că ar putea fi chiar nesănătos dacă femeia însărcinată a avut vreo boală. ,,Cele mai multe bacterii pot fi omorâte sub temperatura de 100 grade, dar unele necesită 400 grade”.

Proteine, grăsimi, minerale, hormoni, mucopolizaharide, doctorie chinezească tradiţională, infectată sau nu – aici este vorba de un fetus uman, care este avortat şi apoi mâncat de om. Indiferent ce-am spune despre el, nu putem uita nici o clipă că vorbim de o fiinţă umană. În clipa în care încetăm să realizăm acest lucru, nu mai suntem noi înşine oameni, nu mai vorbim despre a fi creştini …