Congresul de Teologie Ortodoxă de la Atena, 1936 (VI)

Congresul de Teologie Ortodoxă de la Atena, 1936

Problema calendarului (II)

de dr. Vasile Gheorghiu

 

Partea I

II. Chestiunea calendarului în Occident

În Occident chestiunea reformei calendarului a luat o altă direcţie. Cercurile comerciale şi industriale nu sunt mulţumite cu calendarul gregorian pentru că acesta nu are nici luni, nici trimestre şi nici semestre egale, fapt care îngreuie mult operaţiunile de bancă şi de plată a funcţionarilor şi lucrătorilor de pe la marile stabilimente industriale. Lor le-ar conveni mai bine un calendar în care anul să fie împărţit în trimestre şi semestre cât se poate de egale şi, dacă se poate, şi în luni de egală lungime sau în luni care să înceapă cel puţin cu aceeaşi zi săptămânală.

Societatea Naţiunilor s-a preocupat şi de reforma calendarului, considerând această chestiune un mijloc de apropiere şi pacificare între popoare. În Geneva lucrează o comisiune specială în această direcţie, având însărcinarea să întrebe naţiunile asupra reformelor calendaristice pe care le propun şi să centralizeze rezultatele. Şi Consiliul Ecumenic al Bisericilor pentru creştinismul practic a hotărât în anul 1932 să studieze problema calendaristică în tot complexul ei.

În această direcţie s-au făcut multe şi diferite propuneri. Eu ţin să aduc la cunoştinţa marelui public numai următoarele 2 tipuri mai caracteristice de proiecte calendaristice, tipuri a căror primire este recomandată îndeosebi naţiunilor şi statelor.

 

1. Anul de 12 luni cu trimestre egale de câte 13 săptămâni sau 3 luni.

Anul are următoarea alcătuire:

a) Fiecare trimestru are 91 zile. Luna primă are 31 zile, celelalte 2 luni au câte 30 zile. În total trimestrul are 3 luni cu 13 săptămâni.

b) Prima lună a fiecărui trimestru începe în tot cazul cu o zi de duminică. Luna a doua începe cu o zi de miercuri. Iar luna a treia cu o zi de vineri. Aşa fiind data şi ziua săptămânală a fiecărei luni dintr-un trimestru corespunde exact cu datele şi zilele săptămânale ale lunilor corespunzătoare din celelalte trimestre.

Tabela de mai jos va ilustra mai bine alcătuirea acestei reforme calendaristice[1]:

 

2. Anul de 13 luni cu luni şi trimestre egale de câte 13 săptămâni.

Alcătuirea anului este următoarea:

a) Fiecare lună are câte 4 săptămâni complete, aşadar, câte 28 zile. Toate lunile încep cu o zi de duminică. Şi atunci şi anul începe cu o zi de duminică.

b) Data şi ziua săptămânală a tuturor lunilor corespund cu olaltă.

c) Luna a 13-a cea cu numele ,,sol” îşi primeşte locul său între luna lui iunie şi iulie şi se compune din cele 14 zile din urmă ale lunii lui iunie şi cele 14 zile dintâi ale lunii lui iulie.

Tabloul trimestrelor acestui sistem calendaristic ar fi următorul:

 

Atât tipul I, cât şi tipul II socotesc anul numai cu 364 zile. La finea săptămânii a 52-a adaugă însă câte o zi, numită ,,ziua anului” (Jahrestag). În anii bisecţi adaugă încă şi o a doua zi, numită ,,zi intercalară” (Schalttag) şi anume la finea ultimei săptămâni a lunii lui iunie.

Deşi ambele tipuri de calendar sunt recomandate în mod foarte călduros din partea comisiunii respective a Societăţii Naţiunilor şi deşi se face pentru primirea lor multă propagandă în toată lumea, totuşi noi nu le putem accepta din următoarele motive:

  1. Nici tipul I şi nici tipul II nu reuşesc să împartă anul în trimestre şi semestre egale, pentru că dintre cele 4 trimestre, cel puţin unul trebuie să rămână inegal, şi tot aşa trebuie să rămână şi semestrele inegale. Şi nici nu poate fi altfel, pentru că anul are 365 şi nu 364 zile. La acestea mai vine în anii bisecţi (cu 366 zile) încă o zi în plus, aşa că şi un al doilea trimestru trebuie să devină inegal. În aceste condiţiuni avantajele cele atât de mult trâmbiţate ale acestor proiecte de reformă calendaristică nu există.
  2. Anul cu 364 zile nici nu poate fi considerat un an complet. Şi de aceea nici statisticile care se vor face asupra acestor ani nu pot fi considerate statistici anuale, ci numai statistici parţiale, care, pentru a putea deveni statistici anuale, mai trebuiesc completate cu datele zilei a 365-a a unui an, iar în anii bisecţi şi cu datele zilei a 366-a a anului.
  3. Proiectele acestea calendaristice distrug şirul zilelor săptămânale, căci dacă se zice că fiecare an va începe cu o zi de duminică, atunci acea zi de duminică este o zi de duminică adevărată numai în anul întâi, pe când în ceilalţi ani ziua de duminică a anului va fi de fapt o zi de luni, marţi, miercuri etc. Aceasta trebuie să se întâmple din cauza ,,zilei anuale” (Jahrestag) şi a celei ,,intercalare” (Schalttag), care trebuiesc adăugate fiecărui an şi care rămân fără de nume. Câtă confuzie se va produce cu acestea în viaţa cea de toate zilele, cine ar putea spune ? Cine poate lua răspunderea pentru atâta confuzie şi dezorientare ?

Mai ceva.

Comisiunea calendaristică a Societăţii Naţiunilor se poartă şi cu gândul de a fixa sărbătoarea Paştilor creştine pe o duminică fixă a lunii lui aprilie.

Şi împotriva acestei încercări trebuie să ne pronunţăm cu toată hotărârea. Biserica are îndatorirea şi este chemată ca să fixeze duminica de Paşti în fiecare an. Biserica şi-a împlinit până acum întotdeauna îndatoririle sale şi a comunicat publicului din vreme ziua de Paşti. Nimeni nu are dreptul să facă incursiuni ilicite în sfera de competenţă a Bisericii.

Duminica de Paşti nici nu este greu de calculat. Echinocţiul de primăvară cade în ziua de 21 martie. Observi pe cer când apare prima lună plină. Şi în proxima duminică serbezi ziua de Paşti.

Ce priveşte Orientul creştin, putem adăuga că în Orient însăşi situaţiunea Bisericilor Ortodoxe ne ajutoră foarte mult pentru a putea afla ziua de Paşti şi fără de concursul unor tabele pascale sau a unui calendar. Bisericile Ortodoxe au toate altarul îndreptat spre răsărit, spre punctul echinocţial. Ziua, când soarele ajunge să răsară în punctul echinocţial, se poate constata uşor. Dâra de lumină, care la răsăritul soarelui străbate prin fereastra din altar, trebuie să se vadă până în mijlocul pridvorului bisericii. Soarele a răsărit în acea zi în punctul echinocţial. Mai aştepţi încă până ce vezi luna plină pe cer. Şi în proxima duminică serbezi Paştile cu conştiinţa deplin împăcată că le-ai serbat la timpul cuvenit. Bisericile Ortodoxe cu altarul lor îndreptat spre răsărit sunt aşadar mici observatoare astronomice, construite anume aşa pentru a da credincioşilor ei întotdeauna posibilitatea ca să serbeze Sfintele Paşti la timpul cuvenit, chiar şi atunci când nu avem vreun calendar în mâini.

* * *

Rezultatul discuţiunilor noastre de până acum îl putem rezuma în următoarele puţine cuvinte:

Reforma calendaristică care s-a făcut în Biserica Ortodoxă a României poate fi considerată, cu drept cuvânt, cea mai bună din toate câte s-au făcut vreodată. Ea prezintă un frumos rezultat în domeniul cronologiei matematice şi tehnice. Acceptarea acestei reforme calendaristice o recomandăm cu toată căldura nu numai creştinilor din Orient, ci şi celor din Occident. Aceştia vor înţelege mai târziu că reforma noastră este superioară reformei calendaristice gregoriene. Proiectele mai noi de reformă calendaristică preconizate de Societatea Naţiunilor trebuiesc însă net refuzate pentru că ele sunt înainte de toate o sfidare a străduinţelor bimilenare a omenirii de a aduce anul civil în acord cât mai deplin cu anul tropic solar.

Cernăuţi, la 18 noiembrie 1936

Dr. Vasile Gheorghiu

 

[1] Tabloul acestei reforme calendaristice, numit ,,The World Calendar”, îl redau după Journal of Calendar Reform, December 1933, New York City, nr. 4.

Din aceeasi categorie...