Congresul de Teologie Ortodoxa de la Atena, 1936 (XIV)
Congresul de Teologie Ortodoxă de la Atena, 1936
Întâiul congres de teologie ortodox (XIV)
V. Congresul [continuare]
Ziua a şasea
În ziua de 4 decembrie dnii congresişti au făcut o excursiune la Corint. Aici au vizitat biserica Sfântului Apostol Pavel. După aceea s-au aşezat la masa dată în onoarea lor de către prea sfinţitul mitropolit al Corintului, domnul Damascen, la care au luat parte şi miniştrii educaţiei, dl. Gheorgacopulos, şi al căilor ferate, dl. Spiridon. După desert mitropolitul din Corint a salutat pe congresişti cu cuvinte calde, la care răspunde, mulţumind, preşedintele congresului, dl. Alivizatos, în felul următor:
Prea sfinţite,
Un sfârşit mai frumos şi mai plăcut nu putea să-şi dorească congresul nostru decât acela pe care l-a găsit aici în renumita noastră împrejurime, care în afară de importanţa ei cea mai mare istorică este consfinţită prin picioarele Apostolului Pavel, înfiinţătorul de Dumnezeu scutitei d-voastre mitropolii, pe care o ilustraţi ca arhiereu de atâta vreme.
Teologia ortodoxă, adunându-se după veacuri mai întâi aici, nu putea să nu viziteze mai întâi şi în primul rând locul de pelerinaj, sfântul loc al Corintului, căruia sunt închinate, precum este cunoscut, cele două diamante ale Noului Testament, epistolele cele două către Corinteni, care formează baza de progres teologic ce stă deasupra neamurilor, a Bisericii creştine de pretutindeni, pentru calda şi părinteasca primire şi pentru atenţiunea deosebită.
Înfăptuirea acestei griji se datoreşte d-voastre, prea venerate, care deodată cu ştirea despre convocarea congresului aţi luat preşedinţia pentru a se asigura vizitarea Corintului şi aţi fost gata ca să revărsaţi asupra noastră în măsură largă dragostea de străini, o dragoste cu adevărat regească, de care ne facem părtaşi din dimineaţa acestei zile. Frumoasele şi neuitatele impresii pe care le primim trecând prin eparhia scutită de Dumnezeu a d-voastre, întărite prin voinţa iubitoare de străini şi prin caldele manifestări ale nobilului şi evlaviosului popor din Corint, îndeplinesc darul pentru care suntem cu toţii recunoscători înalt prea sfinţiei voastre.
Congresul nostru plineşte acest lucru mare pentru istoria Bisericii noastre, pentru că este cel dintâi care după atâtea veacuri a fost alcătuit în acest fel şi fiind impus de ştiinţă şi-a arătat toată grija teologică, centralizând întreaga ei atenţiune spre a studia cu zel şi grijă interesantele chestiuni teologice, din a căror rezolvare favorabilă va rezulta progresul şi viitoarea înălţare a vieţii bisericeşti. Este de prisos să accentuez că semnul importanţei lui deosebit de mare este faptul că lucrarea lui binecuvântată am început-o de pe urmele marelui apostol al neamurilor, care a devenit tuturor toate ca să-i mântuiască pe toţi.
Vă mulţumim, prea venerabile, în mod cald pentru tot darul bogat adus congresului nostru. Cunoscând cu toţii lucrarea aleasă în duhul lui Hristos şi a marelui apostol pe care aţi desfăşurat-o în acest frumos şi binecuvântat colţ de ţară greacă şi hartă creştină, dorim să vă asigurăm ca reprezentant al Bisericii lui Dumnezeu că teologia ortodoxă nu va uita niciodată îndatorirea sa de a servi cu credinţă şi să colaboreze împreună cu Biserica conducătoare.
Cu adevărat fericită şi destul de simbolică este coincidenţa că în acea zi în care serbaţi ziua onomastică în amintirea pioasă a marelui Părinte şi teolog al Bisericii, a Sfântului Ioan Damascenul, teologia întrunită într-un singur trup priveşte la d-voastre pentru ca să admire faptele d-voastre, ca să primească binecuvântările şi urările d-voastre şi să mărturisească că în Biserica noastră renăscută în vremurile de acum nu este un progres cât de mic la care să nu fie prezentă Biserica noastră conducătoare, progresul Bisericii învăţătoare, al teologiei. Progresul acesta comun de asemeni greu, dar sigur şi pozitiv, mergând înainte, pregăteşte fără îndoială o nouă perioadă de înflorire a Bisericii noastre.
Permiteţi-mi să ridic paharul şi să beau în numele nostru al tuturora pentru sănătatea şi viaţa îndelungată a înalt prea sfinţiei voastre spre binele binecuvântatei d-voastre eparhii, a celebrei şi istoricei cetăţi a Corintului şi a întregii Biserici.
Tot aşa şi profesorul român, dl. Vintilescu, şi profesorul rus, dl. Kartaşov, au vorbit explicând în acelaşi timp cât de mişcată le este inima şi cât de mare este bucuria lor că s-au învrednicit să calce pe pământul pe care au stat picioarele apostolului neamurilor, Pavel.
La ora 4 d.m. congresiştii au vizitat vechiul Corint, dezgropările ce s-au făcut şi muzeul. După aceea s-au întors la Atena cu cele mai vii şi frumoase impresii.
Ziua a şaptea
Duminică, la 6 decembrie, congresiştii care au mai rămas au făcut o excursiune la Mânăstirea Pentelei. Pe aceştia i-a primit, trăgând clopotul de la intrarea în mânăstire, egumenul ei, arhimandritul Hrisostom şi fraţii, îmbrăcaţi în sfinte odăjdii. După aceea au trecut în biserică, unde s-a cântat în prezenţa şi a prea fericitului arhiepiscop doxologia, după care arhimandritul din uşa frumoasă a altarului a adresat congresiştilor o cuvântare ocazională. Apoi s-a dat o masă în mânăstire, la care s-au schimbat calde urări între prea fericitul arhiepiscop, egumen, profesorul Popescu, profesorul Ionescu şi dl. rector.
După acestea congresiştii, asistând la serviciul de seară şi admirând exemplara rânduială mânăstirească care se ţine în mânăstire şi buna creştere a călugărilor, s-au întors la ale sale.
