Cugetari nr. 03

Ianuarie 2007

Ceremonie păgână la Atena

La sfârşitul lunii ianuarie a.c., a avut loc un eveniment important, care a marcat începutul unei noi etape în procesul de descreştinare a societăţii contemporane şi de întoarcere la religiile păgâne antice. Astfel, pentru prima oară de la interzicerea păgânismului în Imperiul Roman, de către împăratul Teodosie, la sfârşitul secolului al IV-lea, în centrul Atenei, într-un templu vechi de 1800 de ani, a avut loc o ceremonie păgână.

Zeii antichităţii s-au întors pe furiş în lume şi sunt prezenţi de mai multă vreme, oamenii aducându-le cinstire indirect prin închinarea la patimile pe care le întruchipează: închinarea la zeiţa frumuseţii, Afrodita/Venus, prin concursurile de frumuseţe şi erotismul exacerbat, închinarea la zeul războiului, Ares/Marte, prin nesfârşitele războaie purtate în multe părţi ale globului, închinarea la zeul comerţului şi al şiretlicurilor, Hermes/Mercur, prin negoţul necinstit şi câştigarea nedreaptă a unor sume fabuloase de bani, închinarea la însuşi Zeus/Jupiter, prin dorinţa imensă de putere nutrită, de la oameni neînsemnaţi până la preşedinţi de ţări.

Imagini de la începutul ceremoniei păgâne

De asemenea, păgânii cu mască de creştini ai ultimelor secole s-au străduit să aducă în actualitate obiceiurile şi tradiţiile religiei greceşti antice, ca preambul pentru reînvierea cultului ca atare. În 1892, baronul Pierre de Coubertin a lansat ideea reluării jocurilor olimpice, care, în antichitate, erau strâns legate de viaţa religioasă, sportul împletindu-se cu practicile acesteia. Unul din simbolurile cele mai evidente preluate de la antici este flacăra olimpică, aprinsă precum în vechime prin rostirea unei invocaţii către zeul soarelui, Apollo.

Iată că, în prezent, cultul antic începe să renască, ceremonia de la Atena, organizată de grupul Ellinais, fiind un prim pas în această direcţie. Grupul Ellinais, cu sediul în capitala Greciei, a fost înfiinţat în urmă cu un an având ca scop tocmai reînvierea obiceiurilor cultice. Grupul, care se autointitulează ,,Sfânta Asociaţie a Credincioşilor Religiei Antice Greceşti” sau închinătorii la cei 12 zei antici din Muntele Olimp, a reuşit să obţină, în justiţie, recunoaşterea sa ca religie. El are câteva sute de membri, printre care medici, profesori sau artişti pasionaţi de tradiţiile Greciei antice, care respectă practicile antice şi un calendar care porneşte de la prima olimpiadă din anul 776 î.Hr..

Grupul a cerut guvernului grec să înregistreze birourile lor ca lăcaşuri de cult, în care să poată săvârşi căsătorii şi alte ritualuri potrivit religiei antice. În plus, Ellinais a cerut guvernului ,,dreptul de a folosi templele antice” ca lăcaşuri pentru săvârşirea slujbelor lor, după cum declară preoteasa Doreta Peppa.

Ceremonia care a avut loc la Atena, duminică 21 ianuarie 2007, a sărbătorit recunoaşterea oficială a acestei religii în justiţie anul trecut, ca urmare a cererii grupului Ellinais. Ea s-a desfăşurat în centrul oraşului Atena, la Templul lui Zeus Olimpianul. Grupul a cerut guvernului grec să înregistreze birourile lor ca lăcaşuri de cult, în care să poată săvârşi căsătorii şi alte ritualuri potrivit religiei antice. În plus, Ellinais a cerut guvernului ,,dreptul de a folosi templele antice” ca lăcaşuri pentru săvârşirea slujbelor lor, după cum declară preoteasa Doreta Peppa.

Ceremonia organizată în ianuarie nu a reprezentat un spectacol sau o simplă punere în scenă a practicilor antice, ci o celebrare autentică. Douăzeci de persoane înveşmântate în costume antice s-au adunat lângă ruinele templului, ignorând faptul că Ministerul Culturii a interzis folosirea acestuia pentru ceremonii, în scopul protejării lui. Însă oficialităţile Atenei nu au intervenit, deoarece participanţii au săvârşit ceremonia în afara templului.

Lângă coloanele corintiene ale templului, un sol cu o suliţă de metal pe care se împleteau doi şerpi sculptaţi, a anunţat începerea celebrării, pentru ca apoi preoţii îmbrăcaţi în robe roşii şi albastre să elibereze doi porumbei ca simbol al păcii. Un alt preot a turnat vin şi ierburi într-un vas de aramă, în timp ce un cor de bărbaţi şi femei intona imnuri despre ,,frăţia dintre oameni”.

Momentul culminant l-au constituit imnurile în cinstea lui Zeus, în care el a fost numit ,,rege al zeilor şi motor al tuturor lucrurilor” şi în care i s-a cerut să aducă pace în lume. Ceremonia, supravegheată de trei ,,înalţi preoţi”, a celebrat căsătoria dintre Zeus şi Hera, zeiţa iubirii şi a căsătoriei.

Într-un stil tipic discursului religios al acestui început de mileniu, în care sunt amestecate noţiuni mai mult sau mai puţin incompatibile, precum pacea, ecologia şi educaţia, unul dintre cei trei ,,înalţi preoţi”, Costas Stathopoulos, declara: ,,Mesajul nostru este despre pacea în lume şi despre un stil de viaţă ecologic, în care oricine are dreptul la educaţie”. Pentru greci, ecologia era fundamentală, a continuat el, după ce o preoteasă, cu mâinile ridicate spre cer l-a rugat pe Zeus ,,să aducă ploaia pe planetă”.

Stathopoulos a mai oferit amănunte despre caracteristicile cultului său: ,,Noi nu credem în dogme, ca alte religii, noi credem în libertatea minţii”, oferind o nouă mostră limpede despre încadrarea filozofiei sale în curentul contemporan de eliberare a minţii de cugetare, din ce în ce mai prezent în societate. Astfel, Ellinais afirmă că nu crede în dogme, precum creştinismul, pe care îl consideră perimat, ci într-o libertate a minţii care permite adepţilor săi să … se închine lui Zeus.

Era de la sine înţeles ca, odată cu descreştinarea care atacă din ce în ce mai tare societatea, omul, care este religios prin natura sa, să caute surogate de religie. Alături de importarea religiilor şi practicilor orientale, care a luat un avânt considerabil în ultima jumătate de secol, de curentele antroposofice şi teosofice, de inventarea de noi religii şi filozofii (precum scientologia, Biserica Unificării a lui Moon), are loc reînvierea păgânismului antic. În ţările din Nordul Europei, oamenii şi-au adus aminte de zeul Odin şi reînfiinţează cultul său, în America Latină nu au încetat nicicând practicile păgâne autohtone, iar astăzi şi în Grecia reapare păgânismul antic.

Un închinător al celor 12 zei antici arzând tămâie în faţa templului lui Zeus Olimpianul

Şi dacă grupul Ellinais urmăreşte reînvierea cultului păgân existent în Grecia antică, oare vor urma jertfele de animale – precum se jertfeau odinioară turme de tauri lui Zeus sau Marte pentru obţinerea biruinţei în războaie sau porumbei Afroditei pentru câştigarea dragostei – sau de oameni ? Zeilor li se aduc, de fapt, de multă vreme jertfe omeneşti pe diferite altare: al sportului şi performanţelor, al frumuseţii, al muzicii etc. Ce va urma oare, dacă aceşti urmaşi ai păgânilor din antichitate vor voi să facă voile zeilor lor, în semn de înaltă cinstire, şi vor considera, într-o bună zi, că, noi creştinii, suntem numai buni de jertfă ?

Teodor Ionescu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 34/martie-aprilie 2007