Declaratia Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei privind reinnoirea ideologilor secolului al XX-lea in Rusia – comentarii IV
Declarația Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei privind reînnoirea ideologiilor secolului al XX-lea în Rusia
New York, 5 iunie 2025
Comentarii pe marginea ei (IV)
Printre fenomenele existente în spaţiul ortodox rus se numără un aspect controversat al procesului de proslăvire a Sfinților Noi Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei. Acesta nu este tocmai un teren solid, ci dimpotrivă, unul deosebit de alunecos, din cauza unor curente care au apărut în secolul XX în Biserica Ortodoxă, precum modernismul, renovaţionismul, serghianismul, ca şi a unei obscurităţi generale în ce priveşte mărturisirea de credinţă a celor care au murit. Sunt binecunoscute discuţiile din mediile bisericeşti despre diferiţi clerici sau mireni care au fost omorâţi pentru credinţa lor în Hristos, dar a căror sfinţenie ar putea fi umbrită de apartenenţa lor la Patriarhia Moscovei, începând de la Declaraţia de loialitate a mitropolitului Serghie faţă de guvernul sovietic din 16/29 iulie 1927 încoace. De asemenea, în spaţiul bisericesc rus au fost luate în calcul alte criterii care pot umbri sfinţenia celor care au murit pentru credinţa lor.
Enciclica Sinodului rus nu menţionează astfel de chestiuni, ci doar aminteşte faptul că Biserica din diaspora a canonizat întreaga oaste a sfinţilor noi mucenici şi mărturisitori în 1981, în timp ce Patriarhia Moscovei a făcut aceasta mult mai târziu. De altfel, de-a lungul timpului, a existat o sumă de neînţelegeri între Patriarhia Moscovei şi diaspora rusă pe tema sfinţilor mucenici, începând chiar cu lista celor canonizaţi.
Haideţi să aruncăm o privire asupra acestor neînţelegeri, ca punct de pornire pentru ceea ce am dori să evidenţiem în final.
Din 1927 încoace, Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora a canonizat mai mulţi sfinţi:
1964 – Sfântul Ioan de Kronstadt
1970 – Sfântul Ghermano de Alaska
1978 – Sfânta Xenia de Petersburg
1981 – Soborul Sfinţilor Noi Mucenici şi Mărturisitori ucişi de atei. În urma mai multor ani de pregătire a dosarelor de canonizare, Soborul Arhieresc din 1981 a decis canonizarea Noilor Mucenici şi Mărturisitori ai Rusiei din secolul XX. Acest eveniment a avut loc la 19 octombrie/1 noiembrie 1981. Cu această ocazie au fost canonizați peste 30.000 sfinţi noi mucenici și mărturisitori care au fost martirizați în timpul Revoluției Ruse, Războiului Civil dintre anii 1917-1918 și în urma cruntelor persecuții comuniste.
1990 – Soborul preacinstiţilor Părinţi şi Stareţi de la Optina, Sfântul Paisie Velicikovski
1994 – Sfinţii Nicolae, arhiepiscop al Japoniei, Inochentie, mitropolit al Moscovei, şi Ioan, arhiepiscop de Shanghai şi San Francisco, şi lista poate continua.
Având în vedere modul în care Patriarhia Moscovei a tratat unirea cu Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora – cerând ierarhilor din diaspora să se pocăiască oficial pentru păcatul schismei şi să îngenuncheze înaintea patriarhului rus[1] … –, nu este de mirare că Patriarhia Moscovei a contestat validitatea canonizărilor săvârşite de Biserica din diaspora, socotind că ea a canonizat sfinţi ,,care geografic (cu unele excepţii) nu aveau nici o legătură cu diaspora rusă” şi a săvârşit aceste acte împotriva celei mai înalte autorităţi bisericeşti [adică, a ei][2].
Însă, ulterior, pentru a ‘ţine pasul’ cu evlavia poporului, Patriarhia Moscovei a canonizat cei mai mulţi dintre sfinţii recunoscuţi de Biserica din diaspora. Astfel, între anii 1988-2006, a canonizat peste 1.500 sfinţi noi din secolul XX, dintre care peste 1.300 sunt sfinţi mucenici şi mărturisitori (ierarhi, preoţi, monahi şi monahii, credincioşi şi credincioase). În 2009, a canonizat alţi 668 noi sfinţi din secolul XX, fiecare după numele său. De asemenea, în diverse eparhii din Rusia au fost canonizaţi alţi 230 noi sfinţi din secolul XX, cu cinstire locală. În prezent, în toate eparhiile Patriarhiei Moscovei există în mod oficial câte o Comisie Eparhială pentru Canonizare – comisii care se conduc după un regulament şi criterii directoare canonico-istorice aprobate de Sfântul Sinod rus în 1995[3]. Şi procesul de canonizare continuă până astăzi.
Faptul că cele două părţi – Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora şi Patriarhia Moscovei – au întocmit liste diferite ale celor pe care i-au considerat vrednici de a se număra în rândul Sfinţilor Noi Mucenici şi Mărturisitori ai Rusiei a constituit o adevărată problemă hagiologică. Potrivit Comisiei Sinodale pentru Canonizare a Patriarhiei Moscovei, Biserica din diaspora nu a avut îndeajuns de multe surse documentare şi nici nu le-ar fi putut avea, întrucât ,,majoritatea covârşitoare a actelor de martiriu ale celor care au suferit pentru credinţă în secolul XX se găsesc în arhivele departamentelor organelor represive (complet clasificate în acei ani și chiar și astăzi doar parțial dezvăluite), iar majoritatea dovezilor documentare despre viața lor înainte de martiriu se află în arhivele Rusiei (unde accesul la unele fonduri documentare este încă limitat cercetătorilor)”[4].
Prin urmare, la pregătirea canonizării noilor sfinţi s-a luat în considerare de fapt o singură sursă hagiografică: tradiția păstrată de credincioși, iar ignorarea – în opinia moscoviţilor – a actelor de martiriu (dosarele de investigație ale sistemului CEKA – OGPU – NKVD – KGB) a dus la o serie de incidente ,,care pun sub semnul întrebării însăşi legitimitatea actului de canonizare”.
Astfel, spre deosebire de Patriarhia Moscovei, Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora a canonizat pe toţi cei care au pătimit alături de familia ţarului şi alţi membri ai Casei Romanov, iar numele lor au fost incluse în slujba mucenicilor regali[5]. Dintre aceştia, câţiva păreau să nu aparţină Bisericii Ortodoxe: luterana Ekaterina Adolfovna Schneider (1856-1918) – care a fost profesoara de limba rusă a marii ducese Elisabeta Feodorovna şi ulterior a ţarinei Alexandra Feodorovna, căreia i-a devenit prietenă devotată şi confidentă; romano-catolicul Aloise (Alexie) Trupp (1856-1918) – care a fost valetul ţarului Nicolai al II-lea; şi credinciosul de rit vechi Evghenie Sergheevici Botkin (1865-1918) – care a fost medicul personal al familiei ţarului, iar printre slujitorii decedaţi ai membrilor Casei Romanov găsim numele secretarului marelui duce Mihail Alexandrovici (fratele ţarului Nicolai al II-lea), anglicanul Brian Johnson (1878-1918).
Patriarhia Moscovei – şi nu numai ea – a profitat de acest fapt ca să înfiereze diaspora rusă pentru o astfel de greşeală, însă realitatea istorică s-a dovedit a fi cu totul alta.
Ekaterina Schneider s-a născut în Sankt Petersburg, într-o familie germană baltică, de religie luterană, fiind nepoata fostului medic imperial, dr. Hirsch. Profesoară de limba rusă a marii ducese Elisabeta Feodorovna şi ulterior a ţarinei Alexandra Feodorovna, ea a devenit confidenta ţarinei şi locuia în Palatul Alexandru din Țarskoie Selo. Ea s-a convertit la ortodoxie, dar nu se cunoaşte perioada din viaţa ei în care a făcut acest pas.
În mai 1918, contesa Anastasia Hendrikova (domnișoara de onoare personală a ţarinei Alexandra Feodorovna, de origine rusă, de religie ortodoxă) şi Ekaterina Schneider au sosit la Ekaterinburg, de unde au fost duse cu trenul – împreună cu alţi 33 prizonieri – la Perm, unde au fost transferate într-o închisoare locală. Pe 22 august/4 septembrie 1918, ele au fost duse împreună cu alţi 11 prizonieri în afara oraşului, unde au fost împuşcaţi cu toţii. Pe 19 mai 1919, trupurile lor au fost recuperate şi îngropate în cimitirul Yegoshikha din Perm, iar mormintele lor au fost marcate cu cruci ortodoxe. După ce bolşevicii au preluat puterea în regiune, mormintele lor au fost distruse şi locaţia lor s-a pierdut. Abia în 2020 a fost stabilit locul unde se aflau înmormântate trupurile lor, datorită unei fotografii vechi de un secol, făcută în ziua îngropării lor – 16 mai 1919[6].
Pe 8 septembrie 2020, trupurile lor au fost exhumate şi cercetate amănunţit, studiu care a durat aproape 4 ani. Pe 30 mai 2024, şefa Departamentului de Publicaţii al Episcopiei Perm, Olga Troiţkaia, a anunţat că testele medico-legale au confirmat identitatea rămăşiţelor ca fiind cele ale Anastasiei Hendrikova şi Ekaterinei Schneider[7].
Sicriele care conțin moaștele Sfintelor Anastasia Hendrikova și Ekaterina Schneider se află în Biserica Adormirea Maicii Domnului din Perm. Clericii care se află în jurul sicrielor aparţin Patriarhiei Moscovei …
Din nefericire, despre Aloise (Alexie) Trupp nu cunoaştem multe lucruri. Singura informaţie pe care am putut-o găsi a fost că participa la slujbele ortodoxe, stând în sfântul altar şi pregătind cădelniţa sau îndeplinind alte servicii[8].
Pe 3 februarie 2016, Sinodul Episcopal al Patriarhiei Moscovei l-a canonizat pe Evghenie Sergheevici Botkin, sub numele de Dreptul purtător de patimi Evghenie Medicul, iar pe 25 martie 2016, în Spitalul Clinic nr. 57 din Moscova, Episcopul Panteleimon de Orekhovo-Zuevo (foto) a sfinţit prima biserică din Rusia în cinstea Dreptului Evghenie[9]. Ulterior, în mai multe oraşe din Rusia s-au ridicat biserici în cinstea mucenicului[10].
Nu am găsit nici un fel de informaţii despre credinţa sa, dacă a fost ortodox sau credincios de rit vechi[11], şi nu putem decât să presupunem că dacă ambele Biserici – Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora şi Patriarhia Moscovei – l-au canonizat deopotrivă, nu a existat nici o îndoială în privinţa credinţei lui.
Timp de mulţi ani, istoria vieţii şi morţii marelui duce Mihail Alexandrovici şi asociaţilor lui a fost muşamalizată şi de fapt falsificată. În diferite publicaţii, secretarul marelui duce, Nicolae Zhonson/Johnson este numit Brian şi este considerat cetăţean britanic, sau chiar spion. Până şi în hotărârea privind încheierea cazului criminal nr. 18/123666-93, ,,Privind clarificarea circumstanţelor morţilor membrilor casei imperiale ruse şi persoanelor din anturajul lor în perioada 1918-1919”, datată 11 februarie 2003, putem citi: ,,1.1. Moartea marelui duce Mihail Alexandrovici şi a anturajului său. Pe 7 martie 1918, Sovdep Gatchina l-a arestat pe Mihail Alexandrovici, secretarul său un cetăţean britanic Johnson (Nicolae Nicolaevici) Brian şi un număr de persoane de rang înalt care locuiau în Gatchina”.
În 2009, surorile Elisabeta şi Liudmila Grişin, rude îndepărtate ale lui Johnson au venit în Perm. Ele au fost primele care au spus că secretarul marelui duce nu era Brian Johnson, ci Nicolae Nicolaevici Zhonson. Dar abia în 2017, nepotul lui Johnson, Vladimir Bistrov, a prezentat documente de familie care dovedesc că Nicolae Nicolaevici Zhonson era în realitate un aristocrat rus, născut în Sankt Petersburg, de credinţă ortodoxă şi ofiţer la a patra generaţie.
Prima menţiune a numelui Zhonson în arhivele ruseşti apare în secolul al XVIII-lea. Străbunicul lui Nicolae Zhonson era Ivan Ivanovici Zhonson. Născut în 1769, el era membru titular al Consiliului şi profesor de limba germană al Corpului de Cadeţi Alexandru. Bunicul Alexandru Ivanovici Zhonson a fost colonel în Regimentul de Carabinieri al mareşalului Barclay de Tolly. Tatăl Nicolae Alexandrovici Zhonson, rus, ortodox, căpitan în Brigada de Artilerie Grenadieri III. Urmând tradiţia familiei, Nicolae Nicolaevici Zhonson a studiat la Academia Militară de Artilerie Mihailovskaia, unde a fost coleg cu marele duce Mihail Alexandrovici, şi a devenit secretarul lui personal în 1912[12]. Pe 12 iunie 1918, cei doi au fost împuşcaţi de o gloată însetată de sânge, iar trupurile lor nu au fost niciodată găsite[13].
Icoane înfăţişându-i pe Sfântul Mucenic Regal Marele Duce Mihail Alexandrovici (1878-1918) şi Sfântul Nicolae Nicolaevici Zhonson (1878-1918). Ei au fost canonizaţi de Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora pe 19 octombrie/1 noiembrie 1981
Să notăm şi faptul că pe 16 octombrie 2009, Parchetul General al Federaţiei Ruse a decis să reabiliteze 52 persoane apropiate de familia imperială care au fost supuse represiunii, printre care s-au numărat contesa Anastasia Hendrikova, Ekaterina Adolfovna Schneider, Aloise (Alexie) Trupp şi Evghenie Sergheevici Botkin. În 2014, Kremlin-ul l-a reabilitat oficial şi pe Johnson, marele duce Mihail Alexandrovici şi alţi membri ai familiei imperiale. „Analiza materialelor din vechile arhive duce la concluzia că aceste persoane au fost supuse persecuției sub formă de arestare, exil și supraveghere de către CEKA fără a fi acuzate de nici o infracțiune specifică, din cauza clasei și statutului lor social”[14].
Apare o întrebare, care se poate dovedi legitimă în contextul enciclicei Sinodului rus din diaspora: să ne aşteptăm ca, în curând, Patriarhia Moscovei să-i canonizeze şi pe Trupp şi Brian Johnson, odată reabilitaţi oficial de guvernul rus ? Fiindcă cele de mai sus, pe care le-am aflat noi, Patriarhia Moscovei le cunoaşte cu siguranţă, deci nu acestea au constituit motivul pentru care ei nu au fost canonizaţi până în prezent …
Partenie Filipescu
[1] A se vedea Mai 2007. De Înălţarea Domnului, Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora s-a reunit cu Biserica Ortodoxă Rusă, condusă de Patriarhul Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii (II).
[2] Ulterior, ea a schimbat puţin tonul, afirmând că actele de canonizare ale diasporei ruse echivalau cu o proslăvire locală a sfinţilor respectivi.
[3] https://www.ziaristionline.ro/2015/06/05/biserica-ortodoxa-rusa-a-canonizat-peste-2500-de-sfinti-neomartiri-dupa-1990-biserica-ortodoxa-romana-unul-singur-o-analiza-de-vlad-cubreacov/
[4] https://sobor-voronezh.livejournal.com/75960.html, Consecinţele hagiologice şi canonice ale reunificării cu ROCOR
[5] Pentru rugăciunile sfinţilor Tăi mucenici, Hristoase Dumnezeule, ucişi pentru credinţa lor în Tine, marii duci Mihail, Pavel, Dmitri şi Gheorghe, şi ale slujitorilor credincioşi ai ţarului: Ilie, Vasilie şi Evghenie, Anastasia, Ecaterina şi Ana, Alexie, Ioan, Clement, Ioan şi Nicolae, miluieşte şi mântuieşte sufletele noastre, că Tu eşti bun şi iubitor de oameni (Slava de la laude).
[6] https://tsarnicholas.org/, 4 septembrie 2020, The fate of the royal servants Anastasia Hendrikova and Ekaterina Schneider
[7] https://tsarnicholas.org/, 30 mai 2024, Remains of 2 faithdul retainers to the Imperial Family discovered near Perm; www.orthochristian.com, 14 iunie 2024, Memorial to martyred servants of Russian royal family consecrated in Perm
[8] https://tsarnicholas.org/, 14 septembrie 2025, The fate of four faithful retainers of the Imperial Family
[9] https://basilica.ro/prima-biserica-din-rusia-in-cinstea-sfantului-medic-evghenie-botkin-a-fost-sfintita-in-moscova/
[10] www.orthochristian.com, 14 decembrie 2017, St. Petersburg Military-Medical Academy to build church in honor of martyred Romanov doctor Eugene Botkin; 16 iulie 2019, Church of Royal Martyrs’ doctor St. Eugene Botkin consecrated in Minsk
[11] A se vedea serialul nostru ,,Litera omoară, iar duhul face viu”. Denumirea de ,,Biserică creştină de rit vechi” a comunităţii lipoveneşti creează confuzii
[12] Informaţiile provin din materialele adunate şi studiate de Lyubov Pavlovna Markova, care a iniţiat programul Romanov Dynasty: Permian period şi este membră a International Search Expedition dedicată descoperirii de noi informaţii despre marele duce Mihail Alexandrovici. A se vedea Romanov News, numerele 119 (februarie 2018) şi 120 (martie 2018).
[13] www.orthochristian.com, 22 decembrie 2014, Faithful British servant murdered by the Bolsheviks alongside ‘last tsar of Russia’ has his name cleared
[14] Idem.
