Despre privilegiile duminicii, ziua Domnului

Despre privilegiile duminicii, ziua Domnului

de Sfântul Nicodim Aghioritul

Fraţilor, ne cutremurăm când cugetăm la privilegiile alese şi măreţe şi minunate ale zilei Învierii, Duminica, ce sunt acestea:

1. Duminica este începutul creării universului, zi în care Tatăl în mod special a săvârşit lucrurile, împreună-lucrând cu Fiul şi cu Duhul.

2. Duminica a devenit ziua înnoirii creaţiei, zi în care Fiul mai ales a lucrat prin învierea Sa.

3. Duminica este desăvârşirea creaţiei, zi în care Duhul Sfânt mai ales a lucrat, pogorându-Se duminica în chip de limbi de foc, şi i-a luminat şi desăvârşit pe apostoli.

Iată cât de mult a cinstit Sfânta Treime sfânta zi a duminicii !

4. Duminica este cea de-a opta zi:

a) pentru că este numărată după cea de-a şaptea zi şi ia locul celei de-a şaptea zile a sabatului evreiesc, potrivit Sfinţilor Atanasie, Vasilie şi Grigorie Teologul în referirea lor la scrierea Psalmului 6 (n.r.: deasupra Psalmului 6 scrie: Întru sfârşit, în laude, pentru cea cu opt);

b) pentru că Învierea Domnului a avut loc duminica, fiind cea de-a opta înviere numărată după cele 7 învieri anterioare, potrivit Sfântului Grigorie Palama al Thessalonicului. În Vechiul Testament au avut loc 3 învieri: una săvârşită de Ilie (III Împăraţi 17) şi două de Elisei (IV Împăraţi 4, IV Împăraţi 13). Patru a săvârşit Domnul: a înviat pe fiica lui Iair (Matei 9, 18-25; Marcu 5, 22-43; Luca 8, 41-56), pe fiul văduvei (Luca 7, 11-16), pe Lazăr (Ioan 11, 1-45) şi pe cei din Sfânta şi Marea Vineri (Matei 27, 52-53). Prin urmare, Învierea Domnului este cea de-a opta;

c) este numită a opta zi pentru că Domnul a înviat a opta zi şi S-a arătat apostolilor şi din nou, după opt zile, El li S-a arătat, fiind Toma de faţă.

d) pentru că toate celelalte praznice ale Domnului sunt sărbătorite o singură dată pe an, în timp ce duminica este prăznuită la fiecare opt zile, deci este prăznuită de 52 ori pe an. Iată cu cât mai solemnă şi măreaţă este duminica decât celelalte praznice !

5. Duminica este una, precum o numeşte Proorocul Moisi: Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă; zi una (Facerea 1, 5).

6. Duminica este o icoană şi prevestitoare a veacului ce va să fie. De aceea, Sfântul Vasilie cel Mare, întrebându-se de ce Proorocul Moisi a numit-o ,,una” şi nu ,,prima”, spune: ,,Deci, pentru ca să-ţi poţi duce cugetele înainte către viaţa viitoare, el însemnează prin cuvântul ,,una” ziua care este icoană a veşniciei, prima roadă a zilelor, de o seamă cu lumina, sfânta duminică, cinstită prin Învierea Domnului nostru”. Şi Sfântul Grigorie al Thessalonicului spune: ,,Numim duminica noua zi şi cea dintâi dintre toate zilele. Însă Moisi nu a numit-o ,,prima”, ci ,,una”, ca întrecând toate celelalte zile şi fiind un preludiu al veacului ce va să fie: ziua una cea neînserată”.

În Omilia sa la Cincizecime, Sfântul Grigorie Teologul spune: ,,Şapte înmulţit cu şapte dă 50 fără o zi, pe care o împrumutăm din veacul ce va să fie, în acelaşi timp cea de-a opta şi prima, sau mai degrabă una şi nepieritoare. Deoarece sabatismul actual al sufletelor noastre îşi poate găsi sfârşitul acolo unde o parte poate fi dată celei de-a şaptea şi de asemenea celei de-a opta”.

7. Duminica covârşeşte cu mult Sâmbăta, tot atât pe cât adevărul şi sfârşitul întrec începutul, arhetipul şi umbra, potrivit Sfântului Grigorie al Thessalonicului: ,,Aşa cum este vinerea faţă de sâmbătă, aşa este sâmbăta faţă de duminică, duminica întrecând în mod limpede sâmbăta, aşa cum începutul şi arhetipul şi umbra sunt întrecute de sfârşit şi de adevăr”.

8. Domnul va veni într-o zi de duminică la cea de-a doua Venire. De aceea, purtătorul de Dumnezeu Maxim spune: ,,Arătarea Domnului va fi în cea de-a opta zi (care este duminica, pentru că nu există nici o altă a opta zi), adică cea de-a doua Venire a Sa”.

9. Învierea de obşte a morţilor va avea loc duminica, şi nu în altă zi. De aceea, Sfântul Grigorie al Thessalonicului spune: ,,Duminica este atât de măreaţă şi sfântă, din pricina preabinecuvântatului sfârşit şi învierii de obşte nădăjduite care va avea loc duminica”.

10. Drepţii vor intra întru odihna cea desăvârşită a vieţii fără sfârşit şi absolute duminica, potrivit aceluiaşi sfânt: ,,Duminica va fi desăvârşita intrare a celor vrednici în odihna dumnezeiască, şi sfârşitul şi înnoirea întregului univers”.

11. Acum, duminica este icoană a veacului ce va să fie; atunci, va fi într-adevăr cel de-al optulea veac, căci duminica va avea loc cea de-a doua Venire, aşa cum a spus dumnezeiescul Maxim mai sus, şi învierea morţilor şi odihna minunată a drepţilor, aşa cum a spus Sfântul Grigorie al Thessalonicului. Mulţi sfinţi spun că Domnul, Soarele neasfinţit al Dreptăţii, va veni la miezul nopţii duminica, precum se înţelege din fragmentul din Evanghelie care spune: Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: iată mirele vine ! Ieşiţi întru întâmpinarea lui (Matei 25, 6). Motivul este că de îndată ce duminica este luminată de razele lui Hristos, Soarele duhovnicesc, nu va mai vedea seara, ci va fi ziua una neînserată, fără nici o alta care să urmeze după ea şi veşnică în vecii vecilor.

De aceea, Sfântul Vasilie cel Mare spune: ,,Marea zi a Domnului (adică duminica în care va avea loc cea de-a doua Venire, aşa cum am spus mai sus), nu ziua pe care o va aduce soarele materialnic, ci ziua pe care o va lumina în chip minunat Soarele Dreptăţii care răsare, va fi una şi fără sfârşit, după care nu va urma nici o noapte, ci va ţine pentru totdeauna în vecie”. Şi din nou: ,,Şi numai Domnul va fi preaslăvit în acea zi ultimă a tuturor zilelor, zi pe care nu o va întrerupe nici o noapte, nici timpul nu o va îngrădi, nici lumina materialnică nu îi va da început şi sfârşit, ci este una, neclintită, neînserată şi veşnică”. Şi din nou, în comentariul său la cele şase zile ale Facerii, el spune: ,,Această zi, fără seară, fără succesiune şi fără sfârşit, nu este necunoscută Scripturii, şi este ziua pe care psalmistul o numeşte cea de-a opta zi, pentru că este în afara acestui timp al săptămânilor. Prin urmare, fie că o numiţi zi, fie că o numiţi veşnicie, exprimaţi aceeaşi idee. Daţi acestei stări numele de zi; nu sunt mai multe, ci numai una. Dacă o numiţi veşnicie, încă este unică şi nu mai multe”.

Într-un cuget cu el, fratele Sfântului Vasilie cel Mare, dumnezeiescul Grigorie al Nyssei, spune: ,,Când timpul săptămânilor se sfârşeşte, cea de-a opta zi (care este duminica) va veni după cea de-a şaptea. Şi o numim ,,a opta” pentru că urmează după cea de-a şaptea, fără a permite însă să fie întrecută de nici o alta. Căci o zi rămâne pentru totdeauna şi întunericul nopţii nu o va întrerupe niciodată. Fiindcă alt Soare aduce acea zi, care luminează adevărata lumină. Când acel Soare ne va lumina pe noi doar o dată, precum spune apostolul, nu se va mai ascunde niciodată la apus, ci după ce a îmbrăţişat toate, va trimite lumina Sa neîncetat asupra celor vrednici, asupra cărora nu va mai urma nici un întuneric, şi cei care sunt în acea lumină sunt făcuţi ca alţi sori, precum spune Cuvântul în Evanghelie: Atunci drepţii vor străluci ca soarele (Matei 13, 43)”.

Şi Sfântul Ioan Damaschin spune: ,,Viaţa veşnică şi iadul veşnic dovedesc că veacul ce va să vină este fără sfârşit. Căci după înviere timpul nu va mai fi socotit prin zile şi nopţi, ci va fi mai degrabă o singură zi fără nici o seară (adică, duminică) în care Soarele Dreptăţii va străluci luminos asupra drepţilor, însă pentru păcătoşi va fi noapte adâncă şi fără sfârşit”.

Toţi aceşti Părinţi, pe care i-am citat referitor la cea de-a opta şi una zi a veacului ce va să fie, vorbesc despre duminică ca fiind cea de-a opta şi una zi, potrivit lui Moisi şi învăţătorilor dumnezeieşti, precum s-a arătat mai sus. Din această pricină, Biserica lui Hristos socoteşte de asemenea întreaga Săptămână Luminată ca fiind o duminică strălucită, pentru a arăta prin aceasta că acest întreg veac al şaptelea al vieţii de acum va deveni o zi, cea de-a opta, adică duminica, ce va fi acel veac al optulea al vieţii viitoare.

12. Noi adăugăm un al doisprezecelea privilegiu la cele 11 privilegii deja pomenite ale duminicii: numele duminicii înseşi. Chiar dacă toate celelalte zile ale săptămânii aparţin Domnului, fiind zidirile sale, nici una dintre ele, însă, nu poartă numele Lui, căci numai acea una şi a opta zi a fost vrednică să fie numită Kyriaki (Ziua Domnului; n.r.: în limba română, Duminică provine din latină: Dies Dominus) după Domnul Însuşi. În primul rând, pentru că duminica, şi nu în altă zi, a avut loc învierea Domnului. În al doilea rând, pentru că acea zi, aparte de toate celelalte zile, este închinată în mod special Domnului.

Vedeţi, fraţilor, privilegiile alese ? Vedeţi măreţele privilegii ? Vedeţi minunatele privilegii ale zilei învierii, duminica ? Prin urmare, noi ne temem să încălcăm şi să contrazicem aceste privilegii alese şi măreţe ale duminicii. Ne temem să atribuim vreo necinste duminicii, ziua atât de cinstită de Sfânta Treime. Ne temem să introducem lucruri ale celei de-a şaptea în cea de-a opta. Ne temem să insuflăm umbra şi tipul sabatului în adevărul şi desăvârşirea duminicii, precum a arătat-o Sfântul Grigorie Palama. Ne temem ca nu cumva să nu oferim cinstea cuvenită icoanei veacului ce va să fie, căci ,,cinstea dată icoanei trece asupra prototipului”, întocmai precum, dimpotrivă, necinstea adusă icoanei trece asupra prototipului. Duminica este ,,ziua aleasă şi sfântă”, precum scrie Sfântul Ioan Damaschin, căci potrivit lui Moisi, ziua a opta numită sfântă va fi vouă (Levitic 23, 36).