Dogma sau doctrina nr. 46
Distopia[1] spre care alergăm
de Phillip Mericle
O recenzie a celebrei Minunata lume nouă, de Aldous Huxley, publicată pentru prima oară în 1932
Minunata lume nouă este considerată un punct de cotitură pentru descrierea sa surprinzătoare a unui viitor ştiinţifico-fantastic distopic, care este guvernat nu de opresiune, ci de plăcere. Publicată în 1932 de Aldous Huxley, această carte a devenit o lucrare clasică apreciată în cercurile literare pentru stilul ei, tot atât de mult ca pentru avertismentul ei.
Huxley a scris nu ceea ce a văzut ca fantezie, ci roadele semințelor care începeau să încolțească în timpul său. Un viitor înfăţişându-l pe om cucerit în întregime de poftele sale putea părea odinioară o scriere de ficţiune; acum, în secolul al XXI-lea, pare inevitabil.
Grădina desfătărilor pământești
Aceasta este distopia lui Huxley: o lume a plăcerilor aparent paradisiace care a abandonat complet moralitatea și orice simț al lucrurilor mai nobile. În acest viitor, omenirea a schimbat în mod decisiv demnitatea pe satisfacţie deşartă.
Totul începe cu comoditatea. A avea copii este incomod, deoarece există sacrificiile de a fi mamă sau tată. Greutățile și truda implicate în creșterea copiilor reprezintă în mod firesc amenințări pentru o societate bazată pe uşurinţa confortului şi distracţie. Pentru a ocoli acest lucru şi a asigura un flux neîntrerupt de ,,cetăţeni” controlaţi în ce priveşte calitatea, fiinţele umane se nasc în laboratoare, sunt create în eprubete pentru a se conforma societăţii cu premeditare şi condiţionate de la început pentru a-şi iubi locul.
De la naștere începe condiționarea psihologică, rafinată de știința amorală pentru a-i prinde pe copii într-o închisoare mintală din care s-ar putea să nu scape niciodată întreaga lor viaţă, prizonieri ai tacticilor de spălare a creierului și condamnaţi să trăiască ca simpli consumatori și obiecte sexuale.
Hipersexualitatea este „norma” în această lume. Copiii sunt sexualizați de la o vârstă fragedă pentru a pierde orice sentiment posibil de decenţă sau reţinere. Promiscuitatea este promovată ca normală, chiar „sănătoasă”. Orice copil care manifestă reticență în a se angaja în astfel de acte este considerat o problemă gravă și trimis înapoi pentru condiționare specială. Generațiile anterioare sunt privite ca fiind neînțeles de ipocrite pentru că le-au „negat” copiilor „distracția” lor.
Ca adulți, cetățenii din lumea lui Huxley sunt consumatori neîncetaţi, condiționați să utilizeze şi să arunce un torent de produse neplăcute. A economisi înseamnă a dăuna prosperității economice. A face sau a păstra lucruri de calitate înseamnă a sărăci locul de muncă.
Fiecare relație este anostă și mediocră, o migrare interminabilă între flecăreala superficială și satisfacerile dorinţelor lascive. Orgiile înlocuiesc religia, singura ,,înălţime” patetică la care poate aspira omul acestui viitor se află în preaslăvirea trupului. Toate crucile au fost tăiate pentru a semăna cu T, o referire plină de veneraţie la modelul T al lui Henry Ford, începutul producției de masă și al societăţii materialiste eficiente, condusă de plăcere, a viitorului. Religia este batjocorită ca fiind superstiția sălbaticilor.
,,Ai nevoie de un gram de soma. Toate avantajele creştinismului şi alcoolului; nici unul din defectele lor” Minunata lume nouă Soma din roman reflectă mentalitatea de „a te simți bine” de astăzi, concentrată pe a evita orice durere
Cu progresele oferite de o știință fără Dumnezeu, omul viitorului trăiește având sănătate perfectă şi tinereţe până la 60 ani, dându-i decenii pentru a se bucura de torentul aproape nesfârșit de desfătări trupești. În cele din urmă, dacă vreo nelinişte va ieşi la suprafaţă pentru a interfera cu plăcerile lui, aceasta este înăbuşită, curmată cu un ,,drog minune” științific numit soma, care își lasă utilizatorul într-o amorţeală fericită.
Acesta este principiul celei mai mari fericiri aplicat și dus la consecințele sale logice: tot ceea ce contează este cea mai mare cantitate de plăcere pentru cel mai mare număr de oameni. Fără Dumnezeu, fără duh, fără suflet, fără conceptul de păcat, fără privaţiuni; virtuțile fireşti ale jertfei, mulţumirii de mai târziu sau eroismului nu sunt permise. Durerea este erezie: toți se închină și se înjosesc pe altarul pântecelui lor făcut dumnezeu.
Moarte vieţii
Produsul secundar inevitabil al lumii plăcerilor a lui Huxley este o cultură ostilă vieții însăși.
Un pasaj deosebit de abominabil descrie ceea ce se numește „exerciţiul malthusian”, în care fetele sunt învăţate să consume instinctiv, aproape involuntar, contraceptive la cea mai mică posibilitate de sarcină. Orice „întâmplare nefericită” este avortată imediat, şi aproximativ 30% din fete sunt sterilizate direct, devenind incapabile să poarte viaţa.
În acest viitor, monogamia este tabu. A te întâlni cu aceeaşi persoană mai mult de o dată este privit de societate cu suspiciune profundă. Până și termenii „mamă” și „tată” sunt considerați obsceni. Plăcerea este privită ca existentă de dragul ei. Cititorul are impresia că cetăţenii statului mondial al lui Huxley sunt derutați de însăși ideea de sarcină, de parcă legarea sexualității de nașterea de copii ar fi o contradicție bizară, poate comică, a modului în care „ar trebui” să fie lucrurile.
Este lumea lui Huxley atât de diferită de a noastră ?
Acesta este viitorul înfricoşător zugrăvit de Huxley în 1932. O lume a infantilului perpetuu: nepăsător faţă de moarte, legat de lanțurile mintale ale condiționării, în mod deliberat neajutorat, dependent de sistemele tehnologice și înecat în uitarea plăcută a drogurilor, promiscuității și muzicii generate în mod artificial.
,,Oamenii vor ajunge să iubească opresiunea lor, să adore tehnologiile care anulează capacităţile lor de a gândi” Aldous Huxley Huxley a prevăzut cu exactitate un viitor al omului înrobit de bunăvoie
Acum haideţi să ne gândim la lumea în care trăim: o societate care își face în mod intenționat adulții infantili din punct de vedere psihologic, neputincioşi şi dependenți de tehnologie, educați și instruiți să aprobe ceea ce societatea îi condiționează să aprobe și să disprețuiască, robii poftelor lor trupeşti, înecându-se în droguri și medicamente fără sfârşit, instruiți din tinerețe a vedea nu numai promiscuitatea sexuală, ci chiar „identitatea” sexuală ca pe un drept ultim.
Societatea noastră este o societate care forțează sexualizarea copiilor, râde de maternitate, este tulburată de sacrificiu și vede plăcerea ca binele suprem. O lume care își sterilizează fetele și băieții cu mișcarea transgender și descurajează familiile în numele „suprapopulării”. Un popor condus de Un Stat Mondial care caută să cuprindă pământul și să se asigure că toți se supun amorțelii înăbuşitoare a naturii celei mai josnice a omului.
Sunt predicțiile lui Huxley încă science fiction ?
Huxley a văzut în zilele sale semințele culturale ale ticăloşiei. Analizând tendințele rebele din anii ’1920, el a privit de-a lungul căii pe care se repezea lumea şi a scris acest avertisment. Dacă s-ar trasa o linie temporală între vremea lui Huxley și epoca Minunatei Lumi Noi, se vede cu ușurință cât de bine mergem pe calea noastră – dacă nu suntem deja acolo.
Poate că ceea ce este mai rău este că Huxley însuși pare să nu vadă nici un mod de a înfrânge monstrul creat de el. Cartea se încheie cu sinuciderea „sălbaticului”, singurul om care a încercat și nu a reușit să stea împotriva oceanului de desfrânare.
Într-acolo mergem şi noi, de nu ar fi harul lui Dumnezeu.
Și noi, 90 ani mai târziu, facem tot ce putem pentru a ne despărți de harul lui Dumnezeu …
,,Va exista în generaţia următoare o metodă farmacologică de a-i face pe oameni să iubească robia lor şi de a genera dictatură fără lacrimi, ca să spunem aşa. Generând un soi de lagăr de concentrare lipsit de dureri pentru întreaga societate astfel că oamenii vor fi privaţi de fapt de libertăţile lor, dar mai curând se vor bucura de aceasta, deoarece ei vor fi distraşi de la orice dorinţă de a se răzvrăti prin propagandă, sau prin spălare de creier, sau prin spălarea de creier sporită prin metode farmacologice. Şi aceasta pare să fie revoluţia finală”.
Aldous Huxley (1894-1963)
Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 148/iulie-august 2023
[1] N.r.: Termen modern construit prin opoziţie cu utopie şi care se aplică unei lumi imaginate şi negative. Printre creaţiile distopice sunt renumite Maşina timpului a lui G. H. Wells, 1984 de G. Orwell şi Noi de E. Zamiatin.