Ecumenism nr. 10

 POLILOGHII ECUMENISTE

A X-a sesiune de dialog teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică

Ravenna, 8-15 octombrie 2007

 

Scena ecumenismului modern abundă de conferinţe, simpozioane, congrese, dialoguri teologice, care dezbat probleme, găsesc soluţii şi trâmbiţează mari adevăruri. Sibiu, Belgrad, Ravenna, Napoli sunt numai câteva dintre cele mai recente ,,repere” în acest vârtej al preocupărilor ecumeniste care analizează cu înfrigurare învăţătura creştină, în dorinţa de a o ajusta după filozofia acestui veac apostat.

Orice credincios care încearcă să priceapă ce se întâmplă în lumea creştină este bulversat de avalanşa de informaţii, adeseori trunchiate şi subiective, pe care este nevoit să le digere. El se minunează de discuţiile neîncetate pe tema adevărului evanghelic şi de poliloghiile ecumeniste interminabile, care doar îi abat gândurile de la drumul pe care îl are de urmat în viaţă.

Asemănând poate, în cugetul său, Adevărul cu mărgăritarul pentru care negustorul din Evanghelie (Matei 13, 45-46) vinde tot ce are pentru a-l cumpăra, el vede cum, sub ochii săi, acest mărgăritar nepreţuit a ajuns obiect de tocmeală. El a fost scos în târg şi cei care se tocmesc pentru el spun că este ciobit, că nu străluceşte atât de frumos pe cât se părea, că a fost supraevaluat de deţinătorii săi.

În târguiala de mahala pentru diamantul Ortodoxiei, precupeţii au mai jucat un act în luna octombrie: a X-a sesiune a Comisiei mixte internaţionale pentru dialogul teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică.

 

,,Scopul dialogului teologic nu este să ajungă la un compromis”, a afirmat episcopul Ilarion

Dialogul teologic dintre cele două Biserici, iniţiat în 1979, a trecut printr-o perioadă tensionată din pricina uniatismului (mai multe sesiuni dezbătând această chestiune conflictuală) şi a fost reluat anul trecut, prin sesiunea a IX-a desfăşurată în septembrie la Belgrad, Serbia.

La Belgrad, au apărut noi disensiuni între participanţi, de această dată chiar între ortodocşi. Pe scurt, ei nu au căzut de acord cu privire la existenţa unui primat al Constantinopolului în lumea ortodoxă (a se vedea articolul ,,Nu există concesie în materie de credinţă. Scindare dureroasă în lumea ortodoxă într-o problemă teologică de o importanţă vitală”).

În martie 2007, comitetul pentru dialog ortodoxo-catolic s-a reunit la Roma şi a reluat chestiunile disputate la Belgrad. El a reformulat punctul de vedere ortodox, cu care au fost de acord reprezentanţii ruşi, dar faţă de care a protestat Patriarhia Constantinopolului.

Într-un interviu acordat agenţiei ruse de ştiri Interfax, pe 28 mai 2007, episcopul Ilarion a afirmat că ,,nu poate fi vorba de nici un compromis” cu privire la primatul papal. ,,Scopul dialogului teologic nu este să ajungă la un compromis. Pentru noi, scopul său este mai degrabă acela de a identifica punctul de vedere original al Bisericii cu privire la primat. Am protestat şi voi continua să protestez dacă probleme teologice şi ecleziologice atât de importante vor fi supuse votului”.

 

La Ravenna, comisia pentru dialog teologic a început discutarea uneia dintre cele mai spinoase probleme: primatul papal

Între 8-15 octombrie 2007, la Ravenna, s-a desfăşurat a X-a sesiune de dialog teologic, găzduită de Arhiepiscopia catolică de Ravenna-Cervia. Din partea ortodoxă au participat delegaţi ai Patriarhiei Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului, Moscovei, Serbiei, României, Bisericilor din Georgia, Cipru, Grecia, Polonia, Albania, Cehia, Slovacia, Finlanda şi Estonia. Patriarhia română a fost reprezentată de P.S. Petroniu Sălăjanul, episcop-vicar al Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului şi de arhidiaconul prof. dr. Ioan I. Ică jr.. De asemenea, a fost prezent episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, Florentin Crihălmeanu.

La această sesiune, s-a continuat dezbaterea temei de la Belgrad, a sinodalităţii şi autorităţii în Biserică, discutându-se pe marginea documentului ,,Urmǎrile ecleziologice şi canonice ale naturii tainice a Bisericii – autoritate şi sinodalitate în Bisericǎ”, la trei niveluri: local, regional şi universal. La Belgrad a fost studiată problema sinodalităţii şi autorităţii la primele două niveluri, local şi regional, iar la Ravenna s-a început analiza la nivel universal, adică a rolului ,,Sinoadelor Ecumenice ca autoritate în Biserica universală şi a rolului episcopului Romei în comuniunea Bisericilor”.

 

Conflictul dintre Patriarhiile Constantinopolului şi Moscovei reînvie

Întrunirea s-a deschis pe 8 octombrie, cu slujba vecerniei în Bazilica San Apollinare in Classe, condusă de Arhiepiscopul Giuseppe Verucchi al Ravennei şi cu o rugăciune a membrilor ortodocşi ai comisiei. Pe 9 octombrie, potrivit obiceiului, partea ortodoxă şi cea catolică s-au reunit separat, pentru a-şi coordona activitatea.

În cadrul reuniunii ortodoxe, reprezentanţii Patriarhiei Moscovei, episcopul Ilarion şi părintele Igor Vyzhanov, şi-au anunţat decizia de a se retrage de la discuţii din cauza prezenţei delegaţilor Bisericii Ortodoxe Apostolice a Estoniei. Această Biserică a fost înfiinţată în 1993, după dizolvarea Uniunii Sovietice, iar în 1996 a fost recunoscută de Patriarhia Constantinopolului. Considerând că Estonia se află în teritoriul său canonic şi, prin urmare, Patriarhia Constantinopolului s-a amestecat în problemele sale interne, Patriarhia Moscovei a rupt temporar comuniunea cu aceasta. Ulterior, în anul 2000, ea a decis ca delegaţii săi să nu participe alături de cei estonieni la nici un fel de ceremonii sau discuţii.

Conducătorul delegaţiei Patriarhiei Constantinopolului şi copreşedintele comisiei mixte, mitropolitul Ioan Zizioulas, nu a vrut să renunţe la participarea estonienilor sau să-i încadreze în delegaţia sa. În concluzie, reprezentanţii Patriarhiei Moscovei s-au retras de la discuţii, care s-au desfăşurat în lipsa lor.

Este interesant de remarcat faptul că, din 1980, de la începutul dialogului ortodoxo-catolic, lista membrilor ortodocşi ai comisiei mixte a rămas neschimbată până în prezent. Pentru prima oară, la Ravenna, Patriarhia Constantinopolului ,,intervine unilateral” în componenţa listei, adică fără a ţine cont de opinia celorlalte Biserici Ortodoxe prezente la masa dialogului. În plus, în situaţia Bisericii Estoniei, se mai află câteva Biserici Ortodoxe autonome şi autocefale, care nu sunt recunoscute de întreaga lume ortodoxă şi, prin urmare, nu au fost invitate la dialog.

Referitor la prezenţa estonienilor în delegaţia ortodoxă, episcopul rus declara: ,,Comentariile sale (n.r.: ale mitropolitului Ioan Zizioulas) şi textul final al documentului dezbătut la Ravenna, fără participarea delegaţilor Patriarhiei Moscovei, pot crea impresia că Patriarhia Constantinopolului a împins deliberat Patriarhia Rusă să se retragă de la masa dialogului, pentru a putea adopta decizii care nu ar fi fost adoptate în prezenţa sa”.

De cealaltă parte, mitropolitul Ioan a acuzat Patriarhia Moscovei de ,,autoritarism”: ,,Poziţia dură a episcopului Ilarion trebuie privită ca o expresie a autoritarismului, al cărei scop este să arate influenţa Bisericii Moscovei. (…) Dar, ca şi anul trecut la Belgrad, tot ceea ce a obţinut Moscova a fost să se izoleze singură încă o dată, căci nici o altă Biserică Ortodoxă nu a urmat-o, rămânând credincioase Constantinopolului”.

De altfel, mitropolitul grec a rămas impasibil la ameninţarea episcopului rus că părăseşte sesiunea. Aceasta deoarece în 1986, în urma unor tensiuni la masa dialogului ortodoxo-catolic, a avut loc o consfătuire inter-ortodoxă la Chambesy, care a decis că ,,în cazul în care o Biserică hotărăşte să nu delege reprezentanţi care să participe la una dintre sesiunile de dialog, dacă această decizie nu este luată la nivel pan-ortodox, atunci dialogul poate continua” şi hotărârile luate sunt valide.

 

Ce se afirmă în documentul de la Ravenna

În absenţa delegaţilor ruşi, comisia mixtă de dialog teologic a luat în discuţie primatul papal, mai precis rolul episcopului Romei în Biserică. Documentul adoptat cuprinde 46 de paragrafe şi prezintă, într-un stil ambiguu, o viziune uniată cu privire la primatul papal. El insistă asupra unei presupuse legături de nezdruncinat între sinodalitate şi primat, idee vehiculată în ultima vreme chiar de partea ortodoxă (a se vedea articolul «Ortodoxia este pregătită să accepte ideea unui primat universal şi, conform canoanelor Bisericii primare, Episcopul Romei este ,,primus”»).

Astfel, în paragraful 43 scrie: ,,Primatul şi sinodalitatea sunt interdependente. (…) Primatul la toate nivelurile este o practică întemeiată solid pe tradiţia canonică a Bisericii. În timp ce primatul la nivel universal este acceptat atât de Răsărit cât şi de Apus, există diferenţe de înţelegere cu privire la modul în care trebuie exercitat şi cu privire la temeliile sale scripturistice şi teologice”. Cu alte cuvinte, şi în privinţa primatului se aplică ilogicul concept de «unitate în diversitate» …

Măsluind istoria Bisericii Universale, documentul încearcă să alcătuiască episcopului Romei un rol de conducător al lumii creştine. În fapt, catolicii au încercat dintotdeauna să transforme primatul de onoare acordat scaunului Romei de către Sfinţii Părinţi – ca semn de cinstire faţă de cetatea împărătească şi loc al muceniciei atâtor sfinţi – într-un primat jurisdicţional universal, care ar fi adus episcopului Romei dreptul de conducător al întregii Biserici.

Discuţiile pe tema primatului episcopului Romei au început încă din vremea celui de-al doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol, din 381, când Sfinţii Părinţi au hotărât ca scaunul Constantinopolului să fie al doilea în rânduiala cinstei, de vreme ce acesta se afla în noua capitală a imperiului (a se vedea articolul ,,Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului (III)”). Ele nu s-au stins de-a lungul secolelor, pentru că Roma nu a încetat nicicând să pretindă că deţine un primat jurisdicţional.

De asemenea, documentul de la Ravenna a reintrodus ideea că Patriarhia Constantinopolului are rolul de primat în lumea ortodoxă, idee faţă de care reprezentanţii ruşi protestaseră în septembrie 2006, la Belgrad. Ca urmare, în paragraful 39 se afirmă într-un mod voalat că, pentru a fi ortodox, este necesară comuniunea cu scaunul Constantinopolului.

 

Ecouri ulterioare întrunirii de la Ravenna

La 15 noiembrie, după ce a fost studiat de conducătorii Bisericilor locale, documentul elaborat la Ravenna a fost publicat simultan la Vatican, Istanbul, Atena şi în Cipru, stârnind valuri în presa internaţională. Jurnaliştii au afirmat că ortodocşii au acceptat primatul papal, neînţelegerile dintre cele două tabere referindu-se la prerogativele pe care această poziţie le-ar oferi episcopului Romei.

Cotidienele româneşti de circulaţie naţională au preluat ştirea făcând comentarii ample pe marginea subiectului, care au nemulţumit Patriarhia Română. Astfel, cotidianul Ziua din 16 noiembrie nota: ,,Bisericile Catolică şi Ortodoxă au ajuns la un prim acord asupra definirii rolului papei. (…) Iniţial, ştirea apărută pe agenţiile de presă din România afirma că Bisericile Ortodoxe au recunoscut primatul papei, unul dintre cele mai delicate subiecte de pe agenda dialogului ecumenist. În orice caz, chiar începerea discuţiilor privind primatul episcopului Romei – respectiv al papei – faţă de ceilalţi ierarhi constituie un prim pas tocmai înspre recunoaşterea acestui primat”.

Vreme de o lună de zile, Patriarhia Română a tăcut, publicând doar ştiri scurte cu privire la dialogul de la Ravenna. Însă, după apariţia de comentarii în presa laică, ea a dat un comunicat, prin care a încercat să minimalizeze ,,modul denaturat şi tendenţios” în care au fost prezentate lucrurile.

Într-adevăr, Bisericile Ortodoxe implicate în dialogul ortodoxo-catolic nu au recunoscut că papa este primul dintre episcopii Bisericii şi conducătorul acesteia; dar, au recunoscut şi acceptat existenţa conceptului de primat în învăţătura Bisericii, care este potrivnic Tradiţiei Sfinţilor Părinţi.

Faptul că unii sau alţii, episcopi semnatari sau doar purtători de cuvânt ai unei patriarhii, neagă aceasta nu mai înseamnă nimic: ei şi-au jucat rolul de precupeţi. S-au tocmit cu privire la Adevăr, au acceptat să se târguiască cu câte unii care le-au spus că Adevărul nu este pe atât de frumos pe cât le-au spus Părinţii lor, apoi cu alţii care le spuneau că n-au priceput bine care este Adevărul şi tot aşa. Ei vor continua să facă aceasta până când vor ajunge să vândă tot ce au … pentru a cumpăra adevărul celorlalţi.

 

Ioachim Arnăutu