Editorial nr. 46

SINODUL DIN CRETA

Scrisoarea patriarhului Constantinopolului către arhiepiscopul Greciei:

Caterisiţi şi întrerupeţi comuniunea cu cei care se opun Sinodului nostru din Creta

 

Pe acelaşi subiect

 

Intervenţia tulburătoare şi dezbinătoare în problemele interne ale altei Biserici locale este ultima manifestare a pretenţiilor papale

Într-o manieră dezbinătoare, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului cere ca arhiepiscopul Atenei şi Sfântul Sinod al Bisericii Greciei să caterisească şi să excomunice ierarhi şi clerici de frunte ai Bisericii pentru opoziţia lor faţă de Sinodul din Creta şi organizarea şi hotărârile sale inovatoare. În primul rând, scrisoarea patriarhală îl menţionează pe reprezentantul de odinioară al Patriarhiei Ecumenice, protopresbiterul Teodor Zisis, profesor emerit de patrologie, ca presupusul ,,conducător al bandei”, dar îi implică şi pe ,,cei aflaţi sub conducerea lui” care au călătorit împreună cu el la Bisericile Georgiei, Bulgariei şi Moldovei înainte şi după întrunirea cretană. Patriarhul cere ca, în cazul în care ei persistă în a respinge Sinodul din Creta, să fie caterisiţi şi excomunicaţi, potrivit acriviei canonice.

Patriarhul merge mai departe şi afirmă că o acţiune similară trebuie întreprinsă împotriva a doi ierarhi binecunoscuţi, Mitropoliţii Serafim de Pireu şi Ambrozie de Kalavryta şi Agialeias, pentru prezentarea de către ei a Sinodului cretan ca fiind inovator şi neortodox în deciziile sale. Dacă Biserica Greciei refuză să acţioneze în consecinţă, patriarhul îl informează pe arhiepiscop că el şi sinodul său ,,vor rupe comuniunea ecleziastică şi sacramentală cu ei”. Această din urmă afirmaţie este probabil aspectul cel mai semnificativ al scrisorii patriarhale, deoarece ar fi un lucru fără precedent ca Sfântul Sinod al unei Biserici locale să întrerupă comuniunea cu anumiţi ierarhi ai altei Biserici Ortodoxe locale. S-ar ridica întrebări grave în ce priveşte statutul comuniunii dintre cele două Biserici locale şi zona de influenţă a autorităţii canonice a Patriarhiei Ecumenice. Mai mult, poate sluji în realitate la izolarea nu numai a celor doi ierarhi în cauză, ci mai degrabă a Patriarhiei Ecumenice însăşi, în funcţie de reacţia Bisericii Greciei şi a altor Biserici Ortodoxe locale. Dacă relatările timpurii sunt elocvente, care afirmă că Sfântul Sinod al Bisericii Greciei ar hotărî să nu răspundă deloc la cererile patriarhului, atunci opoziţia faţă de aceste pretenţii papale, şi izolarea ulterioară a patriarhului a început deja.

Aşa s-ar judeca lucrurile în mod normal. Dar politicul şi presiunile exterioare mediului bisericesc covârşesc de multă vreme hotărârile fireşti pe care le-ar lua ierarhia. Este deja un veac de când ierarhia ortodoxă este dominată de politic; din nefericire, nu se întrevede la orizont nici o speranţă că ea se va ridica din robia în care a căzut …

 

 

Scrisoarea patriarhului

 

Preadistinsului Arhiepiscop al Atenei şi a toată Grecia, preaiubitul frate întru Hristos şi împreună-slujitor al smereniei noastre, Ieronim, întâistătătorul Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, îmbrăţişându-vă frăţeşte în Domnul, vă salutăm cu multă căldură.

Este mărturisit de toţi că Sfânta noastră Biserică Ortodoxă – Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică – a stabilit şi îşi afirmă dogma şi organizarea sa în Sfinte Sinoade, locale, mai largi, Mai Mari sau Mari şi Sfinte, şi în Sinoade Ecumenice. Deciziile sinodale la care s-a ajuns prin pogorârea şi întru Sfântul Duh reprezintă o singură voce, aşa cum declară Sfântul Ioan Gură de Aur scriind că ,,trebuie să existe întotdeauna doar un singur glas în Biserică” (Omilii la I Corinteni 36, [9]).

Vă reamintim acest principiu ecleziologic şi canonic – chestiunile trebuie examinate şi trebuie hotărât asupra lor în mod sinodal – care este piatra din capul unghiului a vieţii, misiunii mântuitoare şi mărturiei Bisericii noastre Ortodoxe în lume, atât preaiubitei şi preasârguitoarei preasfinţiei voastre, cât şi Preasfintei Biserici a Greciei, şi, în lumina responsabilităţii noastre ca patriarh ecumenic şi preşedinte al Sfântului şi Marelui Sinod care s-a întrunit în Creta, şi ca păzitor al rânduielii dogmatice şi canonice a Bisericii Răsăritene[1], vă atragem atenţia asupra următoarei probleme grave care ne tulbură personal împreună cu Sinodul Bisericii Mamă.

În fiecare zi ajung la Patriarhia Ecumenică şi la smerenia noastră personal informaţii dintr-o varietate de surse care ne spun că prin internet şi alte mijloace de informare, şi prin vizitarea altor Biserici Ortodoxe surori, protopresbiterul Teodor Zisis împreună cu acei clerici şi laici care sunt de un cuget cu el cere întâistătătorilor şi păstorilor fraţi, şi mai ales credincioşilor ortodocşi evlavioşi, să se răscoale împotriva şi să pună la îndoială deciziile Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii noastre Ortodoxe care s-a întrunit în mod binecuvântat şi plin de reuşită în Creta, unde contribuţia preasfinţiei voastre şi a delegaţiei Preasfintei Biserici a Greciei a fost de primă mărime şi indispensabilă în această reuşită.

Ca şi cum nu ar fi fost îndeajuns lucrarea nelegiuită a acestui mic grup de clerici şi laici – vătămătoare pentru conştiinţe şi pricinuitoare de scandal – dinlăuntrul Preasfintei Biserici a Greciei, noi am primit informaţii (care până astăzi trebuie totuşi să fie dovedită netemeinicia ei) care ne spun că o delegaţie condusă de clericul menţionat mai sus a vizitat Preasfintele Biserici Ortodoxe ale Bulgariei şi Georgiei, ca şi eparhia ecleziastică a Moldovei, unde i-au agitat pe credincioşi şi din nefericire a fost primită de întâistătătorii şi ierarhi fraţi ai acelor Biserici. În plus, potrivit acestei informaţii, în cursul vizitei sale în Georgia, acest grup s-a prezentat pe sine ca exprimând conştiinţa Bisericii Greciei.

Cu siguranţă, preasfinţia voastră şi Sfântul Sinod al Preasfintei Biserici a Greciei sunteţi de acord că acele lucruri răspândite şi vehiculate în mod deliberat şi necuviincios de aceşti clerici şi laici sunt, în cuvintele Sfântului Vasilie cel Mare, ,,leacuri otrăvitoare pentru suflete … şi din creierii înfierbântaţi” cei care rostesc aceste cuvinte ,,zbiară plini de fantasme din starea lor” (Scrisoarea 210: Către fruntaşii oraşului Neocezareea, 6). Mai mult, ,,a dezbina Biserica, a fi gata pentru rivalitate, a crea vrajbă, a se lipsi pe sine neîncetat de binefacerile întrunirilor religioase – acestea sunt de neiertat, acestea cer o explicaţie, acestea merită pedeapsă aspră” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Împotriva evreilor 3, [13]).

Din nefericire, prin poziţia pe care ei au adoptat-o, chiar ierarhi fraţi ai Preasfintei Biserici a Greciei – de exemplu Preasfinţiţii Mitropoliţi Serafim de Pireu şi Ambrozie de Kalavryta şi Agialeias – care, prin scrieri vehiculate cu vreme sau fără vreme, şi mai presus de toate prin cuvintele lor în mod obiectiv extreme, rostite atât înainte cât şi după Sinod, au conspirat cu acest grup binecunoscut împotriva Bisericii canonice şi a hotărârilor Sfântului şi Marelui Sinod care s-a întrunit în Creta. Cei care acţionează în acest mod cu siguranţă uită că ,,acele chestiuni care au fost examinate şi asupra cărora s-a hotărât în mod sinodal sunt mai bune şi mai sigure decât acele concluzii la care cineva ajunge singur” (Ioan al Cretei, Răspunsuri către Constantin Kavasalis, arhiepiscop de Dyrrachios).

Prin urmare, vă rugăm stăruitor pe preasfinţia voastră şi pe Sfântul Sinod al Bisericii Greciei care a participat la Sfântul şi Marele Sinod din Creta, şi care a colaborat la hotărârea sa şi a semnat toate textele sinodale, să aplice hotărârile acelui Sinod care a stabilit că aceste texte sunt obligatorii pentru toţi credincioşii ortodocşi – clerici şi laici deopotrivă (A se vedea ,,Organizarea canonică şi modul de desfăşurare a Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe” 13, [2]). Vă cerem să luaţi măsurile adecvate şi să emiteţi mustrările necesare pentru clericii menţinaţi mai sus şi pentru rădăcinile specifice ale acestui grup astfel ca ei să poată înceta activităţile lor anti-ecleziastice şi necanonice, să poată înceta smintirea sufletelor ,,pentru care Hristos a murit”, şi să poată înceta să cauzeze probleme în Biserica Ortodoxă unită.

Este binecunoscut tuturor că ,,nimic nu stârneşte atât de tare mânia lui Dumnezeu ca dezbinarea Bisericii” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Efeseni 11, [13]), precum cea care are loc din cauza comportamentului persoanelor amintite mai sus. Noi nu ne îndoim că preasfinţia voastră şi Sfântul Sinod al Bisericii Greciei doriţi să faceţi ceea ce este drept, ceea ce este potrivit cu ‘acrivia’ canonică, şi să rostiţi îndemnurile şi mustrările ecleziastice adecvate clericilor şi laicilor menţionaţi mai sus, ameninţând cu caterisirea pe cei care nu se supun precum este poruncit de către sfintele şi dumnezeieştile canoane pentru tămăduirea rănilor pricinuite în trupul Bisericii de un asemenea comportament, prin aceasta nelăsând loc pentru ,,sminteală”.

De asemenea, legat de aceasta, vă rugăm stăruitor cu râvnă pe preasfinţia voastră să vă îndreptaţi atenţia în special către acei ierarhi fraţi ai Preasfintei Biserici a Greciei care au stârnit tulburare în mijlocul poporului lui Dumnezeu prin acţiunile şi enciclicele lor, precum mitropoliţii menţionaţi mai sus de Kalavryta şi Agialeias şi respectiv de Pireu, spunând că dacă ei nu stau bine şi nu îşi vin în sine, Patriarhia Ecumenică va răspunde la problema care a apărut prin întreruperea comuniunii ecleziastice şi sacramentale cu ei, invocând responsabilitatea şi îndatorirea comune tuturor păstorilor ortodocşi de a apăra unitatea, pacea şi mărturia unificată a Bisericii Ortodoxe.

Denunţăm cele de mai sus cu durere în suflet şi mâhnire în inima noastră, înainte ca hotarele dreptului la libertatea de exprimare şi critica constructivă să fie depăşite şi această lucrare nelegiuită să se înrăutăţească şi să devină mai greu de vindecat. Încredinţăm ceea ce am spus conştiinţei iubirii voastre şi cuvioasei ierarhii a Bisericii Greciei, şi încheiem cu dragoste profundă întru Domnul şi cinste deosebită.

 
18 noiembrie 2016
 
Iubitul frate în Domnul al preasfinţiei voastre cuvioase,
Bartolomeu al Constantinopolului
 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 


[1] N.tr.: Să remarcăm încă o dată tendinţa patriarhului ecumenic de a-şi atribui un rol pe care nu-l are în Biserica Ortodoxă – acela de păzitor al rânduielii Bisericii Răsăritene -, de a flutura concepte inexistente în Ortodoxie, de a forţa cuvintele unor Sfinţi Părinţi ai Bisericii pentru a-şi îndreptăţi opinia, de a profera ameninţări şi a lua măsuri cu totul neadecvate, încercând prin forţă să impună Trupului lui Hristos, Biserica, o direcţie heterodoxă. A se vedea mai multe despre atitudinea patriarhului ecumenic şi încercările lui de a patrona întreaga lume ortodoxă în Este Patriarhia Ecumenică ,,ţinta unei campanii diabolice” ? Este ea victima unei campanii de dezinformare, pusă la cale de forţele anti-ecumeniste, care-i ştirbeşte prestigiul şi recunoaşterea internaţională ?