Editorial nr. 64

Omul CIA din Constantinopol

Guvernul SUA îşi spune cuvântul în politica ortodoxă internă

de Michael Warren Davis

 

The American Conservative, 23 aprilie 2024

 

PARTEA I

Un articol scris de un scriitor catolic, cunoscut în mediile jurnalistice ca tradiţionalist şi conservator, care a trecut recent la Ortodoxie. Redactor şef al periodicului catolic Crisis Magazine, anterior editor pentru SUA al periodicului Catholic Herald, colaborator al The American Conservative, autor al cărţilor The Reactionary Mind, After Christendom, Michael Warren Davis face parte dintr-o serie de intelectuali americani care, dezamăgiţi de civilizaţia şi cultura apuseană, şi-au îndreptat atenţia către Răsărit.

Notele de subsol aparţin redacţiei noastre şi conţin lămuriri cu privire la evenimentele amintite de autor sau comentarii pe marginea afirmaţiilor lui.

* * *

Toată lumea știe că Patriarhia Moscovei este în cârdăşie cu Kremlinul. Puțini realizează că Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului este profund îndatorată guvernului SUA.

Această ignoranță este surprinzătoare, având în vedere că mulți ierarhi ortodocşi greci sunt cât se poate de mândri de acest lucru. În 1942, Athenagora Spyrou – Arhiepiscopul Bisericii Ortodoxe Greceşti din America – scria unui agent al Biroului de Servicii Strategice (Office of Strategic Services, OSS): ,,Am 3 episcopi, 300 preoţi şi o organizaţie mare şi vastă. Toţi cei aflaţi sub autoritatea mea sunt sub autoritatea voastră. Le poţi cere orice serviciu ai nevoie. Nu vor fi puse nici un fel de întrebări şi instrucţiunile tale vor fi executate în mod fidel”.

În 1947, OSS a fost redenumit Agenţia Centrală de Informaţii (Central Intelligence Agency, CIA). Un an mai târziu, Athenagora a fost ales patriarh ecumenic al Constantinopolului, conducătorul spiritual al Ortodoxiei Răsăritene[1].

S-ar putea sublinia că, atunci când Athenagora a ajuns la OSS, Grecia sa natală era sub ocupație nazistă. Este de înțeles că un episcop grec în America ar sprijini efortul de război american. Dar a fost mai mult decât atât. Athenagora a fost un susținător puternic al caracterului excepţional american și a încurajat politica externă militaristă a Washington-ului. Consulul SUA la Istanbul a relatat o conversație cu Athenagora din 1951: ,,Ca de obicei, el a vorbit câtăva vreme despre convingerea sa că Statele Unite ale Americii trebuie să rămână în Orientul Apropiat câteva secole pentru a-şi împlini misiunea care i-a fost dată de Dumnezeu de a da libertate, prosperitate şi fericire tuturor popoarelor etc”.

(Apropo, aceste citate sunt extrase dintr-o prelegere susţinută de un istoric ortodox pe nume Matthew Namee la Colegiul Elen Sfânta Cruce, seminarul grec din Boston[2]. Acestea nu sunt falsuri răutăcioase colportate de propagandiștii ruși – ortodocşii greci sunt cât se poate de mândri de asocierea lor cu statul profund american.)

Athenagora nu era doar un pro-american. El era de asemenea cunoscut ca un renovaționist[3], așa cum sunt cunoscuți ortodocșii liberali. În 1964, el s-a întâlnit cu Papa Paul al VI-lea la Ierusalim; împreună, ei ridică în mod oficial anatemele reciproce puse de predecesorii lor în 1054. Acest gest a stârnit indignare în întreaga lume ortodoxă. Athenagora a fost acuzat că a compromis credința ortodoxă de dragul unei uniri pe hârtie cu Roma.

Actualul patriarh ecumenic, Bartolomeu, este croit din acelaşi material cu Athenagora. El este foarte apropiat de Papa Francisc; cei doi împărtășesc o pasiune pentru imigrația în masă[4] și activismul ecologic[5]. De asemenea, la fel ca Athenagora, Bartolomeu are o relație strânsă cu guvernul SUA – un parteneriat care s-a dovedit reciproc avantajos.

Patriarhul ecumenic este conducătorul spiritual al Ortodoxiei. Cu toate acestea, el are jurisdicție directă doar asupra a câteva mii de creștini ortodocși din Turcia. Restul lumii ortodoxe greceşti este autocefală, sau auto-guvernantă. Aceasta include Biserica Greciei, Biserica Ciprului și mitropoliile (sau eparhiile) americane[6]. Mulți privesc către Bartolomeu pentru conducere, dar nu se află direct sub autoritatea lui. Merită notat şi faptul o mare majoritate a creștinilor ortodocși din întreaga lume aparțin tradiției ortodoxe ruse. Aceste Biserici nu caută către Bartolomeu pentru conducere în nici un mod semnificativ. Unele, ca Patriarhia Moscovei, sunt în schismă cu Constantinopolul[7].

Bartolomeu nu este „papa” Ortodoxiei, deși și-ar dori să fie. În ultimele decenii, patriarhul ecumenic a lucrat și pentru a consolida puterea asupra diferitelor Biserici Ortodoxe grecești. Acest efort s-a dovedit cel mai fructuos în Statele Unite ale Americii.

În 2014, Elpidifor Lambriniadis, actualul arhiepiscop al Americii și succesorul evident al lui Bartolomeu, a publicat un scurt eseu intitulat ,,Primul fără egali”[8]. Titlul său era un joc de cuvinte plecând de la expresia primus inter pares, sau primul dintre egali. Acest titlu se referea iniţial la papa Romei, dar a fost transferat patriarhului Constantinopolului de către ortodocși în urma Marii Schisme din 1054. Desigur, schisma în sine a fost provocată nu în mică măsură de un sentiment că pontifii romani eşuau în a respecta drepturile și privilegiile confraților lor episcopi, în special în Răsăritul creștin. În mod clar, arhiepiscopul semnala dorința sa de a cultiva o ecleziologie mai autoritară, centralistă în cadrul Bisericii Ortodoxe, o filozofie care a fost numită papism grecesc.

În 2022, în timpul unui interviu pentru ziarul grec Ta Nea, Elpidifor a fost întrebat dacă se aștepta să devină următorul patriarh ecumenic. Elpidifor a obiectat, afirmând că ,,succesiunea va fi hotărâtă de Dumnezeu”. Și aceasta este o îndepărtare radicală de tradiția ortodoxă. De fapt trece dincolo de papismul grecesc. Până și Biserica Romano-Catolică neagă în mod explicit că papa este ales de Dumnezeu[9].

Joe Biden discutând cu ierarhi ortodocşi greci, în centrul lor fiind arhiepiscopul Elpidifor

Cu toate acestea, guvernul Statelor Unite ale Americii susține în mod oficial doctrina papismului grecesc, așa cum se va arăta. Întărirea poziției Patriarhiei Ecumenice în cadrul Ortodoxiei globale are două scopuri. În primul rând, scade în mod necesar influența rivalului Constantinopolului, Patriarhia Moscovei. Washington-ul consideră că Ortodoxia rusă este un instrument pentru propaganda Kremlin-ului și, prin urmare, o țintă legitimă pentru operațiunile de contrainformații. În al doilea rând, patriarhii ecumenici renovaționiști sunt parteneri dispuși în campania Washington-ului de răspândire a valorilor democratice, liberale pe tot globul.

Să analizăm, de exemplu, schisma din Biserica ucraineană. În 1990, Patriarhia Moscovei a acordat statutul de auto-guvernare Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Ukrainian Orthodox Church, UOC). Însă nu i s-a dat autocefalie deplină. Cu toate acestea, un grup de naționaliști ucraineni condus de președintele pe atunci Petro Poroșenko a organizat o Biserică Ortodoxă „independentă” a Ucrainei (Orthodox Church of Ukraine, OCU). Cu sprijinul presei occidentale, acești naționaliști au denumit cu succes Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică drept „Biserica Rusă”.

În 2018, când a fost întrebat despre cererea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei de autocefalie, Kurt Volker – pe atunci reprezentant special al Departamentului de Stat al SUA pentru Ucraina – a părut să contracareze întrebarea[10]. El a insistat că guvernul SUA nu adoptă o poziție în astfel de chestiuni și va respecta decizia patriarhului Bartolomeu și a sinodului său.

Nu vă înșelați: declarând că decizia aparține Patriarhiei Ecumenice, guvernul SUA adoptă o poziție. În primul rând, autocefalia nu poate fi acordată în mod unilateral de nici un patriarh sau episcop. În al doilea rând, dacă decizia ar aparține cuiva, acela ar fi Patriarhul Moscovei, conducătorul duhovnicesc al Ortodoxiei slave[11]. Până şi marele Kallistos Ware[12] a denunţat Patriarhia Ecumenică pentru amestecul în Biserica Ucraineană:

,,Deși sunt mitropolit al Patriarhiei Ecumenice, nu sunt deloc mulțumit de poziția adoptată de patriarhul Bartolomeu. Cu tot respectul datorat patriarhului meu, mă văd nevoit să spun că sunt de acord cu punctul de vedere exprimat de Patriarhia Moscovei că Ucraina aparține Bisericii Ruse. La urma urmei, printr-un acord din 1676, Mitropolia Kievului a fost transferată de sub omoforul Patriarhiei Ecumenice sub cel al Patriarhiei Moscovei. Prin urmare, de 330 ani, Ucraina face parte din Biserica Rusă”[13].

În al treilea rând, cu doar câteva zile înainte ca Volker să dea acest interviu postului de radio rus Ecoul Moscovei, Joe Biden – pe atunci doar fost vice-președinte al Americii – a zburat în Ucraina pentru a-și exprima sprijinul pentru Biserică Ortodoxă „independentă” a Ucrainei. De îndată ce patriarhul Bartolomeu a hotărât în ​​favoarea acestei Biserici, secretarul de stat Mike Pompeo a exprimat sprijinul ferm al administrației Trump pentru decizia sa[14]. De la invadarea Ucrainei de către Rusia, guvernul nostru a susținut implicit politica preşedintelui ucrainean Vladimir Zelenski de confiscare a proprietăţii (inclusiv a clădirilor bisericeşti) Bisericii Ortodoxe Ucrainene ţinând de Patriarhia Moscovei şi de transferare către Biserica aşa-zis independentă a Ucrainei[15]. Într-un episod deosebit de flagrant[16], o mulțime naționalistă a atacat o biserică a Bisericii aşa-zise ruse în mijlocul unei înmormântări, i-a împrăștiat pe credincioși și l-a bătut pe preotul slujitor atât de rău, încât el a trebuit să fie internat în spital. Ciudăţenia ? Era o înmormântare pentru un soldat ucrainean care a murit luptând împotriva Rusiei.

Acest detaliu nu poate fi subliniat îndeajuns: indiferent ce pretinde mass-media, Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică nu este un braţ al influenței ruse. Membrii săi nu sunt „pro-Rusia”; cu atât mai puţin sunt colaboratori ruşi. Și ei își dau viața pentru a-și apăra patria împotriva agresiunii ruse. Dar asta nu contează pentru Washington sau Constantinopol. Sprijinind separatiștii, patriarhul Bartolomeu subminează influența Moscovei în cadrul Ortodoxiei globale. Și asta este bine pentru rusofobii din instituția noastră de politică externă.

În 2019, Departamentul de Stat al SUA a dat 100.000 de dolari Orthodox Times, un site de știri puternic centrat pe Patriarhia Ecumenică[17]. Scopul ? „Pentru a contracara entitățile care răspândesc știri false și îi îndrumă greşit pe credincioșii din comunitățile ortodoxe” – cu alte cuvinte, dezinformarea rusă.

Patriarhul Bartolomeu întâmpinându-l pe Biden venit în vizită la Fanar, 2011

Este ironic că Departamentul de Stat al administraţiei Trump a urmărit această agendă pro-Constantinopol, având în vedere că Patriarhia Ecumenică este aliniată în mod deschis și ţanţoş cu Partidul Democrat. Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii se făleşte:

,,Președintele Truman a subliniat adesea convingerile pro-americane ale patriarhului Athenagora și importanța și influența Patriarhiei Ecumenice, împreună cu comunitatea ortodoxă greacă din SUA, ca fiind vitale pentru obiectivele politicii externe americane. Într-adevăr, Truman a socotit că Patriarhia și patriarhul Athenagora sunt cruciali pentru a susţine hotărârea pro-occident atât a Greciei, cât şi a Turciei, precum şi pentru a promova stabilitatea în Orientul Mijlociu”.

În 2020, patriarhul Bartolomeu a trimis o scrisoare de felicitare vechiului său prieten Biden, pentru că l-a învins pe Donald Trump la alegerile prezidențiale: „Vă puteți imagina marea mea bucurie și mândrie pentru alegerea dvs. ca cel de-al 46-lea președinte al distinsei voastre națiuni, Statele Unite ale Americii”.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 156/septembrie-octombrie 2024

 

 

PARTEA A II-A

În acelaşi interviu din 2022 pentru ziarul grec Ta Nea, arhiepiscopul Elpidifor manifesta de asemenea o aprobare puţin învăluită a lui Joe Biden:

,,În America, chestiunea avortului a fost complet politizată … Este ca și cum singura calitate pentru a fi un bun creștin sau un bun politician depinde de poziţia faţă de chestiunea avortului. Toate celelalte principii și învăţături ale creștinismului nu contează; poți fi un escroc, un mincinos, un pungaş, un aţâţător la război, violent sau misogin, dar dacă ești împotriva avortului, atunci ești un politician suficient de potrivit pentru ca „oamenii evlavioși” să te susțină”.

,,Ceea ce ar trebui să ne străduim să evităm este să reducem femeile la simple ’purtătoare de copii’, ca și cum acesta ar fi singurul lor scop în viață. Să ne amintim că Născătoarea de Dumnezeu – care, aşa cum arată numele ei, este exemplul şi modelul suprem a ceea ce înseamnă a fi „purtătoare de Dumnezeu” – a consimțit de bunăvoie și în mod liber să-L primească pe Dumnezeu ’întrupat’ în pântecele ei sacru. Ea și-a exercitat libertatea când i-a spus Arhanghelului Gavriil: Iată roaba Domnului; fie mie după cuvântul tău”.

Din interviul din 2022 acordat ziarului grec Ta Nea

Fiecare să judece singur ce caută Maica Domnului în acest discurs pro-avort …

 

După cum a subliniat Rod Dreher, acest interviu puțin remarcat conține foarte multe dezvăluiri șocante. De exemplu, arhiepiscopul Elpidifor nu este pur și simplu îngrijorat că avortul a fost „politizat”: el este în mod deschis pro-alegere[18]. „Femeile poartă întreaga povară de a naşte și a-și crește copiii, în timp ce bărbații, altminteri implicați direct în sarcină, nu poartă aceeași povară”, a spus el pentru Ta Nea. „Prin urmare, trebuie să sprijinim dreptul femeilor de a lua decizii privind reproducerea din propria lor voință”. De asemenea, el spune cât de mândru a fost să susțină protestele care au izbucnit după moartea lui George Floyd[19], ca și infamul „botez gay”[20].

Pentru cei care nu sunt la curent cu politica Bisericii lor Ortodoxe: în 2022, arhiepiscopul Elpidifor i-a botezat pe copiii a doi greco-americani bogaţi, Evangelo Bousis și Peter Dundas. Copiii au fost concepuți cu ajutorul unei mame surogat. Botezul a fost săvârșit în Vouliagmeni, o suburbie a Atenei. Acest fapt a declanșat o furtună în Ortodoxia mondială din două motive. În primul rând, este greșit a boteza un copil dacă există puține şanse sau deloc ca el să fie crescut potrivit învățăturilor Bisericii. Părinții își iau un angajament față de credința creștină pentru copilul lor, fără a li se oferi instrumentele pentru a împlini acest angajament. În al doilea rând, clerul care vine în vizită (inclusiv episcopii) trebuie să primească permisiune de la mitropolitul locului înainte de a săvârşi public tainele în jurisdicția lor. În acest caz, mitropolitul local era Antonie al Glifadei. Arhiepiscopul Elpidifor a cerut şi a primit permisiunea de a boteza copiii unui cuplu american, dar nu l-a informat pe mitropolitul Antonie că părinţii erau un cuplu de acelaşi sex[21].

Arhiepiscopul Elpidifor împreună cu designerii de modă Evanggelos Bousis şi Peter Dundas, ţinând în braţe cei doi copii, Alexios şi Eleni

Pentru aceasta, el a fost condamnat de Sfântul Sinod al Bisericii Greciei[22], ca şi de monahii din Muntele Athos[23], dar nu i-a păsat. Arhiepiscopul dădea pur și simplu lumii ortodoxe o pregustare despre cum va face lucrurile odată ce devine patriarh ecumenic.

Mai mult, în 2019, arhiepiscopul Elpidifor l-a numit pe părintele Alexandru Karloutsos[24] vicar general al Arhiepiscopiei Americii. Părintele Alexandru este, pentru toate scopurile practice, pastorul familiei Biden[25]. El face parte din conducerea Fundației Beau Biden și este consilier spiritual al președintelui. În 2015, părintele Alexandru a participat la o cină (acum infamă)[26] găzduită de Hunter Biden la Café Milano în Georgetown. Cina a fost o recepție privată pentru mai mulți oligarhi est-europeni, inclusiv Iuri Lujkov, fostul primar profund corupt al Moscovei. Aceasta a fost noaptea în care Hunter și-a prezentat tatăl lui Vadim Pojarski, un director de la Burisma, încheind pare-se afacerea pentru care Baturina i-a plătit lui Hunter 3,5 milioane de dolari cu un an înainte.

Mai tulburător, părintele Alexandru este de asemenea apropiat de John Poulos, fondatorul greco-canadian al Dominion Voting Systems. Părintele Alexandru a fost acuzat în mod credibil că a servit ca intermediar între Poulos și familia Biden în timpul scandalului electoral din 2020[27]. Se spune că preotul a transmis informații între cele două părți, dar nu poate fi citat din cauza legilor privind privilegiul clerului din New York. Deși toate părțile admit că părintele Alexandru a comunicat frecvent cu ambele părți în acea perioadă, ele insistă de asemenea că el le oferea pur și simplu consiliere spirituală. Fără îndoială, atât Poulos, cât și Biden au petrecut acele luni dificile în rugăciune și post …

Întâmplător, în 2018, părintele Alexandru s-a aflat el însuşi în centrul unui scandal financiar de 80 milioane dolari[28], care a fost investigat de guvernul SUA. Ancheta guvernului federal asupra acestei chestiuni a fost abandonată la scurt timp după ce a început, în ciuda faptului că nu a fost descoperită nici o explicaţie. Când președintele Biden i-a acordat părintelui Alexandru medalia prezidențială a libertății anul trecut (foto), el a avertizat în glumă: „Îţi voi distruge reputația vorbind”.

Din nefericire, astfel de afirmații de corupție sunt destul de răspândite în Arhiepiscopia Americii. Biserica Ortodoxă Greacă este de departe cea mai bogată confesiune din această țară în raport cu dimensiunea sa. (Un preot romano-catolic se poate aștepta să câștige nu mai mult de 45.000 dolari pe an; un preot ortodox grec poate câștiga peste 130.000 dolari.) Există multe familii cu o reputaţie bună aflate la a doua generaţie [pe teritoriul american] care simt încă o loialitate profundă față de Biserică, chiar dacă tind să nu trăiască potrivit credinţei.

Cu alte cuvinte, Arhiepiscopia Americii se află aproximativ în aceeași poziție în care a fost Biserica Catolică sub Kennedy. Este bogată în capital și bunuri, dar în mare parte îndatorată donatorilor liberali, laici. Din acest motiv, Colegiul Elen Sfânta Cruce, seminarul ortodox grec, spune despre fostul congresman Michael Huffington că este un ,,creştin ortodox dreptcredincios”[29], în ciuda faptului că este un homosexual practicant care nu este de acord în mod public cu învăţătura Bisericii despre sexualitate.

Din fericire, majoritatea jurisdicțiilor ortodoxe greceşti nu sunt renovaționiste; nici nu sunt în buzunarul guvernului american sau îndatorate donatorilor laici, liberali. De fapt, când parlamentul grec a votat pentru ratificarea căsătoriei între persoane de același sex, Biserica Greciei a numit decizia „demonică” și i-a excomunicat pe câțiva dintre „legiuitorii imorali” care au votat pentru proiectul de lege.

Dar orice ar susţine guvernul nostru, îl va promova pe Bartolomeu și pe succesorul său, Elpidifor, drept „papi greci” pentru a liberaliza Ortodoxia greacă și a contracara Ortodoxia rusă. Aceasta este politica guvernului SUA. Există personal al Departamentului de Stat (și banii contribuabililor) dedicat atingerii acestui scop exact. Se discută deschis, cu bucurie în instituţiile majore ale Patriarhiei Ecumenice şi Arhiepiscopiei Americii. Și cu toate acestea, oricine sugerează că aceasta este o trădare grosolană atât a poporului american, cât și a credincioșilor ortodocși este acuzat numaidecât de a fi ,,agent rus”. Închipuieşte-ţi …

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 157/noiembrie-decembrie 2024

 

[1] Aceasta este o afirmaţie pe care o găsim în mod curent în articolele apărute în occident. Este imaginea Patriarhiei Ecumenice, construită cu atenţie de scaunul ecumenic în secolul XX. A se vedea câteva comentarii privind rolul şi importanţa reală a Patriarhiei Ecumenice în Este Patriarhia Ecumenică ,,ţinta unei campanii diabolice” ? Este ea victima unei campanii de dezinformare, pusă la cale de forţele anti-ecumeniste, care-i ştirbeşte prestigiul şi recunoaşterea internaţională ?

[2] A se vedea serialul nostru Patriarhul Athenagora al Constantinopolului şi relaţiile sale cu Lumea Nouă care conţine cercetările pe care Matthew Namee le-a făcut în documentele declasificate ale CIA, ca şi ale Departamentului de Stat al SUA privind Patriarhia Ecumenică şi relaţiile ei cu SUA.

[3] Acest termen – care se referă la schisma care a existat în sânul Bisericii Ortodoxe Ruse, a se vedea serialul nostru Renovaţionism versus Ortodoxie pentru o istorie a acestei mişcări – este utilizat uneori pentru a-i desemna pe moderniştii ortodocşi.

[4] A se vedea VOA News, 15 aprilie 2016, Orthodox Patriarch Urges Europe to Open Doors to Refugees.

[5] A se vedea https://www.goarch.org/society/greening-the-parish/green-patriarch şi Enciclica papală Laudato Si. Papa propovăduieşte ,,schimbarea inimilor” şi ,,convertirea ecologică”.

[6] Autorul pierde din vedere că, în general vorbind, Patriarhiile Antiohiei, Alexandriei şi Ierusalimului aparţin tot lumii greceşti; patriarhii care domnesc pe aceste scaune aparţin etniei greceşti, ca şi marea parte a ierarhilor din aceste patriarhii.

[7] Autorul se referă la schisma provocată de decizia Sfântului Sinod al Patriarhiei Constantinopolului din 11 octombrie 2018 de a acorda autocefalie Bisericii Ortodoxe din Ucraina. Pe 15 octombrie 2018, întrunindu-se la Minsk, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a decis să rupă toată relaţiile cu Patriarhia Constantinopolului. Această decizie interzicea oricărui membru al Bisericii Ortodoxe Ruse – cleric sau laic – să participe la taine în orice biserică din întreaga lume aflată în jurisdicţia Constantinopolului.

[8] Noi am comentat la vremea respectivă eseul ,,Primul fără egali” în articolul Ianuarie-februarie 2014. Ştiri bisericeşti (I) – Chestiunea primatului în Biserica Ortodoxă – poziţii actuale ce duc către erezie. Mitropolitul Elpidifor încheie în mod şocant: ,,Dacă vrem să vorbim despre un singur izvor de primat (în Biserica Ortodoxă), atunci acesta este persoana Arhiepiscopului de Constantinopol, care, ca arhiereu, este primus inter pares (primul între egali), însă, ca arhiepiscop de Constantinopol şi, implicit, patriarh ecumenic, este primus sine paribus (primul fără egali)”.

[9] A se vedea https://www.catholic.com/magazine/online-edition/does-god-pick-the-pope

Această observaţie a autorului necesită o lămurire. Nu este adevărat că aceasta este o îndepărtare radicală de tradiţia ortodoxă: lucrurile sunt mai nuanţate. Atunci când oamenii nu respectă voia lui Dumnezeu, Dumnezeu nu caută să-Şi impună voia, nu trece peste liberul arbitru, ci îi lasă pe oameni să se manifeste liber, nu le îngrădeşte libertatea. În acest caz, spunem că Dumnezeu nu binevoieşte un lucru, dar îl îngăduie. Îngăduie să se întâmple un lucru care este alegerea omului, manifestarea liberului său arbitru, a voinţei sale libere. Astfel se face o distincţie foarte fină şi totuşi limpede între ceea ce binevoieşte şi binecuvântează Dumnezeu şi ceea ce El îngăduie să se întâmple.

Aşadar, succesiunea este hotărâtă de Dumnezeu, fie că este binecuvântată de El, fie că este doar îngăduită. De nu ar îngădui Dumnezeu ca un lucru să aibă loc, nu ar avea !

[10] A se vedea https://risu.ua/en/special-representative-of-the-united-states-department-of-state-for-ukraine-us-does-not-participate-in-resolving-religious-issues-in-ukraine_n93274

[11] Mai degrabă, să zicem, conducătorul duhovnicesc al tuturor ortodocşilor aflaţi pe teritoriile fostului Imperiu Rus, care s-au aflat în jurisdicţia sa. Ortodoxia slavă îi cuprinde şi pe sârbi, bulgari, cehi şi slovaci, polonezi etc.

[12] Kallistos Ware (1934-2022) – mitropolit de Diocleea, aparţinând de Patriarhia Ecumenică, şi profesor de teologie ortodoxă la Universitatea din Oxford – a devenit cunoscut mai ales prin scrierile sale The Orthodox Church (1963), despre istoria şi organizarea Bisericii Ortodoxe, şi The Orthodox Way (1995), o introducere în dogmele Bisericii Ortodoxe. El este socotit un nume de referinţă în Ortodoxia oficială, datorită scrierilor şi prelegerilor sale despre Ortodoxie.

[13]  Orthodox Christianity, 13 decembrie 2018, Met. Kallistos (Ware): “I am not at all happy about the position taken by Patriarch Bartholomew”

[14] Orthodox Christianity, 22 octombrie 2018, U.S. Secretary of State backs bid for Ukrainian autocephaly

[15] The American Conservative, 25 ianuarie 2023, Zelensky vs. the Ukrainian Orthodox Church. The UOC has opposed the invasion and supported the Ukrainian cause. So why is the government calling them Russian agents?

[16] Orthodox Christianity, 5 aprilie 2023, Violent church seizures continue throughout Ukraine, priest hospitalized (+VIDEO).

[17] Orthodox Christianity, 17 decembrie 2019, Orthodox Times website received $100,000 grant from U.S. State Department

[18] Adică, pro-avort.

[19] George Floyd (1973-2020) a fost un afro-american care a fost ucis de un ofiţer de poliţie alb în Minneapolis, Minnesota, în timpul unei arestări întreprinse după ce un vânzător l-a suspectat pe Floyd că ar fi utilizat o bancnotă de 20 dolari falsă. După uciderea sa, a avut loc o serie de proteste împotriva brutalităţii poliţiei, care s-au răspândit cu repeziciune de la un capăt la celălalt al Statelor Unite.

[20] Interviul din ziarul grec Ta Nea din 2022 poate fi citit aici. În acest interviu, arhiepiscopul Elpidifor face într-adevăr nişte declaraţii şocante: recunoaşte că a luat parte la demonstraţii legate de uciderea lui George Floyd; că a susţinut folosirea linguriţelor de unică folosinţă pentru sfânta împărtăşanie în timpul pandemiei; că a spus DA vaccinării şi NU scutirii pe motive religioase; că a botezat copiii unui cuplu homosexual. Pe lângă aceste acţiuni sau luări de poziţie concrete, prin care el se arată a fi un ierarh foarte bine aliniat la corectitudinea politică, interviul îl dezvăluie ca pe un mare propovăduitor al unei învăţături profund anti-creştine, specifice ierarhilor postmodernişti din zilele noastre, care uluiesc pur şi simplu prin modul în care răstălmăcesc învăţătura ortodoxă până la a o transforma într-o otravă …

Pe lângă afirmaţii de acum clasice pentru un ierarh de ‘talia’ lui – este necesar un progres în Biserică; ,,să ţinem cont de ‘esenţa’ unei moşteniri duhovniceşti, şi nu de ‘litera’ unei practici”, deschizând uşa unor practici noi şi profund vătămătoare pentru viaţa creştină autentică; nu putem lăsa un copil fără botez, ,,îi blocăm accesul la nemăsurata milostivire a lui Dumnezeu”; să dăm cezarului ce este al cezarului fără a pune la îndoială ,,cunoştinţele şi discernământul pentru a lua decizii” chiar dacă acestea sunt cu totul potrivnice Ortodoxiei; trebuie ca Biserica să intre în dialog cu alte puncte de vedere pentru a ,,evita marginalizarea”; ,,astăzi, noi, teologii, nu putem susţine opiniile noastre privind numai trecutul, oricât de sacru şi de puternic ar fi acesta”; ,,nu trebuie să permitem ca propovăduirea Evangheliei să fie instrumentalizată în scopuri laice şi politice” – el dă dovadă, fără tăgadă, că a ajuns la soi de ‘desăvârşire’ în ce priveşte răsturnarea Evangheliei la un nivel fără precedent …

[21] https://www.orthodoxytoday.org/blog/2022/07/met-antonios-of-glyfada-was-deceived-by-elpidophoros-on-gay-couple-baptism/

[22] https://neoskosmos.com/en/2022/07/19/news/greeces-holy-synod-condemns-baptism-of-gay-couples-children-by-american-archbishop/

[23] Orthodox Christianity, 28 iulie 2022, Mt. Athos issues statement on baptism of children of same-sex couples

[24] S-ar merita prezentată o biografie a acestui personaj enigmatic, dar se cunosc prea puţin culisele ascensiunii sale în lumea politică americană, şi cu atât mai puţin ale influenţei pe care o are. Matthew Namee, de la Orthodox History, a reuşit să puncteze o parte din ‘realizările’ lui, pe care dacă le-am trece în revistă ne-ar ajunge să înţelegem – pentru cei care suntem cât de cât familiarizaţi cu fenomenele contemporane din sânul Bisericii Ortodoxe, dar încă mai mult cu cele din lumea politică – că părintele Karloutsos nu este un personaj de bun augur care slujeşte interesele Bisericii Ortodoxe, ci mai degrabă o eminenţă cenuşie, un Richelieu sau poate chiar un Machiavelli al Ortodoxiei contemporane, fiind numit ,,cel mai puternic grec din lume” datorită accesului pe care-l are la centrele de decizie, dar şi ,,şarlatanul cu rasă neagră” …

Să trecem în revistă câteva din ‘realizările’ lui:

– în 1979, datorită eforturilor lui, preşedintele SUA Jimmy Carter i-a acordat Arhiepiscopului Iacov al Americii de Nord şi Sud medalia prezidenţială a libertăţii;

– în 1985, părintele Karloutsos l-a convins pe preşedintele Carter să viziteze Istanbulul şi să convingă guvernul turc să permită reconstrucţia clădirii centrale a Fanarului;

– în 1990, Patriarhul Dimitrie al Constantinopolului a vizitat America – prima vizită a unui patriarh ecumenic în SUA, iar Karloutsos a aranjat ca rotonda capitoliului să fie închisă publicului, astfel încât patriarhul să poată fi primit de membrii Congresului; la Chicago a fost săvârşită o liturghie în aer liber la care au participat peste 12.000 oameni;

– în 1991, la cererea Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului, părintele Karloutsos a mediat vizita Patriarhului Alexie al II-lea al Moscovei în America – prima astfel de vizită a unui patriarh rus; vizita a inclus o întâlnire cu 34 dintre episcopii ortodocşi ai Americii;

– în 1997, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului a făcut prima sa vizită în SUA în calitate de patriarh ecumenic, vizită mediată de Karloutsos; el a primit medalia de aur a Congresului şi a vorbit împotriva misionarilor protestanți care lucrau pentru a converti poporul rus și din celelalte foste republici sovietice;

– în 2005, când a fost ales Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului, iar Israelul a refuzat luni de zile să-l recunoască, la intervenţia părintelui Karloutsos, a senatorului Joe Lieberman şi avocatului pentru libertatea religioasă Jay Sekulow, Israelul l-a acceptat ca patriarh, şi multe altele.

Dar cele mai spectaculoase realizări sunt următoarele:

1. Chiar înainte de moartea Patriarhului Athenagora al Constantinopolului (patriarh între anii 1948-1972), Statele Unite ale Americii – care dezvoltaseră de-a lungul câtorva decenii o relaţie cu Patriarhia Ecumenică (a se vedea Patriarhul Athenagora al Constantinopolului şi relaţiile sale cu Lumea Nouă) – şi-au pierdut orice interes faţă de ea, iar ultimele intervenţii ale lui Athenagora ca SUA să ajute patriarhia au rămas fără răspuns. Karloutsos reuşeşte să reînnoade aceste legături între Patriarhia Ecumenică şi Washington: Athenagora crease astfel de legături într-un moment oportun geopolitic, la începutul Războiului Rece, însă Karloutsos a făcut acelaşi lucru fără o oportunitate geopolitică evidentă.

2. Alegerea Mitropolitului Bartolomeu al Calcedonului pe scaunul Patriarhiei Ecumenice pare a fi ‘capodopera’ lui Karloutsos. El a putut împiedica ascensiunea Arhiepiscopului Iacov al Americii de Nord şi Sud pentru a-l promova pe Bartolomeu. Dar, cel mai probabil, acestea sunt lucruri gândite de alte minţi, iar el a fost doar un executor …

Pentru mai multe amănunte, a se vedea: The Father Alex Karloutsos Origin Story; Karloutsos and the Rise of Bartholomew; Father Alex and the Mother Church.

Dacă răsfoim însă presa greacă, vedem că şi astăzi, când el are 79 ani, este la fel de ‘activ’. În vara anului 2023, părintele Karloutsos şi-a petrecut ultima parte a vacanţei la Ilia, lângă Olimpia Antică, într-un hotel de lux lângă mare, împreună cu Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului. La începutul anului 2024, în contextul în care se vehicula nemulţumirea prim-ministrului grec Kyriakos Mitsotakis cu privire la Arhiepiscopul Elpidifor al Americii, alături de numele prim-ministrului grec şi al omului de afaceri grec Theodoros Angelopoulos era avansat şi numele părintelui Karloutsos ca opozant al arhiepiscopului. Relaţiile proaste dintre Karloutsos şi arhiepiscopul Elpidifor sunt deja binecunoscute, diaspora greacă fiind divizată în tabere din acest motiv. Tot în 2024, Karloutsos s-a amestecat în alegerea succesorului lui George Tsounis în funcţia de ambasador al Greciei în SUA.

[25] Relaţiile dintre părintele Karloutsos şi preşedintele american Joe Biden sunt extrem de apropiate şi ele datează de la sfârşitul anilor ‘1980. Soţia părintelui Karloutsos, Xanthi Karloutsos, şi nu el însuşi, face parte din conducerea Fundaţiei Beau Biden pentru protecţia copiilor. Când biserica sa Adormirea Maicii Domnului din Hammonds a găzduit gala anuală Blue Dream şi a strâns 200.000 dolari pentru fundaţie, Joe Biden a venit cu toată familia sa şi a făcut o poză împreună cu toată familia părintelui Karloutsos în biserică. A se vedea articolul din iefimerida.gr.

[26] https://nypost.com/2023/03/29/biden-to-hunter-linked-orthodox-clergyman-at-greek-independence-event-gonna-ruin-your-reputation/

[27] https://www.thedailybeast.com/newsmax-is-trying-to-drag-famous-priest-alexander-karloutsos-into-its-dominion-mess/?ref=home. A se vedea şi https://www.thenationalherald.com/john-poulos-speaks-about-the-dominion-voting-court-victory/

[28] https://nypost.com/2018/04/07/feds-probe-80m-construction-scandal-at-church-wrecked-on-9-11/

[29] https://www.hchc.edu/hchc-establishes-huffington-ecumenical-institute/