Feminismul şi noua ordine mondială
Feminismul şi noua ordine mondială
de Henry Makow
Am luat în mână această carte cu un sentiment de plictiseală, spunându-mi: Eh, ştiu ce-i feminismul, nu cred că aflu nimic nou din această carte. Şi am început să citesc. Şi, pe măsură ce citeam, începeam să realizez cât de tare sufăr de … feminism. Cât de înrădăcinat în mentalitatea mea este … feminismul.
A fost un şoc, pe care l-a suferit şi Henry Makow, care mărturiseşte în această carte că la 48 ani a început să se îndoiască de educaţia sa în spirit feminist. Şi de atunci tot abordează acest subiect, încercând să ne facă pe fiecare dintre noi să realizăm cât de tare a fost afectată gândirea noastră de curentele ideologice lansate în societate special pentru a remodela mentalitatea omului contemporan şi care te acaparează de tânăr, încă de pe băncile şcolii. Şi devenim feminişti fără ca nici măcar să ne dăm seama.
O carte cu exprimări dure, chiar şocante, dar cred că ne-ar face bine un şoc, să ni se spună verde în faţă ce se întâmplă cu noi, în nădejdea că ne vom trezi. Am fost îndoctrinaţi decenii de-a rândul, am fost minţiţi cu bună ştiinţă şi învăţaţi tot felul de inepţii, şi nici nu realizăm cât de tare ne-au afectat viaţa.
Şi, de fapt, ceea ce ne spune Henry Makow nu face decât să confirme ceea ce ştiam deja despre planurile de inginerie socială ce au menirea de a distruge societatea aşa cum am cunoscut-o cel puţin cei dintre noi care avem astăzi peste 40 ani.
* * *
,,Noi încă nu am reuşit să ne dumirim cum se cuvine, însă în curând feminismul va fi dat în vileag, descoperindu-se întocmai precum este, şi anume o ideologie subversivă, anti-feminină, anti-heterosexuală, care şi-a propus să răpească bărbaţilor sentimentul masculinităţii şi femeilor sentimentul feminităţii, aşa încât cei doi să nu mai poată stabili o legătură trainică; o ideologie care pe femei le ademeneşte să lupte pentru cariere şi să se arunce în braţele desfrânării, iar pe bărbaţii de felul meu îi aduce până la punctul terminus al idealizării.
Femeile au acaparat identitatea masculină şi, în acest proces, ambele sexe şi-au pierdut-o. Chiar dacă pare de necrezut, abolirea heterosexualităţii este scopul declarat al multor feminişti. Ei cred că diferenţele de gen nu sunt doar nefireşti, ci şi sursa tuturor nedreptăţilor.
Gânditoarele feministe de primă mărime, printre care Betty Friedan şi Simone de Beauvoir, au fost marxiste şi multe dintre ele erau şi lesbiene. Însă ele nu ar fi izbândit dacă şi-ar fi declarat pe faţă bizarul lor scop ’revoluţionar’: distrugerea familiei heterosexuale”.
