Fereste-ma, Doamne, de prieteni

Fereşte-mă, Doamne, de prieteni

de Larry Watts

Lucrarea lui Larry Watts, un american care zăboveşte pe meleagurile noastre de peste un sfert de veac, este o carte pe care ar trebui să o citească fiecare român. Ea este cu totul inedită, mai ales pentru cei dintre noi care au trăit în vremea comunismului, prin aceea că prezintă epoca lui Ceauşescu într-o lumină nouă.

Am fost învăţaţi să credem că, în vremea comunismului, ţara şi poporul nostru erau aservite sovieticilor, eram nişte simpli pioni pe tabla de şah a istoriei, cu totul umbriţi de Fratele cel mare de la răsărit. Larry Watts ne demonstrează, cu documente, că lucrurile nu stăteau aşa. Şi ne aduce înainte câteva fapte care aduc lumină asupra situaţiei în care ne-am aflat şi ne aflăm încă, datorită poziţiei noastre geostrategice.

Unul din primele lucruri pe care încearcă să ni le spună – care au dat şi numele cărţii, Fereşte-mă, Doamne, de prieteni – este că avem ‘prieteni’ atât la răsărit, cât şi la apus, care se străduiesc de peste 150 ani să ne facă una cu pământul. Rădăcinile aversiunii acestor doi vecini ai noştri, ruşii şi ungurii, ar rămâne misterioase, dacă n-am ţine cont de următoarele aspecte, de asemenea foarte puţin cunoscute, pe care le găsim mărturisite în cele de mai jos:

Pentru bolşevici, una dintre cele mai puternice şi mai stabile surse de animozitate faţă de români şi-a avut izvorul în şovinismul justificat ideologic născut în revoluţiile din 1848. Conform lui Karl Marx şi Friedrich Engels, între est-europeni numai polonezii şi maghiarii erau ,,purtătorii standard ai progresului” şi, mai important, popoare ,,revoluţionare” care ,,joacă un rol activ în istorie”. Românii au fost prezentaţi ca un popor ,,degenerat”, ,,neviabil”, ,,un popor fără istorie”, fără vreo ,,capacitate de supravieţuire” şi fără vreo speranţă de a obţine ,,vreun mod de independenţă”, destinat numai asimilării.

Încă şi mai rău, românii au fost acuzaţi de atitudine reacţionară atunci când revoluţionarii maghiari conduşi de Kossuth au refuzat să le acorde libertăţi şi drepturi egale. Astfel, pentru Marx şi Engels, ei se dovediseră un ,,popor contrarevoluţionar”, în timp ce ungurii se dovediseră un ,,popor revoluţionar”, demn de emulaţie şi sprijin. Românii (alături de slavii sudici), susţinea Engels, vor deveni negreşit ,,susţinători standard ai contrarevoluţiei şi vor rămâne astfel până la exterminarea completă sau până la pierderea caracterului naţional”, din cauză că ,,întreaga lor existenţă a fost prin ea însăşi un protest la adresa unei revoluţii istorice măreţe”. Revoluţia le va ,,anihila” până şi numele, ,,ştergându-i de pe faţa pământului”. ,,Şi aceasta, continua el, ar însemna un pas înainte”.

Marx şi Engels i-au acuzat pe români ca fiind ,,una dintre ’naţiunile non-istorice’, inerent contra-revoluţionare, vinovate de eşuarea revoluţiei din 1848-1849”. Lenin şi Stalin au fost de acord că ,,toate popoarele reacţionare” trebuie să fie ,,excluse” pentru binele progresului revoluţionar, atunci când erau împotriva intereselor mişcării socialiste mondiale. În timp ce Stalin se pare că a reconsiderat categorisirea slavilor sudici drept ,,contra-revoluţionari”, mai ales datorită performanţei comuniştilor bulgari precum Cristian Rakovski, Gheorghi Dimitrov sau Boris Stefanov, în gândirea sovietică românii au rămas contra-revoluţionari incorigibili – inamici care de-abia aşteptau să-şi manifeste ostilitatea.

Având în vedere cine sunt cei care ne-au descris astfel (a se vedea Obârşia răului. Lupta comunismului împotriva Bisericii lui Hristos), am putem socoti că ne-au fost aduse mai degrabă complimente decât jigniri …

Acesta este substratul întregii cărţi, aversiunea popoarelor învecinate – dintre care cele mai ostile sunt poporul rus şi cel ungur – faţă de noi, având ca temei spiritul nostru reacţionar faţă de comunism, faţă de ideea de revoluţie aşa cum este ea concepută de părinţii comunismului.

Larry Watts prezintă de-a lungul a aproape 800 pagini războiul clandestin al blocului sovietic cu România, întemeiat pe această aversiune şi având drept ţintă anihilarea noastră ca naţiune.

Alte pagini de istorie inedite pe care autorul ni le aduce înainte sunt:

» dorinţa extrem de puternică a celor doi vecini ai noştri, ruşii şi ungurii, de a dobândi un ’culoar’ pe teritoriul nostru, prin care cei doi să aibă graniţă: un asemenea plan presupunea ca Ungaria să ne smulgă Transilvania, iar Rusia Moldova, şi aşa românii s-ar fi învârtit doar în jurul Craiovei …;

» campania de dezinformare extrem de puternică pe care au dus-o ruşii împotriva noastră pentru a ne smulge Basarabia;

» jocul permanent pe care l-a făcut Moscova în privinţa Transilvaniei, pentru a ne ţine în şah; poliţa de asigurare a lui Stalin: Regiunea Autonomă Maghiară …;

» o surpriză pentru sovietici: comuniştii români sunt naţionalişti şi pun elementul naţionalist mai presus de cel internaţionalist: Nikita Hruşciov declara în septembrie 1960: ,,În România, chiar printre oficialii Partidului Comunist, se dezvolta o atitudine nesănătoasă, naţionalistă şi anti-sovietică, care trebuia retezată de la rădăcină. […] Mamaliznikii (termen depreciativ folosit de ruşi pentru a face referire la românii din Moldova şi Ucraina, încă din secolul al XIX-lea) nu sunt o naţiune, ci o curvă”;

» românii cunosc conceptul de independenţă şi suzeranitate naţională şi nu permit sovieticilor să se amestece în treburile interne ale ţării, nici în politica externă. Extrem de interesantă este observaţia lui Larry Watts că noi ne-am păstrat, ca stat, în materie de politică externă, principiile liberale care ne-au făcut cunoscuţi în diplomaţia internaţională în perioada interbelică;

» ca urmare a politicii noastre externe remarcabile, în perioada comunistă, am intervenit, ca stat, nu o dată în medieri diplomatice spectaculoase: criza rachetelor din Cuba şi mesajul trimis de Gheorghiu-Dej lui Kennedy (p. 245), medierea din Vietnam pentru preşedintele Johnson (p. 264), scoaterea Chinei din izolare (p. 269), sprijin pentru unificarea Germaniei (p. 296), medierea procesului de pace din Orientul Mijlociu (p. 298), rolul României în pierderea Egiptului de către Moscova (p. 612), medierea breşei egipteano-israeliene (p. 627), şi lista ar putea continua.

O carte care se merită a fi citită din scoarţă în scoarţă, pentru a ne cunoaşte în profunzime istoria contemporană şi a înţelege cu ce ne-am confruntat şi ne confruntăm încă, ca şi pentru a şti cine şi cum suntem noi, românii, cu adevărat. Potrivit unei vorbe româneşti, să vedem ce ne poate pielea …