POSTUL MARE 2024
Imnele raiului
de Sfântul Efrem Sirul
I
1. Moisi care pe toţi îi învaţă cu scrierile lui cereşti,
Învăţătorul evreilor, ne-a dat învăţăturile sale,
Legea, comoara descoperirilor,
În care ni s-a dezvăluit istoria grădinii:
Zugrăvită întru cele văzute, lăudată pentru cele ascunse
Rostită în puţine cuvinte şi minunată în sădirile sale cele multe.
Laudă dreptăţii Tale, care înalţă pe cei biruitori !
2. La jumătatea drumului stăteam între frică şi iubire;
Dorul după Rai mă chema să-l cercetez,
Dar frica în faţa măreţiei lui îmi îngheţa căutarea.
Cu înţelepciune însă le-am împăcat pe amândouă:
Am cinstit cele ascunse şi am cugetat la cele văzute,
Ca să scot din căutare folos şi în tăcerea mea să găsesc ajutor.
Laudă dreptăţii Tale, care înalţă pe cei biruitori !
3. Cu veselie m-am apropiat de istoria Raiului.
Scurtă la citire dar bogată în înţelesuri.
Limba mea a citit povestea istoriei lui din afară,
Iar mintea mea a luat aripi şi s-a avântat în înalt cu frică,
Văzând strălucirea Raiului nu cum e în el însuşi,
Ci pe cât îi este dat omului să o cuprindă.
Laudă dreptăţii Tale, care înalţă pe cei biruitori !
4. Cu ochiul minţii mă uitam la Rai:
Înălţimile tuturor munţilor sunt mai prejos de înălţimea lui, creasta potopului a atins poalele lui[1],
Picioarele lui cu evlavia le-a sărutat înainte de a se întoarce înapoi
Spre a urca şi călca în picioare crestele tuturor munţilor şi colinelor.
Poalele Raiului a sărutat şi crestele tuturor a izbit.
Laudă dreptăţii Tale, care înalţă pe cei biruitori !
5. Urcuşul nu este greu din pricina înălţimii,
Osteneală nu este pentru cei ce-l moştenesc.
Cu vesela-i frumuseţe îi atrage pe cei care urcă.
Străluceşte colo sus cu razele slavei
Înmiresmat cu tot felul de miresme; nori măreţi
Înalţă corturi[2] pentru cei vrednici de ele.
Laudă dreptăţii Tale, care înalţă pe cei biruitori !
6. Din aceste sălaşe coboară fiii luminii
Plini de bucurie, în lumea în care au fost prigoniţi;
Dănţuiesc pe faţa mării şi nu se scufundă,
Căci nici Simon, deşi era piatră [Petru], nu s-a scufundat[3].
Fericit cel care i-a văzut împreună cu ei pe cei iubiţi ai săi:
Aici, pe pământ, în cetele lor, iar acolo, sus, în cămările lor de nuntă.
Laudă dreptăţii Tale, care înalţă pe cei biruitori !
7. Norii, carele lor, zboară prin văzduh
Fiecare dintre ei este conducătorul celor pe care i-a învăţat[4];
Carul său este pe măsura ostenelilor lui, slava sa este pe măsura ucenicilor lui[5].
Fericit cel care i-a văzut în zborul lor
Pe prooroci şi cetele lor, pe apostoli şi mulţimile lor,
Căci cela ce va face şi va învăţa, acela mare se va chema întru împărăţia cerurilor[6].
Laudă dreptăţii Tale, care înalţă pe cei biruitori !
8. Dar pentru că vederea Raiului este departe foarte
Şi ochiul nu poate bate până într-acolo.
L-am zugrăvit în chip simplu luându-mi puţină îndrăzneală.
Ca la aura aceea ce se formează în jurul lunii
Să vedem şi Raiul asemenea unui inel
Ce cuprinde în el atât mare, cât şi uscat.
Laudă dreptăţii Tale, care înalţă pe cei biruitori !
9. Şi pentru că limba mea se revarsă ca una ce a supt
Dulceaţa Raiului, îl voi zugrăvi în felurite chipuri:
Moisi a făcut o cunună acelui strălucitor altar[7];
Căci cu o cunună în întregime făurită din aur
A încununat întru măreţie altarul. La fel de slăvit împletită este
Şi cununa Raiului care încinge întreaga făptură.
Laudă dreptăţii Tale, care înalţă pe cei biruitori !
10. Când Adam a păcătuit, Dumnezeu l-a izgonit [din Rai]
Dar în bunătatea Sa i-a dat ţinutul şes din afara lui
Aşezându-l în valea de la poalele Raiului;
Dar continuând să păcătuiască, oamenii au fost alungaţi şi de aici,
Şi pentru că nu erau vrednici să se învecineze cu Raiul
Dumnezeu a poruncit Arcei să-i arunce pe Muntele Qardu[8].
Laudă dreptăţii Tale, care înalţă pe cei biruitori !
11. Acolo însă seminţiile celor doi fraţi s-au despărţit:
Cain a plecat de unul singur şi a trăit în ţinutul Neid[9]
Aşezat mai la şes decât locul lui Sit şi Enoh;
Dar cei ce locuiau sus pe înălţimi, numiţi şi fiii lui Dumnezeu[10],
Şi-au lăsat aşezările şi au coborât
Ca să se însoţească cu fiicele celor de la şes.
Laudă dreptăţii Tale, care înalţă pe cei biruitori !
12. Fiii luminii locuiesc pe înălţimile Raiului
Şi dincolo de adânc văd omul bogat[11];
Iar acesta, înălţându-şi ochii, îl zăreşte pe Lazăr
Şi-l cheamă pe Avraam să aibă milă de el.
Dar Avraam, cel plin de milă, şi care a avut milă şi pentru Sodoma[12],
Este aici fără milă pentru cel ce a fost fără milă.
Laudă dreptăţii Tale, care înalţă pe cei biruitori !
13. Adâncul rupe orice iubire ce-ar putea mijloci,
Împiedicând iubirea celor drepţi să fie înlănţuită de cei nedrepţi,
Ca să nu se chinuie cei buni văzându-i chinuindu-se în gheena
Pe copii, pe fraţi, sau rudele lor –
O mamă ce s-a lepădat [de Hristos] cere aici mila fiului ei,
A slujnicei şi a fiicei ei care au fost chinuiţi pentru învăţătura [lui Hristos][13].
Laudă dreptăţii Tale, care înalţă pe cei biruitori !
14. Acolo prigoniţii râd de prigonitori,
Chinuiţii de chinuitori şi cei ucişi de ucigaşii lor,
Proorocii de cei ce i-au omorât cu pietre, apostolii de cei ce i-au răstignit.
Fiii luminii locuiesc în sălaşele lor din înălţime,
Se uită la cei nelegiuiţi şi numără fărădelegile lor,
Minunându-se până unde şi-au surpat toată nădejdea prin nelegiuirile lor.
Laudă dreptăţii Tale, care înalţă pe cei biruitori !
15. Vai celui care încearcă să-şi ascundă faptele sale ruşinoase în întuneric,
Care face răul şi apoi încearcă să amăgească pe cei ce l-au văzut;
Care ieşind şi făcând ceva rău, minte ca să înşele pe cei ce au aflat de el.
Aripile harului Tău[14] să mă ocrotească,
Căci acolo degetul arată pe cel păcătos
Vestind pururea ruşinea lui ascunsă.
Laudă dreptăţii Tale, care înalţă pe cei biruitori !
16. Cele spuse să fie de ajuns îndrăznelii mele.
Dar dacă vine cineva şi îndrăzneşte să zică:
,,Celor simpli şi care păcătuiesc din neştiinţă,
După ce şi-au ispăşit şi plătit datoria,
Cel Bun le îngăduie să se aşeze undeva, într-un ungher îndepărtat al Raiului
Unde pot paşte binecuvântata iarbă a sfărâmăturilor”[15].
Laudă dreptăţii Tale, care înalţă pe cei biruitori !
17. Nesocotit şi dispreţuit de cetăţenii Raiului,
Acest loc este amarnic dorit de cei ce ard în fundul gheenei.
Chinul lor este îndoit la vederea izvoarelor,
Stând în faţa lor, de cealaltă parte, ei se frământă;
Bogatul se roagă şi el, dar nu este nimeni care să-i umezească limba,
Căci focul este înlăuntrul lor, iar apa este de partea cealaltă.
Laudă dreptăţii Tale, care înalţă pe cei biruitori !
[1] Facerea 7, 19.
[2] Luca 16, 9.
[3] Matei 14, 29.
[4] Daniil 12, 3.
[5] I Corinteni 3, 8.
[6] Matei 5, 19.
[7] Ieşirea 30, 3.
[8] Facerea 8, 4: Qardu, munte din nordul Irakului. În Septuaginta este Ararat, munte din Armenia.
[9] Facerea 4, 16.
[10] Facerea 6, 2.
[11] Luca 16, 26.
[12] Facerea 18, 20 şi următoarele.
[13] Aluzie la nişte mucenici necunoscuţi.
[14] Psalmi 16, 8.
[15] Aluzie la Matei 15, 27.
