Imnele Raiului (III)

POSTUL MARE 2024

Imnele raiului

de Sfântul Efrem Sirul

III

1. Partea Grădinii, iubiţilor, aşezată întru slavă
Pe vârful înălţimii unde sălăşluieşte Slava,
Nici măcar în simbol nu poate fi zugrăvită de mintea omenească;
Căci ce minte are putere
Să privească la ea sau să o cerceteze,
Ori să ajungă la bogăţiile ei necuprinse.

Laudă dreptăţii Tale, care încununează pe cei biruitori !


2. Acel pom binecuvântat, Pomul Vieţii,
Este prin razele sale soarele Raiului;
Frunzele lui scânteiază şi pe ele se văd întipărite
Frumuseţile duhovniceşti ce împodobesc acea Grădină.
În adierea brizei, ceilalţi pomi se pleacă închinându-se
Înaintea Domnului şi mai-marelui pomilor.

Laudă dreptăţii Tale, care încununează pe cei biruitori !

3. Chiar în mijloc[1], El a sădit Pomul Cunoştinţei
Punând în el frică, împrejmuindu-l cu spaimă,
Ca el să slujească drept hotar spre cele dinlăuntru ale lui [Raiului].
Două lucruri a auzit Adam într-un singur cuvânt:
Să nu mănânce din el[2] şi, dându-se înapoi din faţa lui,
Să înţeleagă că le era oprit să pătrundă dincolo de el[3].

Laudă dreptăţii Tale, care încununează pe cei biruitori !

4. Şarpele nu putea intra în Rai
Căci nici unui vieţuitor sau păsări
Nu-i era îngăduit să se apropie de partea lui din afară,
Iar Adam a trebuit să iasă afară ca să le întâlnească;
Aşa că şarpele a aflat cu viclenie, întrebând-o pe Eva,
Felul Raiului, ce şi cum era rânduit el.

Laudă dreptăţii Tale, care încununează pe cei biruitori !

5. Când blestematul a aflat că, la fel ca într-un templu,
Slava Cortului dinlăuntru era ascunsă de ei,
Şi că Pomul Cunoştinţei, îmbrăcat în oprire,
Slujea drept catapeteasmă acestui sanctuar,
A ştiut că rodul lui era cheia dreptăţii
Care avea să deschidă ochii celor îndrăzneţi făcându-i să se căiască cu amar.

Laudă dreptăţii Tale, care încununează pe cei biruitori !

6. Ochii lor erau deschişi[4], dar în acelaşi timp închişi,
Ca să nu vadă Slava sau starea lor nenorocită,
Ca să nu vadă Slava Cortului dinlăuntru
Nici goliciunea trupurilor lor.
Aceste două cunoştinte Dumnezeu le-a ascuns în Pom,
Aşezându-l judecător între cele două părţi.

Laudă dreptăţii Tale, care încununează pe cei biruitori !

7. Şi atunci când cu îndrăzneală Adam a alergat şi a mâncat din rodul lui,
Această îndoită cunoştinţă s-a revărsat spre el,
A smuls şi a îndepărtat amândouă vălurile de pe ochii lui:
A văzut Slava Sfintei Sfintelor şi s-a cutremurat;
A văzut şi propria ruşine şi s-a înroşit gemând şi tânguindu-se,
Căci îndoita cunoştinţă pe care a câştigat-o s-a dovedit un chin pentru el.

Laudă dreptăţii Tale, care încununează pe cei biruitori !

8. Oricine mănâncă din acel rod,
Fie îl vede şi se umple de desfătare, fie îl vede şi geme.
Şarpele i-a îndemnat să mănânce în păcat ca să se tânguiască;
Ca, văzând binele, să nu poată gusta din el
Asemenea acelui erou din vechime[5], al cărui chin era îndoit
Fiindcă în foamea sa nu putea gusta desfătările pe care le vedea.

Laudă dreptăţii Tale, care încununează pe cei biruitori !

9. Căci Dumnezeu nu i-a dat să-şi vadă goliciunea sa,
Ca el să-şi vadă ruşinea, dacă dispreţuia porunca.
Nici nu i-a arătat Sfânta Sfintelor ca el să o poată vedea şi să se veselească, dacă păzea porunca.
I-a ţinut ascunse aceste două lucruri, precum şi cele două răsplăţi
Ca Adam să primească prin luptă cununa potrivită strădaniilor lui.

Laudă dreptăţii Tale, care încununează pe cei biruitori !

10. Dumnezeu a aşezat judecător Pomul ca, dacă Adam va mânca din el,
Să-i arate treapta pe care a pierdut-o prin mândria sa,
Precum şi starea nenorocită pe care a câştigat-o spre chinul său.
Dar dacă ar fi biruit l-ar fi înveşmântat în slavă
Şi i-ar fi descoperit şi care era ruşinea,
Ca el să ştie împreună cu sănătatea şi ce este boala.

Laudă dreptăţii Tale, care încununează pe cei biruitori !

11. Căci cel ce are o sănătate bună în el însuşi
Şi îşi dă seama în mintea sa ce este boala,
Acela a dobândit un folos şi cunoaşte un lucru bun;
Dar cel care zace ţinut de boală
Şi ştie în mintea sa ce este sănătatea,
Acela este chinuit de boala sa şi tulburat în mintea sa.

Laudă dreptăţii Tale, care încununează pe cei biruitori !

12. Dacă ar fi biruit[6], Adam ar fi dobândit
Slavă în mădularele sale şi dreaptă înţelegere despre suferinţă,
Ca să strălucească în mădularele sale şi să sporească în dreapta înţelegere.
Dar şarpele a răsturnat toate şi l-a făcut să guste
Înjosirea în realitate, iar slava doar în amintire,
Ca să se ruşineze de ceea ce a găsit şi să plângă pentru ceea ce a pierdut.

Laudă dreptăţii Tale, care încununează pe cei biruitori !

13. Pomul era pentru el ca o poartă,
Rodul său era catapeteasma ce a ascuns Cortul.
Adam a cules rodul, dispreţuind porunca.
Şi când a văzut Slava dinlăuntru
Strălucind cu razele sale, a fugit afară,
A alergat căutând scăpare între smochini.

Laudă dreptăţii Tale, care încununează pe cei biruitori !

14. În mijlocul Raiului Dumnezeu a sădit Pomul Cunoştinţei
Ca să despartă cele de sus de cele de jos, Sfânta de Sfânta Sfintelor.
Adam s-a apropiat cu îndrăzneală s-o atingă şi a fost lovit ca Ozie[7]:
Împăratul a ajuns lepros, Adam a fost dezbrăcat.
Lovit ca Ozie, a ieşit în grabă:
Amândoi împăraţii[8] au fugit şi s-au ascuns ruşinaţi de trupurile lor.

Laudă dreptăţii Tale, care încununează pe cei biruitori !

15. Chiar dacă toţi pomii Raiului
Sunt îmbrăcaţi fiecare în slava sa, fiecare din ei se acoperă de strălucirea Slavei;
Serafimii cu aripile lor, pomii cu ramurile lor,
Toţi îşi ascund feţele, ca să nu vadă pe Domnul lor.
Toţi au roşit pentru Adam care s-a găsit dintr-odată gol;
Şarpele i-a furat veşmintele, drept pentru care a fost lipsit de picioare.

Laudă dreptăţii Tale, care încununează pe cei biruitori !

16. Dumnezeu n-a îngăduit lui Adam să intre
În Cortul cel mai dinlăuntru; acesta i-a fost oprit,
Ca mai întâi să se facă bineplăcut în slujirea Cortului din afară;
Ca un preot purtând tămâie cu bună mireasmă,
Ţinerea poruncii trebuia să fie pentru Adam căţuia
Ca să intre înaintea Celui Ascuns în Cortul ascuns.

Laudă dreptăţii Tale, care încununează pe cei biruitori !

17. Moisi a închipuit simbolul Raiului
Când a făcut cele două sfinte: Sfânta şi Sfânta Sfintelor;
În cea din afară intrarea era îngăduită,
În cea dinlăuntru se intra doar o dată pe an[9].
Tot aşa cu Raiul: Dumnezeu i-a închis partea dinlăuntru
Dar i-a deschis partea din afară în care Adam s-a putut strecura.

Laudă dreptăţii Tale, care încununează pe cei biruitori !


[1] Facerea 2, 9.
[2] Facerea 2, 17.
[3] Facerea 3, 7.
[4] Facerea 3, 7.
[5] Aluzie la eroul mitologic grec Tantal.
[6] Facerea 3, 23.
[7] II Paralipomene 26, 16 şi următoarele.
[8] Sfântul Efrem şi alţi Părinţi siriaci se referă adeseori la Adam ca împărat şi preot.
[9] Leviticul 16; Evrei 9, 7.