Imnele Raiului (IV)

POSTUL MARE 2024

Imnele raiului

de Sfântul Efrem Sirul

IV

1. Cel Drept a văzut că Adam se făcuse îndrăzneţ pentru că El era îngăduitor,
Şi ştia că va călca din nou porunca dacă i-ar da prilejul.
Adam doborâse hotarul slab şi blând,
Aşa că, în locul lui, Dumnezeu a aşezat altul păzit cu putere.
Cuvântul şi porunca fuseseră hotarul pus Pomului;
Acum însă heruvimul şi ascuţişul sabiei s-au făcut zid de împrejmuire al Raiului[1].

Fă-ne vrednici prin harul Tău să intrăm în Raiul Tău !


2. Adam a căutat să intre cu toată întinarea sa
În Sfânta Sfintelor care-i iubeşte doar pe cei ce i se aseamănă
Şi pentru că îndrăznise să intre în Cortul dinlăuntru,
Dumnezeu nu i-a îngăduit să intre nici în cel din afară.
Când noianul vieţii văzând un hoit în mijlocul ei,
Nu l-a putut suferi, ci l-a aruncat afară.

Fă-ne vrednici prin harul Tău să intrăm în Raiul Tău !

3. Moisi a închipuit acest lucru în poporul iudeu:
Oricine în tabără se îmbolnăvea de lepră
Era scos din mijlocul ei şi alungat afară;
Dar dacă se vindeca de lepra sa şi făcea rugăminte[2],
Preotul îl curăţea cu isop, sânge şi apă[3],
Iar el se întorcea acasă şi intra în moştenirea lui.

Fă-ne vrednici prin harul Tău să intrăm în Raiul Tău !

4. Adam fusese curat foarte în mândra Grădină
Dar a ajuns lepros şi respingător din pricina suflării şarpelui peste el.
Grădina l-a alungat din mijlocul ei, l-a scos afară din ea, atotluminata.
Arhiereul[4], Cel Preaînalt, l-a văzut
Scos afară de la El, S-a pogorât şi a venit la el,
L-a curăţit cu isop şi l-a adus înapoi în Rai.

Fă-ne vrednici prin harul Tău să intrăm în Raiul Tău !

5. Adam fusese gol şi mândru dar, sârguitoare, femeia lui
S-a ostenit să-i ţeasă veşmânt plin de pete, pe care
Văzându-l atât de urât, Grădina l-a scos afară.
Dar prin Maria, Adam a dobândit un alt veşmânt
Care l-a împodobit pe tâlharul, iar când acesta a strălucit după făgăduinţa lui Hristos[5],
Grădina văzându-l, l-a îmbrăţişat în locul lui Adam.

Fă-ne vrednici prin harul Tău să intrăm în Raiul Tău !

6. Moisi care se îndoise a văzut, dar n-a intrat
În pământul făgăduinţei[6]; Iordanul i-a slujit drept hotar.
Adam s-a rătăcit şi a lăsat Grădina Vieţii,
Iar heruvimul s-a făcut împrejmuirea ei. Amândouă hotarele au fost aşezate
De mâna Domnului nostru, dar prin Înviere amândoi au intrat:
Moisi în pământul acela, iar Adam în Rai.

Fă-ne vrednici prin harul Tău să intrăm în Raiul Tău !

7. Limba nu poate rosti cum este înlăuntrul Raiului,
Nu este de ajuns nici pentru frumuseţile lui din afară
Căci nici măcar podoabele simple ale împrejmuirii lui
Nu pot fi povestite cum se cuvine.
Culorile lui sunt vesele, miresmele lui minunate foarte
Frumuseţile lui preadorite şi desfătările lui slăvite.

Fă-ne vrednici prin harul Tău să intrăm în Raiul Tău !

8. Chiar dacă comoara alăturată împrejmuirii lui este sărăcăcioasă,
Ea întrece comorile lumii întregi;
Şi pe cât mai prejos sunt văile lui
Faţă de comorile piscului său înalt,
Pe atât fericirea de lângă împrejmuirea lui este mai slăvită şi înaltă
Decât tot ceea ce noi, cei ce trăim în valea de jos, simţim ca fericire.

Fă-ne vrednici prin harul Tău să intrăm în Raiul Tău !

9. Nu vă supăraţi că limba mea a îndrăznit să vorbească
Despre un lucru care o întrece, şi prin neputinţa ei i-a micşorat măreţia.
Cum nu este oglindă potrivită să răsfrângă frumuseţea lui
Nici culori pentru zugrăvirea lui,
Nici încercarea mea să nu fie dispreţuită: zugrăvind Raiul,
M-am silit să scot de aici un prilej de folos pentru noi.

Fă-ne vrednici prin harul Tău să intrăm în Raiul Tău !

10. Cel întristat să afle mângâiere, pruncul creştere,
Cel înfrânat strălucire, cel nevoiaş binefacere.
Fiecare din ei să-mi arunce bănuţul său[7],
Şi toţi să se roage pentru mine în Edem,
Ca să intru în locul despre care am vorbit după puterile mele,
Iar cei nenorociţi să dorească bogăţiile făgăduite de el.

Fă-ne vrednici prin harul Tău să intrăm în Raiul Tău !

11. Gândul meu să nu fie judecat de Tine, Atoatecunoscătorule;
Căutarea mea să nu fie lepădată de Tine, Atotascunsule;
Căci n-am îndrăznit să vorbesc despre naşterea Ta ascunsă de toţi şi de toate;
În tăcere am pus hotar în jurul Cuvântului.
Pentru că am cinstit naşterea Ta, îngăduie-mi să sălăşluiesc în Raiul Tău.
Lăudată fiind ascunzimea Ta de toţi cei ce Te iubesc pe Tine.

Fă-ne vrednici prin harul Tău să intrăm în Raiul Tău !


[1] Facerea 3, 24.
[2] Leviticul 13, 46.
[3] Leviticul 14, 1-9.
[4] Evrei 9, 11.
[5] Luca 23, 43.
[6] A Doua Lege 32, 50-52; 34, 4.
[7] Marcu 12, 42.