Imnele raiului (VI)

POSTUL MARE

Imnele raiului

de Sfântul Efrem Sirul

VI

1. Cheile învăţăturii ce deschid toate cărţile [Scripturii]
Au deschis înaintea ochilor mei cartea firii,
Vistieria Arcei, cununa Legii.
Este o carte care, mai presus de toate celelalte, prin istoriile ei
Ne face simţit Ziditorul şi ne predă lucrările Lui;
Face văzute toate podoabele Lui şi arătată iscusinţa Lui.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !


2. Cartea m-a adus la uşa Raiului
Şi, intrând, mintea mea s-a oprit minunându-se şi uimindu-se,
Înţelegerea mi s-a istovit slăbită, căci simţurile mele nu erau în stare
Să cuprindă ale Raiului măreţe comori,
Să deosebească gusturile lui, să asemuiască culorile lui,
Să adune în ea frumuseţile lui, ca să le zugrăvească în cuvinte.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

3. Raiul îmbrăţişează mădularele cu desfătările lui cele multe:
Ochii cu podoabele, urechile cu sunetele,
Gura şi nările cu gusturile şi miresmele lui.
Binecuvântat cel ce i-a strâns pe toţi cei care
Au privegheat şi au postit şi care, în locul posturilor lor,
Se vor desfăta păscând pe păşunile lui luminoase.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

4. Raiul m-a înălţat simţindu-l şi m-a îmbogăţit când cugetam despre el;
Beat de miresmele lui, mi-am uitat sărăcia.
Nu mai eram eu însumi căci mă înviorase prin felurimea lui,
Înotam dus de valurile lui măreţe;
Şi în locul în care, arzând ca un cuptor, îl dezbrăcase pe Adam,
M-am îmbătat până într-atât, că mi-am uitat păcatele.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

5. Şi deşi nu eram în stare să înfrunt toate valurile lui,
Raiul m-a luat şi m-a aruncat într-o mare încă mai mare.
În frumuseţea ei mândră i-am văzut pe cei încă mai frumoşi decât el
Şi m-am gândit: dacă Raiul este atât de slăvit,
Cu cât mai slăvit trebuie să fie Adam cel după chipul Săditorului Raiului[1]
Şi cu cât mai frumoasă Crucea, car al Fiului Domnului lui.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

6. Nu omul a fost făcut pentru Rai,
Ci Raiul a fost sădit doar pentru Adam;
Căci inima lui Adam este mai presus decât mugurii lui, iar cuvintele sale decât roadele lui;
Căci gustul cuvântului întrece pe cel al roadelor lui,
Adevărul omului întrece ierburile lui
Şi dragostea este mai ademenitoare decât dulceaţa miresmelor lui.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

7. Dumnezeu a sădit mândra Grădină, şi tot El a zidit preacurata Biserică[2].
De Pomul Cunoştinţei a legat oprirea.
Le-a dat bucurie, dar ei nu s-au bucurat, i-a ameninţat, dar ei nu s-au temut.
În Biserică a sădit Cuvântul
Care dă bucurie cu făgăduinţele Lui şi înfricoşează cu ameninţările Lui:
Cine-l dispreţuieşte va pieri, dar cine ia aminte la El va fi viu.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

8. Icoană a Raiului este adunarea sfinţilor[3],
În fiece zi se culege aici rodul Celui ce dă viaţă tuturor;
Se tescuieşte aici, fraţilor, strugurele menit să fie Leacul Vieţii.
Şarpele este ologit şi legat de blestem[4],
Gura Evei este pecetluită de o tăcere binefăcătoare[5],
Dar ea slujeşte din nou drept harfă spre lauda Ziditorului.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

9. Nimeni dintre sfinţi nu este gol, căci au îmbrăcat Slava,
Nu este acoperit de frunze şi nici nu stă ruşinat,
Căci prin Domnul au găsit din nou haina lui Adam.
Căci atunci când Biserica îşi curăţeşte urechile
De întinarea şarpelui, cei ce şi-au pierdut haina
Ascultând de el şi s-au întinat sunt acum înnoiţi şi îmbrăcaţi în alb[6].

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

10. Putere neistovită şi braţ neobosit
Au sădit Raiul şi l-au împodobit fără osteneală.
Dar osteneala voii libere împodobeşte Biserica cu tot felul de roade.
Ziditorul a văzut Biserica şi a fost mulţumit.
El sălăşluieşte în Raiul pe care aceasta l-a sădit în cinstea Lui
Aşa cum odinioară El a sădit Grădina spre desfătarea ei.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

11. Cei sârguitori îşi aduc roadele şi aleargă întins
Spre Raiul ce se revarsă de roade.
Intră în Grădina minunată încărcaţi de faptele lor slăvite
Şi aceasta vede că roadele drepţilor
Întrec roadele pomilor ei
Şi că podoabele celor biruitori sunt mai presus decât ale sale.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

12. Fericit cel socotit vrednic să vadă în Rai
Slăvitele roade ale pomilor şi care sunt atât de mândre,
Dar de îndată întrecute când văd roadele biruitorilor !
Florile Raiului erau odată biruitoare, dar au fost biruite
Văzând florile celor feciorelnici şi sfinţiţi
De ale căror cununi se bucură deopotrivă Ziditor şi făptură.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

13. Roadele drepţilor au fost mai plăcute Ştiutorului a toate
Decât roadele şi fructele pomilor.
Frumuseţea firii a înălţat mintea omului
Şi raiul a lăudat înţelegerea lui,
Florile au dat slavă vieţuirii lui, Grădina libertăţii lui,
Iar pământul gândului său. Binecuvântat Cel ce l-a mărit pe Adam !

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

14. Mai vrednice de povestit decât binecuvântata istorie
A Raiului sunt izbânzile biruitorilor;
Aceştia s-au împodobit pe sine cu însăşi asemănarea Raiului,
Închipuind în ei frumuseţea Grădinii.
Să lăsăm dar pomii şi să vorbim de biruitori,
În loc de moştenire să lăudăm moştenitorii.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

15. Dacă frumuseţea Raiului ne izbeşte cu uimire
Cu atât mai mult ne va uimi frumuseţea minţii:
Una este vlăstarul firii, cealaltă al voinţei.
Voia liberă a pizmuit Grădina
Şi atunci din ea au odrăslit roadele biruinţei,
Ale cărei cununi întrec înseşi strălucirile Raiului.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

16. Mândre şi făloase pentru ochiul minţii
Sunt ospeţele aşternute ale drepţilor, care ne cheamă
Să fim fraţii, tovarăşii şi părtaşii lor.
Să nu ne lipsim, fraţilor, de tovărăşia lor.
Să ne facem apropiaţi ai lor, sau măcar vecini,
Dacă nu în sălaşele lor, măcar pe lângă corturile lor.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

17. Cât de pizmuit este cel socotit vrednic de bogatele lor comori,
Cât de binecuvântat este cel socotit vrednic măcar de drojdia bogăţiilor lor.
Fă-mă vrednic de fărâmiturile ce cad de aici,
Să mă vadă vrăjmaşul şi să moară de ciudă,
Căci îşi închipuia să mă vadă în locul pe care-l gătise pentru mine;
Să mă vadă acum în locul pe care milostivirea Ta l-a găsit pentru mine.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

18. Fericit cel vrednic să vadă veşmântul lor,
Fericit cel vrednic să audă înţelepciunea lor
Fericite urechile îmbătate de cânturile lor,
Fericit cel care a atins fericirea lor,
Fericit cel ce s-a ostenit să fie între cei dintâi,
Vai celui care nu s-a silit să fie măcar între cei din urmă[7].

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

19. Fericit cel pentru care mijlocesc ei înaintea Celui Bun,
Vai celui care îi va avea potrivnici înaintea Celui Drept.
Cei pe care Cel Bun îi iubeşte vor fi în Edem, cei pe care Cel Drept îi leapădă vor fi în Iad.
Cetatea al cărei praf îl vor scutura de pe picioarele lor
Va fi nimicită mai rău decât Sodoma[8], dar în casa în care s-au rugat,
Morţii vor învia[9] şi pacea se va sălăşlui peste tot.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

20. Căci ei au coborât în Egipt şi au hrănit pe cei înfometaţi[10],
Au domolit marea încăpăţânată atingând-o cu un toiag[11],
S-au înfundat într-o pustie vrăjmaşă făcând din stâlp de nor[12] podoaba lui,
Au intrat în cuptorul ce ardea cu vâlvătaie[13]
Şi l-au stropit cu roua lor; în groapa în care au fost azvârliţi,
Înger a intrat învăţând fiarele să postească[14].

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

21. Ca să nu-şi piardă puterea sarea care s-a desărat[15],
Mâna Ziditorului a împrăştiat-o în toată lumea.
Aşa cum odinioară luase pământ din toate cele patru colţuri ca să-l zidească pe Adam,
Aşa acum a împrăştiat-o în tot pământul.
Adună acum ceea ce mai înainte împrăştiase şi împrăştie acum ceea ce mai înainte adunase,
Căci drumul este de la lume la întâiul Adam şi al Doilea la lume.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

22. Cu ei străluceşte răsăritul, cu ei luminează apusul
Miază-noaptea se înalţă prin ei, miază-ziua primeşte învăţătură de la ei.
Au urcat până la tărie şi au deschis-o[16], au pogorât în mare şi au cercetat-o[17];
Taina pe care Cel trimis a descoperit-o în pildă
Au întins-o la toată omenirea ajungând în toate colţurile lumii[18];
Zidirea toată a îmbrăţişat-o, ca să se întărească prin ea.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

23. Unul din ei a despicat văzduhul cu un car[19];
Veghetorii[20] s-au îmbulzit înainte văzând pentru întâia dată
Un trup înălţat în sălaşul lor. Şi aşa cum o făptură pământească
S-a înălţat într-un car şi s-a îmbrăcat întru slavă,
Aşa şi Domnul în harul Său S-a pogorât şi a îmbrăcat un trup,
Ca mai apoi să Se înalţe, având drept car norii[21], ca să domnească asupra celor de sus şi a celor de jos.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

24. Duh şi foc, Veghetorii s-au minunat de prooroc
Văzând ascunsă în el înmiresmată comoară;
Minunându-se de cel plămădit din lut, au lăudat pe Plăsmuitorul.
Văzându-i însă fecioria, au dat slavă,
Căci ea a înălţat pe cei de jos şi a uimit pe cei de sus,
Lupta ei fiind pe pământ, dar cununa în Rai.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !

25. Prin iubire şi învăţătură amestecate cu adevărul
Mintea poate să crească şi să se îmbogăţească cu lucruri noi
Cugetând cu dreaptă socotinţă la vistieria tainelor ascunse.
Aşa am iubit şi aşa am învăţat şi-am dobândit încredinţare
Că Raiul este limanul celor biruitori.
Ca unul ce m-am învrednicit să-l văd, fă-mă vrednic să şi intru în el.

Binecuvântat Cel care prin crucea Sa a deschis uşa Raiului !


[1] Facerea 1, 27.
[2] Efeseni 5, 27.
[3] Comunitatea credincioşilor pe pământ.
[4] Facerea 3, 14.
[5] I Corinteni 14, 34.
[6] Aluzie la veşmintele albe ale nou-botezaţilor.
[7] Matei 20, 8.
[8] Matei 10, 14-15.
[9] Faptele Apostolilor 20, 9-12.
[10] Facerea 41, 54-57.
[11] Ieşirea 14, 16.
[12] Ieşirea 14, 19.
[13] Daniil 3, 19-28.
[14] Daniil 6, 20.
[15] Matei 5, 13.
[16] II Corinteni 12, 2.
[17] II Corinteni 11, 25.
[18] Romani 16, 25-26; Coloseni 1, 25-26.
[19] IV Împăraţi 2, 11.
[20] Nume dat îngerilor în cartea lui Daniil.
[21] Faptele Apostolilor 1, 9.