Imnele raiului (VII)

POSTUL MARE

Imnele raiului

de Sfântul Efrem Sirul

VII

1. La ceas de ispită mângâiaţi-vă cu făgăduinţele Lui,
Căci nu este amăgire în cuvântul Celui ce răsplăteşte toate,
Şi vistieria Sa nu este mică ca noi să ne îndoim de făgăduinţa Lui.
L-a dat pe Însuşi Fiul Său pentru noi ca să credem în El;
Trupul Său este cu noi, încredinţarea Sa este cu noi,
El a venit şi ne-a dat cheile Raiului; căci pe noi ne aşteaptă comorile lui.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !


2. În fiece seară oamenii adorm închizându-şi pleoapele
Şi trezindu-se în zori. Lungimea nopţii închipuie
Cât de departe este Răsplătitorul; lumina răsare şi iată-L că vine !
Nu vă faceţi griji, fraţilor, şi să nu credeţi
Că lupta voastră va ţine mult sau că departe este ziua învierii voastre,
Căci iată moartea noastră este deja în urma noastră şi învierea ne stă înainte.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

3. Îmbărbătează-te viaţă de plângere că ai să ajungi în Rai;
Roua lui va spăla întinarea ta, revărsările miresmelor lui te vor face înmiresmată
Ospăţul lui te va odihni după ostenelile tale, cununa lui te va mângâia,
Când vei flămânzi, îţi va da roadele lui
Ce-i curăţesc pe cei ce mănâncă din ele, când vei înseta,
Îţi va da băutură cerească, care-i înţelepţeşte pe cei ce beau din ea.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

4. Fericit săracul care vede locul acela !
Bogăţii se revarsă din belşug în afara şi în jurul lui;
Calcedonii şi pietre preţioase[1] zac azvârlite afară
Pentru a nu întina slăvitul pământ al Raiului;
De-ar aşeza cineva aici pietre scumpe sau nestemate,
Ele ar părea urâte şi întunecate faţă de acel pământ luminos.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

5. Atât bărbaţii, cât şi femeile sunt îmbrăcaţi în raze de lumină.
Hainele menite să acopere goliciunea lor sunt înghiţite în lumină;
Toate pornirile ruşinoase ale simţurilor tac aici,
Izvoarele plăcerii sunt astupate,
Arţagul piere şi sufletul se curăţeşte,
Înfloreşte în Edem ca un spic de grâu lipsit de neghină.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

6. Fecioria dănţuieşte aici, căci şarpele
Care a turnat în ascuns veninul său în urechile [Evei], acum a pierit;
Vesel smochinul aleargă spre ea şi îi spune:
Uitată este copilăria ta neştiutoare,
Ziua în care ai venit goală să te ascunzi la sânul meu.
Slavă Celui ce a îmbrăcat cu veşmânt nou goliciunea ta !

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

7. Tinereţea saltă aici pentru curăţia pe care a dobândit-o,
Vede în Rai pe Iosif care a dezbrăcat
Şi lepădat plăcerea care-i arde pe cei lipsiţi de minte[2];
Vede pruncul ce a biruit aspida în culcuşul ei[3].
Samson a biruit leul, dar l-a biruit o viperă,
L-a muşcat făcându-l să-şi piardă, tăiate, pletele-i de nazireu[4].

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

8. Odihnă îşi găsesc aici şi cei căsătoriţi şi istoviţi
De necazurile sarcinilor lovite de blestem[5] şi de durerile naşterii de prunci;
Îşi văd acum copilaşii pe care i-au îngropat cu jale
Păscând ca nişte mieluşei în Edem,
Înălţaţi în cetele de sus strălucind întru slavă,
Ajunşi de un neam cu îngerii cei fără prihană.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

9. Mulţumiri fie aduse Celui Milostiv care culege încă din fragedă pruncie
Copiii – roade târzii dar încă verzi –
Să fie în Rai pârgă coaptă.
Vedere nouă se arată aici privirilor:
Roadele târzii culeg roadele [Raiului], cei întâi-născuţi culeg pârga,
Culegători şi roade culese se întrec în curăţie.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

10. Leagă-ţi de Rai gândurile, bătrâneţe,
Mireasma lui te va întineri, parfumul lui te va înnoi
Şi zbârciturile tale vor fi înghiţite de frumuseţea cu care te va îmbrăca.
În Moisi el a închipuit o icoană pentru tine:
Adânc săpaţi, obrajii lui străluceau luminoşi[6],
Semn al bătrâneţii care în Edem reîntinereşte.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

11. Nu este prihană întru ei, căci sunt lipsiţi de răutate.
Nu este mânie căci sunt lipsiţi de înfierbântare.
Nu este în ei dispreţ căci sunt lipsiţi de răutate.
Nu se grăbesc să facă nedreptate, ca astfel loruşi să-şi facă nedreptate,
Nu este ură întru ei, căci sunt lipsiţi de pizmă;
Nu judecă pe nimeni aici, căci nu există nedreptate.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

12. Oamenii se văd pe ei înşişi în slavă
Şi se miră de ei înşişi aflând unde sunt.
Tulburată şi tulburătoare, firea trupurilor lor
Este acum paşnică, liniştită şi luminoasă strălucind
În afară cu frumuseţe şi dinlăuntru cu curăţie:
Trupul în chip arătat, sufletul în chip nevăzut.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

13. În Rai dănţuiesc şchiopii care nu puteau umbla,
Ologii care nici măcar nu se târau zboară aici prin văzduh;
Ochii orbilor şi ai surzilor, care tânjeau din pântece
Flămânzind după lumină fără a putea să o vadă,
Se bucură văzând frumuseţea Raiului
Şi cântul tare al harpelor sale mângâie urechile lor.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

14. Pe cel ce n-a rostit vreodată ocară sau blestem
Binecuvântarea Raiului îl va bucura cu atât mai mult,
Cel ce şi-a păstrat curată privirea ochilor
Va vedea frumuseţe încă mai mândră;
În mădularele celui ce a ştiut să îmblânzească amărăciunea gândurilor sale
Vor ţâşni izvoarele dulceţii.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

15. Fecioara care a dispreţuit cununa trecătoare a nunţii
Are acum luminata cămară de nuntă pe care o îndrăgesc fiii luminii,
Şi străluceşte în ea pentru că a dispreţuit faptele întunericului.
Celei singure şi părăsite într-o casă pustie
Nunta cu praznicul ei îi dă acum liniştea: îngerii se bucură,
Proorocii se desfată şi apostolii adaugă strălucire.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

16. Înaintea postitorilor care au ales să mănânce verdeţurile lui Daniil[7]
În faţa căruia împăraţii încununaţi s-au plecat închinându-se
Se vor închina în loc de împăraţi pomii
Plecându-se în toată frumuseţea lor şi chemându-i
Spre locurile unde cresc să se sălăşluiască în ramurile lor,
Să se scalde în roua lor şi să se desfete de roadele lor.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

17. Oricine a spălat picioarele sfinţilor se va scălda şi el în acea rouă;
Spre mâna care s-a întins să-i ajute pe cei sărmani
Se vor întinde înseşi roadele pomilor;
Urmele paşilor celui ce-i cercetează pe bolnavi
Florile se grăbesc să le încununeze cu flori
Înghesuindu-se care să fie prima să-i sărute urmele.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

18. În calea celui ce s-a înfrânat cu înţelepciune de la vin
Viile Raiului se vor grăbi să-i iasă în întâmpinare
Fiecare întinzându-se să-i dea strugurii ei;
Dacă cineva a dus viaţă de feciorie,
Şi pe acela îl vor duce în sânul lor, căci cel singuratic
Nu s-a întins nicicând pe un sân, nici pe vreun pat de nuntă.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

19. Cei care pentru Domnul au fost încununaţi de sabie
Vor străluci acolo în slavă având cununile lor,
Căci trupurile lor au dispreţuit focul prigonitorilor.
Ca stelele[8] strălucesc în Rai
Cei şapte fii ai luminii[9] împreună cu maica lor luminată
Căci prin morţile lor au dispreţuit mânia împăratului ucigaş.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

20. Fericirea acestui loc bucură femeile ce s-au ostenit
În slujirea sfinţilor: acolo ele o vor vedea pe văduva
Care l-a primit pe Ilie desfătându-se de desfătările Raiului;
În locul celor două fântâni ale ei – blidul şi ulciorul –,
Care o ţineau în viaţă, ramurile pomilor
Vor hrăni în Edem pe toate femeile care i-au hrănit pe cei săraci.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

21. Nimic nefolositor nu este aici:
Ierburile şi rădăcinile lui aduc folos şi câştig;
Oricine gustă din ele întinereşte, oricine respiră mireasma lor se face mai frumos;
Florile lui ascund în potirele lor
O adevărată comoară, un dar pentru cei ce le culeg;
Roadele lui poartă bogăţie pentru cei ce le strâng.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

22. Nimeni nu osteneşte aici, căci nimeni nu flămânzeşte;
Nimeni nu cunoaşte ruşinea, căci nimeni nu păcătuieşte;
Nimeni nu se căieşte, căci nu este pricină de pocăinţă.
Cei ce aleargă găsesc aici odihnă şi linişte.
Nimeni nu îmbătrâneşte, căci nimeni nu moare;
Nimeni nu este îngropat, căci nimeni nu se naşte.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

23. Nu ştiu de griji, căci nu suferă,
Nu se tem, căci nu sunt curse;
N-au vrăjmaş căci au sfârşit lupta.
Se socotesc fericiţi
Fără de sfârşit, căci războiul lor s-a încheiat.
Şi-au luat cununile şi au găsit odihnă în noul lor sălaş.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

24. Am văzut locul acela, fraţilor, şi m-am aşezat şi am plâns
Pentru mine şi cea asemenea mie, pentru cum s-a sfârşit zilele mele[10]
Risipite una câte una, furate fără ca eu să bag de seamă;
Remuşcările m-au cuprins, pentru că am pierdut
Cunună, nume şi slavă, veşmântul şi cămara de nuntă din lumină.
Fericit cel vrednic de masa cerească.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

25. Toţi fiii luminii să se roage pentru mine acolo
Ca Domnul să le facă darul unui singur suflet.
Aşa voi avea prilej înnoit să-l preamăresc pe Cel
A cărui mână este mereu întinsă spre ajutor.
Fie ca Cel ce dă după dreptate şi după har
Să-mi dea întru milostivirea Sa vistieria milelor Sale.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

26. Şi dacă nimeni întinat nu poate intra în acel loc,
Îngăduiţi-mi să rămân pe lângă împrejurimea lui sălăşluind în umbra lui.
Întrucât Raiul se aseamănă unei mese,
Îngăduie-mi prin harul Tău să mănânc din sfărâmăturile rodului său
Care cad în afară, ca şi eu să mă alătur
Câinilor acelora ce-şi astâmpărau foamea din sfărâmăturile căzute de la masa stăpânilor lor[11].

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

27. Fie să învăţ din istoria bogatului [nemilostiv][12]
Care nu voia să dea săracului rămăşiţele de la masa lui,
Şi să-l văd pe Lazăr păscând în Rai
Şi să privesc la bogatul în spaimă,
Ca puterea dreptăţii Tale în afară să mă înspăimânte
Şi suflarea harului Tău înlăuntru să mă mângâie.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

28. Lasă-mă să locuiesc lângă gardul acelei Grădini,
Aproape de cei dinlăuntru şi pizmuit de cei din afară.
Dar cine este în stare să privească în acelaşi timp desfătarea şi chinul,
Să vadă împreună Gheena şi Grădina ?
Cununa celor dinlăuntru să mă mustre pentru toate păcatele mele
Iar chipul celor din afară să mă înveţe mărimea milostivirii Tale faţă de mine.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

29. Cine poate suferi vederea amândurora ?
Care urechi pot îndura strigătul gemetelor celor răi
Care vestesc în Gheena dreptatea Celui Drept
Când cei buni Îl laudă în Grădină ?
Cele două tabere se uită una la cealaltă cu uimire,
Arătându-şi fiecare faptele ei, ca să o povăţuiască pe cealaltă.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

30. Fie ca în ziua aceea păcatele mele să nu fie arătate celorlalţi,
Deşi prin aceasta arătăm doar cât de vrednici de dispreţ suntem, Doamne.
Căci dacă Îţi sunt arătate păcatele noastre, de cine le mai putem ascunde ?
Mi-am făcut din ruşine un idol.
Dă-mi, Doamne, să mă tem de Tine căci eşti Atotputernic,
Dă-mi să simt ruşine şi mustrare de sine înaintea Ta, căci eşti blând şi îndurat.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !

31. Dumnezeul omului este aproapele lui: în fiece clipă el caută să-i placă;
De greşeşte înaintea lui, îi este ruşine de el, de îi face un rău, îi este frică de el;
Iar dacă-i face un bine, îl pierde prin setea de a fi lăudat.
Unul ca acesta este în toate ultimul rob.
Bunul Dumnezeu ne-a dat libertate, dar noi am prefăcut-o în robie,
Fie dar să schimbăm pentru Domnia Ta stăpânirea pe care ne-am făcut-o pentru noi înşine.

Binecuvântat Cel care prin cheile Sale ne-a deschis Grădina Vieţii !


[1] Iezechiil 28, 13; Apocalipsis 21, 19.
[2] Facerea 39, 10.
[3] Isaia 11, 8.
[4] Judecătorii 14, 7; 16, 17-20.
[5] Facerea 3, 16.
[6] Ieşirea 34, 29.
[7] Daniil 1, 12.
[8] Daniil 12, 3.
[9] II Macavei 7, 1 şi următoarele.
[10] Psalmi 89, 9.
[11] Matei 15, 27.
[12] Luca 16, 19.