----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Alfabetul duhovnicesc (XV)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
 

Partea a II-a

Capitolul 3

Despre aceea că nu se cuvine să ne mândrim în acest veac cu nici un lucru

  1. Nu fi mândru şi măreţ ca să nu te asemeni dracilor; nu te înălţa cu inima ca să nu fii la măsura lor. Ci fii blând şi smerit şi vei fi înălţat de Însuşi Domnul şi te vei uni cu îngerii: Spre cine voiu căuta, fără numai spre cel smerit şi blând, şi care tremură de cuvintele mele (Isaia 66, 2), grăieşte Domnul. Dracii mai vârtos prin aceasta sunt osebiţi de îngeri, prin aceasta au şi căzut de la Dumnezeu: nu au fost smeriţi şi cu bună supunere. Căci nimic nu este mai spurcat atât înaintea lui Dumnezeu, cât şi înaintea oamenilor, ca înălţarea de sine şi mândria, după cum nu este nimic mai plăcut şi mai binevoitor ca blândeţea şi smerenia.

Citește mai departe...

Ambasador la Constantinopol (V)

– Martor ocular al genocidului armenilor –

 

Episodul anterior

 

Uciderea unei naţiuni [continuare]

Într-o zi, am discutat despre aceste procedee cu un demnitar turc, care-mi descria diversele metode de tortură. Nu făcea nici un secret din faptul că fuseseră ordonate de guvern şi, ca orice turc din casta conducătoare, jubila numai la gândul relelor tratamente aplicate acelei naţii pe care o detesta. El mi-a confirmat că detaliile operaţiunilor erau discutate în fiecare noapte de Comitetul ,,Uniune şi Progres”. Orice metodă nouă de a provoca durere era aclamată ca o descoperire minunată şi toţi participanţii îşi storceau creierele să inventeze alte şi alte noi chinuri. Mi-a spus chiar că scotociseră prin arhivele Inchiziţiei spaniole şi ale altor instituţii istorice experte în tortură şi preluaseră de acolo orice sugestie constructivă.

Citește mai departe...

Monahismul – scutul de apărare al Ortodoxiei (IX)

- Istorisiri din diferite epoci ale creştinismului -

 

Episodul anterior

 

Sfântul Cuvios Dalmat († 436) [continuare]

Apoi, cuviosul Dalmat împreună cu alţi clerici şi monahi din Constantinopol au trimis o epistolă către Sinodul din Efes, prin care îi înştiinţau pe Părinţi despre toate întâmplările de mai sus. La auzul veştilor îmbucurătoare, Părinţii i-au adresat la rândul lor cuviosului Dalmat o scrisoare de felicitare, care vădeşte marea preţuire şi nemărginita lor încredere faţă de cinul monahal:

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXVI)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

25. ,,Ucigaşi în numele Domnului”[1]

Cu multe secole în urmă, Vaticanul a devenit conştient că naţiunile slave ortodoxe stăteau în calea sa către dobândirea supremaţiei asupra creştinismului mondial. Aceasta a atras după sine nu numai cele mai perfide intrigi iezuite ale papiştilor, ci şi o politică vădită de anihilare a slavilor ortodocşi.

Citește mai departe...

NIHILISMUL

Rădăcina revoluţiei epocii moderne (XVI)

de ieromonah Serafim Rose

 

Episodul urmator

 

3. Modelarea „omului nou”

Însă distrugerea Vechii Ordini şi organizarea „noului pământ” nu sunt singurele obiective din programul istoric al nihilismului; ele nu sunt probabil nici măcar cele mai importante obiective. Ele sunt doar pregătirea pentru o lucrare mai însemnată şi mai ameninţătoare decât oricare dintre ele: „transformarea omului”.

Citește mai departe...

Despre moarte şi înviere (II)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

I. Scopul vieţii omeneşti pe pământ [continuare]

,,Patria din care noi am pornit în rătăcirea noastră – spune Mitropolitul Filaret al Moscovei – este Raiul. Patria pe care toţi o căutăm ori pe care ar trebui să o căutăm este tot Raiul şi cerul”. Aceasta ne spune deschis cuvântul dumnezeiesc nou-testamentar: Petrecerea noastră în ceruri este (Filippeni 3, 20). Că ştim că de se va strica casa noastră cea pământească a cortului acestuia, zidire de la Dumnezeu avem, casă nefăcută de mână, veşnică în ceruri. Că de aceasta suspinăm, dorind să ne îmbrăcăm întru lăcaşul nostru cel din cer (II Corinteni 5, 1-2). Călătorind către această locuinţă veşnică, adevăraţii creştini aprind tot mai mult în sinea lor sfânta sete de Dumnezeu şi năzuinţa lor din inimă către Ierusalimul ceresc, numit de Sfântul Apostol Pavel maică nouă tuturor (Galateni 4, 26). În acest duh şi Mântuitorul ne-a învăţat să ne rugăm prin cuvintele: Tatăl nostru, care eşti în ceruri (Matei 6, 9).

Citește mai departe...

Din scrierile Arhiepiscopului Averchie de Jordanville

Nevoinţa pentru virtute (IX)

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

 

Episodul anterior

 

IV. Iubirea evanghelică şi altruismul omului [continuare]

Potrivit cuvintelor Mântuitorului Însuşi, iubirea de Dumnezeu este prima şi cea mai mare poruncă a Evangheliei, lucru de înţeles odată ce această singură poruncă oferă un puternic imbold pentru o viaţă morală autentică. Cel care iubeşte pe cineva în mod sincer face tot posibilul să-i facă pe plac şi să evite ceea ce ar putea să-l deranjeze pe celălalt. Nu îl întristează şi, cu atât mai puţin, nu îl jigneşte sau insultă. La fel, dacă Îl iubim pe Dumnezeu, vom încerca să facem voia Sa sfântă cu orice preţ, să ne supunem voinţa poruncilor Sale, făcând toate acestea în mod firesc, şi nu precum sclavii, cu forţa, cu plânsete şi nemulţumire, ci cu bucurie, precum nişte fii iubitori.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (VIII)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
4
 

Ioan, supranumit Gură de Aur – Caracterul său – Primele sale studii – Primele sale scrieri – Predicile sale din Antiohia – El este ridicat pe scaunul Constantinopolului – Viaţa sa ca episcop – Râvna sa – Luptele sale cu curtea împărătească – Împărăteasa Eudoxia – Evtropie – Ioan Gură de Aur contribuie la căderea sa în dizgraţie – Mila sa faţă de el – Eudoxia vrea să-l piardă pe Gură de Aur după ce l-a pierdut pe Evtropie – Ioan Gură de Aur se ridică împotriva scandalurilor de la curte – Călătoria lui Ioan Gură de Aur în Asia – Un intrus pe scaunul Constantinopolului – Marii fraţi prigoniţi de Teofil al Alexandriei sub pretextul origenismului, se duc la Constantinopol – Ioan Gură de Aur se declară în favoarea lor – Epifanie la Constantinopol – Conduita sa anti-canonică – El părăseşte Constantinopolul şi moare întorcându-se în Cipru – Teofil la Constantinopol – Sinodul de la Chene – Exilul lui Ioan Gură de Aur – Întoarcerea sa – Noile lupte dintre el şi Eudoxia – Un nou sinod – Al doilea exil al său – Viaţa lui Ioan Gură de Aur în exil – Intervenţia lui Onorie, împăratul Apusului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea lui Ioan Gură de Aur către Inochentie, episcopul Romei – Opoziţie faţă de intervenţia Apusului în cauza lui Ioan Gură de Aur – Prigonirea susţinătorilor săi – Violenţele faţă de Ioan Gură de Aur – Moartea lui – Apologia sa – Învăţătura lui Ioan Gură de Aur

Citește mai departe...

Patriarhul Athenagora al Constantinopolului şi relaţiile sale cu Lumea Nouă (VII)

Guvernul american şi alegerea patriarhului Athenagora

 

Episodul anterior

 

La mijlocul secolului XX, fraţii Skouras – Charles, Spyros şi George – erau printre cei mai puternici oameni în industria filmului de succes. Charles era preşedinte al Fox West Coast şi finanţa construcţia Catedralei ortodoxe greceşti Sfânta Sofia din Los Angeles, folosindu-i pe prietenii săi vedete de cinema ca modele pentru icoane. George era şeful sălilor de cinema United Artists (acum Cinematografele Regal) şi lucra de asemenea ca agent OSS (precursorul CIA). Dar cel mai influent dintre toţi era Spyros: pe coperta din spate a memoriilor sale (publicate în 2013) este descris ca ,,cel mai influent imigrant grec din istoria americană şi unul din cetăţenii remarcabili ai Americii în perioada Războiului Rece”. Spyros a fost atât preşedintele Twentieth Century Fox timp de mai mult de 20 ani, cât şi preşedintele Prudential Lines, una din cele mai mari companii de navigaţie din ţară.

Citește mai departe...

Nădejdea noastră

Cuvinte despre Fericiri (VIII)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

Întoarcerea la Dumnezeu

Nu suntem oare şi noi peste măsură de alipiţi de desfătările lumeşti ? Şi nu ne abat ele în chip ucigător de la Dumnezeu ? Pentru întoarcerea noastră la El ne-ar fi de mare ajutor cugetarea la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos. Când omul îşi închipuie cum va sta înaintea chipului lui Dumnezeu, când se gândeşte că drepţii au plâns toată viaţa, cerând de la Dumnezeu milă pentru păcatele lor mărunte, se va zdrobi şi pocăi mai lesne decât dacă îşi tot închipuie pe Dumnezeu în chip deosebit de milostiv, sau ca pe Unul care nu va cere socoteală aspră pentru faptele noastre.

Citește mai departe...

Biserica persecutată şi Biserica de stat
 
Acest articol a fost scris de arhiepiscopul Ilarion Troiţki
cu ocazia prăznuirii a 1.600 de ani de la Edictul de la Milan
 
Articol apărut în Moscow Church News, 1913, nr. 37

 

Când Moisi păştea oile lui Iotor, socrul său, preotul din Madiam (potrivit Ieşirea 3), el a văzut un rug arzând cu pară de foc, dar rugul nu era mistuit de el. Această imagine a unui rug aprins care nu se mistuie a fost atribuită de anumiţi scriitori bisericeşti străvechi Bisericii lui Hristos din primele veacuri: timp de aproape trei secole ea a ars în foc şi nu a fost mistuită de el – dimpotrivă, a crescut, a înflorit, şi a dat roade. Flacăra învăpăiată a încercărilor Bisericii se stingea câteodată, apoi se reaprindea cu nouă şi mai mare putere. Erau izbucnirile mulţimilor ignorante şi superstiţioase, care erau gata să dea vina pe creştini pentru toate relele sociale, şi de aceea strigau: ,,Creştinii să fie daţi leilor !” Erau conducători remarcabili pe tronul roman, oameni cu idei politice, sub care naţiunea înflorea şi poporul prospera, dar conducătorii îi socoteau pe creştini ca fiind nişte trădători, o piedică în calea idealurilor romane – şi perioadele de prosperitate civilă erau vremuri de pătimire pentru creştini.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Eusebiu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul II
Protestantismul de la 1517-1789
 
A. Reformaţia lui Luther sau luteranismul. Începutul şi răspândirea reformaţiei în Germania
4. Luteranismul în Germania victorios în lupta cu romano-catolicismul
 
§. 169. Cum s-a înfiinţat protestantismul sau reformaţia
B. Reformaţia lui Ulrich Zwingli sau zwinglianismul. Cum a început şi cum s-a răspândit în Elveţia

Mai tot într-un timp cu revoluţia religioasă, pe care o făcu Luther în Germania, începu o asemenea revoluţie şi reformă religioasă în Elveţia germană. Autorul ei fu Ulrich Zwingli, preot de mir (1519-1531). Această revoluţie a sfârşit-o în Elveţia franceză, încă înainte de a muri Luther, (de la 1536) Ioan Calvin, jurisconsult şi teolog francez († 1564). El modifică reformaţia lui Zwingli şi o completă. Partizanii lui Zwingli şi mai târziu ai lui Calvin sau zwinglianii şi calviniştii (calvinii) se numesc îndecomun şi ,,reformaţi” simplu, sau evanghelici de confesiune elvetică, pe când ,,protestanţi” se numeau la început numai luteranii sau evanghelicii de confesiunea de la Augsburg. Tocmai mai târziu s-au numit protestanţi membrii tuturor comunităţilor religioase, ce s-au înfiinţat direct sau indirect din revoluţia religioasă a secolului XVI.

Citește mai departe...

Astăzi 15/28 iunie începe postul Sfinţilor Apostoli

 

În postul Sfinţilor Apostoli, în zilele de luni, miercuri şi vineri se posteşte fără vin şi untdelemn, iar în zilele de marţi, joi, sâmbătă şi duminică cu vin şi untdelemn. De asemenea, în acest post, în zilele de sâmbătă şi duminică este dezlegare la peşte.

Citește mai departe...

Diavolii revoluţionari ai Rusiei (VII)

 

Episodul anterior

 

Religia înainte de Revoluţie

În articolul său din 1905, ,,Socialism şi religie”, Lenin explica atitudinea Partidului Social Democratic Muncitoresc faţă de religie în general şi faţă de Biserica Ortodoxă Rusă în particular. Remarcând proletarizarea şi secularizarea care decurgea din ea a forţei de muncă urbane în Rusia pre-revoluţionară, el scria:

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXXXII)

 

Episodul anterior

 

CARTEA A IX-A

(Luca 19, 29 - 20, 41)

,,Şi a fost când s-a apropiat de Vitfaghi şi Vitania, către muntele ce se cheamă al Măslinilor, a trimis doi din ucenicii săi, zicând: Mergeţi în satul care este înaintea voastră; întru care intrând veţi găsi un mânz legat, pre care nimeni din oameni niciodată nu a şezut” (Luca 19, 29-30).

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (XIV)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
 

Episodul anterior

Partea a II-a

Capitolul 2

Despre aceea că nu se cuvine să ne mângâiem foarte cu cinstea şi slava omenească

  1. Nu dori, omule, să fii cinstit şi slăvit de oameni, ca să nu te lipseşti de slava dumnezeiască. Nu te mângâia foarte cu slava lumii acesteia ca să nu fii degrabă amărât de necinste. După slavă şi cinstire omenească, în chip obişnuit şi neaşteptat urmează deseori necinste, după bunăstarea pământească zădărnicirea acesteia; după veselie şi trupească petrecere necaz şi întristare, căci veacul acesta este schimbăcios şi toate ale sale – lucruri şi întâmplări – sunt trecătoare: după bunăstare vine în urma ei întotdeauna schimbarea şi lipsirea.

Citește mai departe...

Ambasador la Constantinopol (IV)

– Martor ocular al genocidului armenilor –

 

Episodul anterior

 

,,Revoluţia” de la Van [continuare]

Nici nu încape îndoială că Gevdet sosise la Van cu instrucţiuni precise să nu mai rămână picior de armean în toată provincia, dar, în primele câteva luni, condiţiile nu au fost coapte pentru o operaţiune de asemenea anvergură. Pe de o parte, Gevdet însuşi era plecat pe frontul rusesc din Caucaz; pe de altă parte, dată fiind apropierea duşmanului, era mai înţelept pentru turci să se abţină de a-i maltrata pe armenii din Van. Dar, la începutul primăverii, ruşii s-au retras temporar. Deşi este o tactică în general recunoscută drept bună ca o armată victorioasă să pornească pe urmele duşmanului când acesta se retrage, în concepţia generalilor turci retragerea rusă a constituit o întorsătură binevenită a războiului, pentru că în acest fel armenii rămăseseră fără protectori şi, deci, la bunul plac al trupelor otomane.

Citește mai departe...

SFINTII DIN CATACOMBELE RUSIEI (VIII)

Mitropolitul Iosif al Petrogradului († 1938) şi începutul Bisericii din Catacombe

de profesor I.M. Andreev

 
 
Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă;
temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul
să le piardă în gheena
(Matei 10, 28)
 
Epistolele Mitropolitului Iosif al Petrogradului
 
Iată principalele epistole care au ajuns până la noi de la cel dintâi
conducător al Bisericii din Catacombe, care demonstrează poziţia sa
neînfricată împotriva serghianismului chiar de la apariţia lui
 
Schisma serghianistă din 1927
3. Rezoluţie asupra raportului vicarilor Petrogradului
Document din 23 decembrie 1927
 

Pentru a condamna şi contracara ultimele acţiuni ale mitropolitului Serghie, care sunt contrare duhului şi binelui Sfintei Biserici a lui Hristos, în condiţiile actuale noi nu avem alte mijloace în afară de o îndepărtare decisivă de el şi o ignorare a poruncilor lui. Fie ca aceste porunci să fie acceptate de acum încolo doar de hârtia pe care sunt scrise, care tolerează orice, şi de aerul nesimţitor care conţine orice, dar nu de sufletele vii ale fiilor credincioşi ai Bisericii lui Hristos.

Citește mai departe...

SECULARIZAREA AVERILOR BISERICII

Amestecul statului în Biserica din România (I)

de Nicolae Iorga[1]

 

Episodul anterior

I. Lupta şi înfrângerea mitropolitului Veniamin

Cu aceşti oameni, atâţia dintre ei foarte luminaţi, unii bine înzestraţi sufleteşte, şi toţi – afară de acel Neofit[2] care, urând Revoluţia de la 1848, a fost silit să o servească, a trădat-o, i-a prigonit afiliaţii, pentru ca pe urmă să cadă tot pentru păcatele sale revoluţionare (27 iulie 1849) –, desăvârşiţi patrioţi în cel mai vechi şi mai frumos înţeles al cuvântului, Biserica Românească ar fi putut lua un nou avânt şi scrie un bogat capitol în istoria timpurilor nouă. Ceea ce a împiedicat-o de la aceasta a fost amestecul statului, care, de la Chiselev până în timpul de azi, a luat-o în stăpânire, uneori încetul cu încetul, alteori prin lovituri mari neaşteptate, smulgându-i pe rând moşiile, averea cealaltă, drepturile, autonomia sprijinită pe canoane, cultura proprie, şcolile speciale, autoritatea şi prestigiul, urmând întru aceasta când exemplul Rusiei cu Biserica robită, când al Apusului, cu Biserica pe alocuri cu totul izgonită afară din viaţa oficială, după ce însă i s-au luat mai toate mijloacele care-i pot îngădui să se ţie de sine.

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXV)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

24. BISERICA ÎN PERICOL ! [continuare]

Arhiepiscopul Teodosie (Protsiuk) de Omsk nu numai că a primit legaţi de la Vatican şi a coliturghisit deschis cu ei, chiar dumnezeiasca liturghie, ci l-a prezentat pe binecunoscutul Verenfried cu o ,,cruce episcopală ..., devenind astfel un prieten nedespărţit”[1] al sponsorului catolic bogat.

Citește mai departe...

Şase sisteme calendaristice în istoria Europei în ultimele două secole (III)

 

Episoadele anterioare

 

III. Calendarul revoluţionar al Uniunii Sovietice (calendarul bolşevic)

Ultima încercare majoră de reformă a calendarului a avut loc în 1929 de către guvernul Uniunii Sovietice, care a adoptat calendarul revoluţionar (sau calendarul bolşevic).

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la cartea Proorocului Iezechiil (LXXXII)

 

Episodul anterior

 

Apoi se poate spune: ,,Patru mese de o parte, şi patru mese de altă parte din dosul porţii” (Iezechiil 40, 42 – în citatul folosit de Sfântul Grigorie spune ‘pe părţile porţii’). Deci în timp ce credinţa şi viaţa, învăţătura şi proorocia sunt păzite în minţile celor buni, poarta noastră, adică înţelegerea Sfintei Scripturi, are patru mese pe o parte. Şi când printre popoarele care merg înainte sunt păstrate răbdarea şi bunătatea prin sfânta propovăduire, care păzea înainte tăierea împrejur şi jertfa printre cei pământeşti, sunt arătate de asemenea patru mese, ca să spunem aşa, pe cealaltă parte.

Citește mai departe...

Monahismul – scutul de apărare al Ortodoxiei (VIII)

- Istorisiri din diferite epoci ale creştinismului -

 

Episodul anterior

 

Sfântul Cuvios Ipatie († 446)

Cuviosul Ipatie era egumen al Mânăstirii Rufinienilor din Calcedon. Mai înainte încă de înscăunarea lui Nestorie, acest cuvios avusese o vedenie prin care i se descoperea abaterea patriarhului de la dreapta credinţă. Astfel, când comoara cea rea a inimii aceluia a început să iasă la iveală, şi Ipatie ,,a cunoscut cugetele lui Nestorie, că nu erau cele ce se cuveneau să fie, a şters îndată numele lui din dipticele bisericii, ca să nu mai fie pomenit la proscomidie.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Poate ştiinţa să înlocuiască creştinismul

de arhimandrit Galaction Cordun

din Mitropolia Ungro-Vlahiei

 
Bucureşti
1919
 
Prea Cuvioşiei Sale părintelui arhimandrit Gherman
Stareţul Sfintei Mânăstiri Neamţul Nou, Basarabia
 
În semn de adâncă recunoştinţă şi frumoase amintiri
Arhimandrit Galaction Cordun
 
I
 
Eu sunt calea, adevărul şi viaţa (Ioan 14, 6)
 

Au fost timpuri când oamenii s-au ridicat în contra ştiinţei în numele creştinismului, convinşi că această dumnezeiască învăţătură poate înlocui pentru oameni orice fel de ştiinţă.

Citește mai departe...

Rusia şi Răsăritul ortodox la sfârşitul secolului XIX (XVI)

Bătălia pentru Constantinopol

 

Episodul anterior

 

Încercări nereuşite de soluţionare a schismei bulgare [continuare]

Noua situaţie politică creată de războaiele balcanice a generat probleme semnificative pentru patriarhie, deoarece ea a pierdut cele mai multe din eparhiile sale prospere din Macedonia. La o şedinţă a Sinodului patriarhal, mitropoliţii au spus că deşi perpetuarea schismei bulgare convenea intereselor greceşti, după soluţionarea Chestiunii Răsăritene şi divizarea Macedoniei, autocefalia Bisericii Bulgare va trebui proclamată; apoi, exarhul va părăsi Constantinopolul şi patriarhia va fi silită să pună capăt schismei.

Citește mai departe...

Despre moarte şi înviere (I)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 
Din scrierile arhimandritului Serafim Alexiev († 1993)
În ciuda piedicilor şi încercărilor de tot felul, pe care realitatea din spatele Cortinei de Fier le aducea în fiecare zi păstorului ortodox, arhimandritul Serafim a rămas un semănător neobosit al cuvântului Evangheliei. Blând şi înţelept din fire, el a priceput că era cu totul zadarnic să discuţi cu ateii orbiţi, şi şi-a concentrat eforturile spre slujirea turmei cuvântătoare a lui Hristos şi păstrarea luminii Sfintei Evanghelii în inimile creştinilor ortodocşi împilaţiPC. Carti si articole 03-1
 
 
- Adevăr şi minciună despre viaţa de după moarte -
 
De ce un creştin ortodox nu poate fi ecumenist
de arhimandriţii Serafim Alexiev şi Serghie Jazadjiev

Citește mai departe...

Din scrierile Arhiepiscopului Averchie de Jordanville

Nevoinţa pentru virtute (VIII)

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

 

Episodul anterior

 

IV. Iubirea evanghelică şi altruismul omului [continuare]

În primul rând, este imposibil ca cineva să fie numit ,,creştin”, ba chiar mai mult ,,creştin adevărat”, dacă nu crede în Hristos, chiar dacă face bine altora. Creştinismul nu presupune numai fapte bune. Nu înseamnă doar moralitate. Creştin este persoana care acceptă în întregime învăţătura Domnului Iisus Hristos. Creştinul adoptă această întreagă învăţătură ca fiind viziunea sa de viaţă. Iisus Hristos ne-a învăţat nu numai să facem bine aproapelui, ci ne-a vorbit şi despre credinţa în Dumnezeu şi în El, ca Fiu întrupat al lui Dumnezeu, transformând această credinţă într-o condiţie necesară mântuirii. Fără credinţa că Iisus este Fiul lui Dumnezeu nu poate exista ideea de creştinism. Facerea de bine ca impuls al unei motivaţii necunoscute nu se poate egala cu religia creştină.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (VII)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
4
 

Ioan, supranumit Gură de Aur – Caracterul său – Primele sale studii – Primele sale scrieri – Predicile sale din Antiohia – El este ridicat pe scaunul Constantinopolului – Viaţa sa ca episcop – Râvna sa – Luptele sale cu curtea împărătească – Împărăteasa Eudoxia – Evtropie – Ioan Gură de Aur contribuie la căderea sa în dizgraţie – Mila sa faţă de el – Eudoxia vrea să-l piardă pe Gură de Aur după ce l-a pierdut pe Evtropie – Ioan Gură de Aur se ridică împotriva scandalurilor de la curte – Călătoria lui Ioan Gură de Aur în Asia – Un intrus pe scaunul Constantinopolului – Marii fraţi prigoniţi de Teofil al Alexandriei sub pretextul origenismului, se duc la Constantinopol – Ioan Gură de Aur se declară în favoarea lor – Epifanie la Constantinopol – Conduita sa anti-canonică – El părăseşte Constantinopolul şi moare întorcându-se în Cipru – Teofil la Constantinopol – Sinodul de la Chene – Exilul lui Ioan Gură de Aur – Întoarcerea sa – Noile lupte dintre el şi Eudoxia – Un nou sinod – Al doilea exil al său – Viaţa lui Ioan Gură de Aur în exil – Intervenţia lui Onorie, împăratul Apusului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea lui Ioan Gură de Aur către Inochentie, episcopul Romei – Opoziţie faţă de intervenţia Apusului în cauza lui Ioan Gură de Aur – Prigonirea susţinătorilor săi – Violenţele faţă de Ioan Gură de Aur – Moartea lui – Apologia sa – Învăţătura lui Ioan Gură de Aur

Citește mai departe...

DOCUMENTE ALE BISERICII

Conferinţa pan-ortodoxă de la Moscova din 1948

în periodicele religioase româneşti

 
 
Cum au redat periodicele româneşti Conferinţa de la Moscova din 1948, care este amintită astăzi în
istorii bisericeşti contemporane şi istorii ecumeniste ca o mare înţelegere a Bisericilor Ortodoxe locale
şi care, în realitate, este un episod ruşinos care nu ar mai trebui menţionat nicicând ...
 

Foaia Diecezană 1923, nr. 48 [9 decembrie 1923 s.n.], p. 7[1]

Ştiri

O delegaţie a Bisericii Ortodoxe Ruse, cum se vesteşte din Basarabia, va vizita România. Mitropolitul rus din Iaroslav, Beniamin şi arhiepiscopul de Costroma, Serafim, întovărăşiţi de o suită compusă din trei personalităţi bisericeşti, vor expune situaţia creată Bisericii Ortodoxe Ruse. Această delegaţie va vizita oraşele Atena, Bucureşti şi Belgrad în acest scop. Se afirmă că delegaţia va propune transferarea patriarhatului ecumenic din Constantinopol la Moscova[2].

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Etica creştină şi socialismul

 

Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1924

  

Câteva cuvinte despre Nietzsche

Înainte de a intra în subiectul ce ne-am propus să tratăm, găsim cu cale că nu ne va fi de prisos dacă vom spune câteva cuvinte şi despre aşa crezutul mare cugetător al secolului trecut, oprindu-ne în trecere şi la câteva puncte din doctrina învăţăturilor lui, tocmai pentru că au multă asemănare cu cele ale fracţiei extreme socialiste ce poartă numele de comunism, şi care pe noi ne interesează în chestiunea ce vrem să tratăm.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Aşezământul Sfintei Biserici Ortodoxe Universale

pentru venerarea şi invocarea sfinţilor în rugăciuni

 

Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1924

 

 

Omagiu Înalt Prea Sfinţiei sale

D. D. Dr. Miron Cristea, Mitropolitului Primat al ţării

 

În semn de admiraţiune şi adâncă recunoştinţă, pentru sprijinul şi încurajarea ce ne-a acordat atât în procurarea puţinelor clipe de odihnă sufletească, prin cuvântul şi scrisul nostru pentru lumea funcţionărească şi muncitorească ceferistă, cât şi în combaterea noilor curente religioase de care a început a nu fi scutită şi binecuvântata noastră patrie, – ortodoxă prin excelenţă –.

Ostenitorul

 

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Simţământul religios înnăscut în firea omului

de arhimandrit Galaction Cordun

 

Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1923

 

Istoria, străbătând mii de ani în trecutul omenirii, răscolind viaţa tuturor popoarelor din acest trecut îndepărtat în toate schimbările, şi fazele ei, şi înfigându-se cu ajutorul tradiţiunilor acestor popoare până şi în negura vremilor preistorice, ne dovedeşte, că la toate popoarele totdeauna a existat credinţa în Dumnezeu, pe care ele fireşte îl concepeau după gradul lor de cultură, mai mult sau mai puţin aproape de adevăr; dar în sfârşit, din cele mai vechi timpuri, exista credinţa într-o fiinţă supranaturală, în mâna căreia stă soarta omului, indiferent dacă această credinţă se raporta la un singur Dumnezeu, sau la mai mulţi, care în ultima analiză, nu erau decât atributele divinizate ale uneia şi aceleiaşi persoane.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Cuvinte de viaţă pentru cei trudiţi [1923]

 

Cuvântare despre Sfânta Biblie
Creştinul trebuie să aibă şi să citească Sfânta Evanghelie
Învăţătură despre ce este Biserica Domnului
Învăţătură despre mergerea la Biserică
Învăţătură despre prima cerere a rugăciunii domneşti
Învăţătură despre cererea a cincea din rugăciunea domnească
Învăţătură de Anul Nou
Învăţătură pentru cei ce vin la mărturisire
Învăţătură de cum trebuie să ne petrecem zilele de duminici şi sărbători

Citește mai departe...

Cu noi este Dumnezeu !

 

Săptămâna trecută, Î.P.S Mitropolit Vlasie a dat următorul comunicat:

 

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptslăvitorilor creştini

În aceste vremuri de epidemie mondială, vă rog pe toţi să se respecte toate deciziile şi legile date de conducerea ţării.

 

Cu regret şi respect şi cu arhiereşti binecuvântări,

 

Arhiepiscop şi Mitropolit

† Vlasie

 

 

Arhipăstorul nostru P.S. Flavian ne transmite că a venit vremea să ne rugăm cu toţii, fiecare în parte, oriunde ne-am afla, cu cât mai mult sârg şi să avem credinţă şi nădejde la Dumnezeu. Să nu uităm nici o clipă că El este Atotputernic şi Iubitor de oameni, şi că din iubire de oameni S-a răstignit pentru noi. Să ne încredinţăm nemăsuratei milostiviri a lui Dumnezeu şi să cerem Maicii Domnului, Apărătoarea noastră şi Arhistratega oştilor cereşti, să ne acopere cu Omoforul ei şi să ne păzească de toţi vrăjmaşii.

 

La un nou început de an

- Către cititorii noştri -

 

Intrăm într-un nou an calendaristic şi firesc ar fi – ca orice început – ca acesta să vină cu speranţe, cu vise, cu noi dorinţe spre mai bine. Vremurile pe care le trăim însă, încep să ne tulbure visele şi să ne umbrească speranţa de mai bine. Aceasta nu înseamnă că trebuie să deznădăjduim, ci mai degrabă să luăm aminte mai bine în jurul nostru şi să ne agonisim cele de folos. Orice om cu scaun la cap, când vede că vremurile sunt neprielnice, îşi agoniseşte cele de folos duhovniceşte mai abitir ca în vremuri de pace.

Citește mai departe...

Ecleziologia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România

 

După întâlnirea din martie 2014 şi după mai multe dezbateri între cele trei sinoade – Sinodul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, Sinodul Bisericii Ortodoxe Adevărate din Grecia şi Sinodul rus din diaspora – asupra diverselor teme ecleziologice, pe 6 august 2014, de praznicul Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România a aprobat şi a semnat un nou document ecleziologic, intitulat Adevărata Biserică Ortodoxă în faţă ereziei ecumenismului. Teme dogmatice şi canonice, care poate fi citit aici.

 

Documentul abordează următoarele teme:

I. Principiile ecleziologice de bază
II. Ecumenismul: pan-erezie sincretistă
III. Serghianismul: denaturare a canonicităţii
IV. Aşa-numita Ortodoxie oficială
V. Adevărata Biserică Ortodoxă
VI. Reîntoarcere în Adevărata Biserică Ortodoxă
VII. Spre convocarea unui Mare Sinod al Adevăratei Biserici Ortodoxe