----------------

 

Carti in site

 

--------------------

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Euseviu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Partea a II-a
Biserica de Apus de la Revoluţia franceză până în prezent (1789-1910)
 
Capitolul III
Protestantismul de la 1789 până în prezent (1910)
 
§. 198. Ştiinţa şi literatura teologică la protestanţi [partea a doua]
2. Raţionalismul istorico-critic, numit şi estetic, fiindcă s-a aliat întâi cu filozofia sentimentală sau de inimă, pe care o profesa Iacobi († 1819) şi Fries († 1843), aşa-zisa filozofie a ,,sufletelor alese”. Părintele acestei şcoale încă din primele decenii ale secolului XIX fu de Wette († 1849) exeget; însă mai târziu el, ca şi istoricul bisericesc Hase, coleg al său de idei, la început mai pozitiv, a trecut treptat la şcoala lui Schleiermacher, despre care vom trata mai jos. De Wette inaugură direcţia lui cu distrugerea autenticităţii cărţilor Vechiului şi Noului Testament; el este în genere şi părintele şcoalei celei mai nouă istorice critice de isagogie şi istorie biblică; de altfel de Wette mai ales în dogmatică era raţionalist moderat. De direcţia raţionalismului istoric critic este şi Gesenius, exeget († 1842), care a dat şi studiului limbii evreieşti un nou avânt, apoi Winer († 1858), merituos încă şi pentru scrieri, prin care se poate cunoaşte mai bine idiomul limbii greceşti a Noului Testament, mai recenţi sunt Hupfeld († 1866), Hitzig († 1875), Heinrich Ewald († 1875) ş.a.. Dar sub influenţa filozofiei hegelianilor tineri raţionalismul istoric-critic s-a transformat în

Citește mai departe...

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Critica noilor proiecte de reformă calendaristică

propuse de către Societatea Naţiunilor (I)

- Studiu calendaristic -

de dr. Vasile Gheorghiu

 

Schimbarea calendarului şi Pascalia iuliană

 

Note introductive

În timpurile din urmă citim tot mai adeseori atât în ziarele din străinătate, cât şi în cotidienele noastre ştiri abrupte, dar tot mai alarmante despre noi reforme calendaristice, care se pregătesc şi la care trebuie să ne aşteptăm în scurtă vreme.

Ziarul ,,Universul” din Bucureşti, în nr. 113, din 1 mai 1931, scrie: ,,O conferinţă de experţi se va ţine în curând la Liga Naţiunilor, la Geneva, spre a se lua o hotărâre cu privire la ‘raţionalizarea’ calendarului”.

Citește mai departe...

Patriarhul Athenagora al Constantinopolului

şi relaţiile sale cu Lumea Nouă (I) 

Arhiepiscopul Athenagora al Americii către proto-CIA:

,,Instrucţiunile voastre vor fi executate cu exactitate”

 

De multă vreme nu mai este un secret că alegerea patriarhului Athenagora ca patriarh ecumenic a fost aranjată, sau cel puţin facilitată de guvernul Statelor Unite ale Americii. Însă este greu de scris despre acest lucru ca istoric deoarece dovezile decisive pentru acest fel de lucruri tind să fie ţinute secrete. Uneori, totuşi, câte ceva mai iese la iveală. Recent frunzăream documente vechi ale bazei de date ale CIA care au fost declasificate potrivit Actului de Libertate a Informaţiei (Freedom of Information Act, FOIA). Un dosar conţine o mulţime de documente de la agenţia predecesoare a CIA, OSS, toate concentrate asupra Greciei în timpul celui de-al doilea război mondial. Îngropate în cele aproape 300 de pagini ale acelui document sunt câteva elemente referitoare la patriarhul Athenagora, care la acea vreme era arhiepiscop al Arhiepiscopiei Greceşti a Americii de Nord şi Sud.

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (IV)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet

 

Episodul anterior

Capitolul 4

Despre aceea că în lucrarea minţii până atunci trebuie să ne trudim şi să ne nevoim, până când vom ajunge la luminarea ei

  1. Cugetarea omenească a lumii acesteia necesită învăţătură omenească cea dinafară, iar mintea cea duhovnicească – lăuntrică, trebuie să caute nu omeneasca învăţătură, ci cea dumnezeiască, de la Însuşi Domnul. Una este ştiinţa omenească şi alta este cunoştinţa lui Dumnezeu. După cum învăţătura omenească omul o deprinde de la oameni, tot aşa învăţătura dumnezeiască se cuvine a se învăţa de la Dumnezeu. Aşa cum omul, care nu a învăţat de la oameni, nu poate să priceapă pe măsură învăţătura omenească, tot astfel sufletul, care nu a învăţat de la Dumnezeu prin lucrarea minţii, prin rugăciune şi prin umilirea din inimă prin lacrimi, nu poate deprinde înţelepciunea lui Dumnezeu şi toate cele dumnezeieşti. Însă cel care a învăţat cele dumnezeieşti de la Dumnezeu poate pricepe şi toate cele omeneşti fără să fi învăţat nici o ştiinţă omenească. Cel care însă nu a învăţat cele dumnezeieşti de la Dumnezeu nicidecum nu poate pricepe de la sine cele dumnezeieşti, afară de cele omenesc-trupeşti. Duhul Sfânt este izvorul a toată înţelepciunea şi priceperea: doar cel care L-a dobândit poate cunoaşte şi pricepe toate cele dinafară şi cele lăuntrice.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Etica creştină şi socialismul (II)

 

Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1924

 

Partea I

Foarte mulţi adepţi însă are socialismul. Socialismul este definit (Katrein şi alţii) astfel: ,,Este un sistem popular-gospodăresc sau popular-economic, cu tendinţa de a introduce dreptul proprietăţii sociale neînstrăinabile asupra tuturor uneltelor de producţie, organizând prin intermediul unui stat democratic producţiunea şi repartizarea productelor”. Din acest motiv şi poartă el de obicei denumirea de învăţătură (doctrină) social-democrată.

Citește mai departe...

Din scrierile arhimandritului Serafim Alexiev

Nădejdea noastră

Cuvinte despre Fericiri (III)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

Smerenia îmbogăţeşte

Fireşte este ca cel smerit să primească, iar cel mândru să plece cu mâna goală. Cine este smerit ? Cel sărac cu duhul, adică acela care simte micimea sa, care înţelege că nu are nimic bun şi care, din pricina aceasta, cere de la Dumnezeu ca ultimul dintre săraci. El va primi după făgăduinţa Mântuitorului: Tot cel ce cere, ia, şi cel ce caută, află, şi celui ce bate, i se va deschide (Matei 7, 8). Dar cel ce se mândreşte că are, care îşi închipuie că este bogat şi că de nimic nu are trebuinţă, fără să ştie că este ticălos şi mişel şi sărac şi orb şi gol (Apocalipsis 3, 17) cum va primi el ? Şi aceştia sunt cei mândri. Nu pentru că sunt bogaţi ! Şi ei sunt săraci ca toţi ceilalţi oameni care au fost alungaţi din Rai. Dar ei au mândria care-i orbeşte şi îi împinge să creadă că sunt bogaţi şi de aceea nu au de ce să se umilească şi să ceară. Ei sunt bogaţi în neştiinţă şi orbire şi de aceea nu simt micimea lor duhovnicească.

Citește mai departe...

SECULARIZAREA AVERILOR BISERICII

Pagini din Istoria Sfintelor Mânăstiri Neamţu şi Secu (II)

scrisă de schiarhimandritul Andronic Popovici

 

A se vedea textul întreg în cadrul rubricii PAGINI DIN ISTORIA BISERICII

 

Încercarea de a înfiinţa un seminar în Mânăstirea Neamţului [continuare]

[...] Această înţelepciune şi luminare a minţii, în loc de a Sfântului Duh, a intrat în soborul Sfintelor Mânăstiri Neamţu şi Secu prin întemeierea seminarului.

Căci cu pricina greutăţii claselor programului ce s-a pus de ministrul bisericesc pentru această seminarie, în ce chip pare-mi-se că nici întru o parte de loc prin prejur se va fi aflând, au trebuit ca numaidecât prin silniciile ministrului bisericesc şi prin îngrozirile cu surgunii [surghiunii] şi cu pierdere de istov[1] a tuturor drepturilor mânăstirii să primească soborul măcar şi nevrând pe arhimandritul Dionisie Romano[2], cu numele cum că este stareţul acestor mânăstiri pe care domnul Grigorie Ghica mai întâi l-a rânduit la aceste mânăstiri locotenent de stareţ în locul arhimandritului Antonie, după cum şi însuşi prea sfinţitul mitropolit Sofronie, la mai în 19 zile, anul 1855, a făcut cunoscut soborului despre aceasta. Dar el a stat în Târgul Neamţului până ce marele logofăt Gheorghe Sturza şi cu beizadeaua[3] Iancu Ghica[4] şi Grigorie Cozadin, cei ce erau rânduiţi spre această lucrare, au silnicit soborul lavrei cu feluri de îngroziri ca să dea în scris cum că-l cere de stareţ mânăstirea pe Dionisie, şi încă cu rugăminte; precum şi de seminar se zice că s-a rugat soborul ca să fie înlăuntrul mânăstirii, despre care cred că veţi fi înţeles cum s-a rugat.

Citește mai departe...

Astăzi începe postul Sfinţilor Apostoli

 

În postul Sfinţilor Apostoli, în zilele de luni, miercuri şi vineri se posteşte fără vin şi untdelemn, iar în zilele de marţi, joi, sâmbătă şi duminică cu vin şi untdelemn. De asemenea, în acest post, în zilele de sâmbătă şi duminică este dezlegare la peşte.

 

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la cartea Proorocului Iezechiil (LXXVII)

 

Episodul anterior

 

6. Dar deoarece cuvântul despre învierea trupului ne-a fost înfăţişat, este extrem de trist şi jalnic să înţelegem că unii oameni stau în Biserică şi se îndoiesc de învierea trupului. Căci Părinţii din vechime credeau cu siguranţă că acest lucru se va petrece chiar atunci când ei nu aveau încă nici o pildă a acestei învieri. Deci ce condamnare merită cei care au primit deja pilda Dumnezeieştii Învieri şi cu toate acestea nu cred în propria lor înviere ? Ei deţin dovada şi nu au credinţa. Ei umplu Biserica dar fiindcă se îndoiesc de propria lor înviere stau cu mintea goală.

Citește mai departe...

Din scrierile Arhiepiscopului Averchie de Jordanville

Nevoinţa pentru virtute (III)

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

 

Episodul anterior

 

II. Mândria mărturisită şi smerenia creştină

Iubiţilor, să nu credeţi pre tot duhul, ci să ispitiţi duhurile de sunt de la Dumnezeu; că mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. Întru aceasta să cunoaşteţi Duhul lui Dumnezeu: tot duhul care mărturiseşte pre Iisus Hristos că au venit în trup, de la Dumnezeu este; şi tot duhul care nu mărturiseşte pre Iisus Hristos că au venit în trup, de la Dumnezeu nu este; şi acela este al lui antihrist, de care aţi auzit că va veni; şi acum în lume este (I Ioan 4, 1-3).

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XVIII)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

17. Batjocorirea sfintelor taine [partea a doua]

Nu daţi cele sfinte câinilor (Matei 7, 6)

 

- Sfânta împărtăşanie. Cea mai profundă taină a Bisericii este cea a sfintei împărtăşanii, sau euharistiei. ,,Dumnezeul-om Iisus Hristos a înfăptuit realitatea de necrezut pe pământ: noi, cei care suntem atât de ataşaţi de păcat, am intrat prin El într-o relaţie de sânge cu Dumnezeu, pentru că Sângele Lui de Dumnezeu-om este izvorul vieţii noastre veşnice, al nemuririi noastre asemenea Dumnezeului-om ... Dacă toate tainele Noului Testament, ale Bisericii şi ale Dumnezeului-om ar putea fi exprimate printr-o singură taină, atunci aceasta ar trebui să fie sfânta taină a euharistiei”[1].

Citește mai departe...

Arhiepiscopul Ilarion Troiţki – un titan al Ortodoxiei (I)

 

Din scrierile arhiepiscopului Ilarion Troiţki (1886-1929)
 
 
 
- Scrisoare către dl. Robert Gardiner, secretar al Comisiei pentru organizarea unei Conferinţe Mondiale a Comunităţilor Creştine -
a Arhiepiscopului Ilarion Troiţki († 1929), scrisă în 1916, pe când era arhimandrit

 

Arhiepiscopul Ilarion, în lume Vladimir Alexeevici Troiţki, s-a născut în anul 1886 în satul Lipiţî, judeţul Kaşirsk, gubernia Moscova, într-o familie de preoţi. Bunicul ierarhului, tatăl său, preotul Piotr Troiţki, iar mai târziu şi fratele au slujit în Biserica Buna Vestire, lângă care au şi fost înmormântaţi. Viitorul ierarh şi-a petrecut copilăria într-o atmosferă de religiozitate şi păstrare a tradiţiilor credinţei ortodoxe. Mai târziu, de fiecare dată când venea pentru câteva zile acasă, părintele Ilarion slujea în această biserică, în care se adunau toţi credincioşii din satele învecinate. Era o adevărată sărbătoare atunci pentru întreaga suflare ortodoxă.

Citește mai departe...

Meşteşugul rugăciunii (XIV)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

5. Rugăciunea pentru cei adormiţi [continuare]

Credinţa noastră, că scumpii noştri adormiţi viază cu duhul, este susţinută de asemenea de mai multe dovezi ale logicii şi psihologiei. Noi îi iubim pe cei adormiţi deoarece ei există şi după moartea lor şi sunt vii la Dumnezeu. O mamă îşi iubeşte copilul în chip jertfelnic. Însă mai mult îl iubeşte după ce el moare. Ce om raţional şi simţitor va învinui pe maicile pline de amărăciune şi ieşite din minţi, atunci când continuă să-i iubească pe copiii lor ca şi cum ar iubi pe copiii vii şi cu mai multă înţelepciune se îngrijesc de ei ?

Citește mai departe...

Prigonirea monahilor din Muntele Athos de către Patriarhia Constantinopolului (XIX)

de părintele Patric Ranson

 

Episodul anterior

 

Anexa 3

Despre părintele Efrem

 

Introducere

Expulzarea monahilor de la Schitul Sfântul Prooroc Ilie face parte, aşa cum am subliniat pe larg, dintr-un proiect de normalizare a Muntelui Athos şi de reducere, prin toate mijloacele, a tuturor vocilor discordante. Este de asemenea o răzbunare după scandalul provocat de un egumen vestit din Muntele Athos, părintele Efrem de la Mânăstirea Filotheou care, când a descoperit starea duhovnicească a arhiepiscopului grec al Americii, s-a refugiat sub omoforul Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora. Pentru a se răzbuna pe acest egumen şi pentru a-l înspăimânta, neo-athoniţii, adunându-se pentru un sinod patriarhal, au declarat Biserica Rusă din emigraţie ‘fără har’ şi ‘în afara Bisericii’. Această declaraţie a câtorva egumeni proveniţi din frăţietăţi străine de Athos, şi făcând uz de autoritatea milenară a Sfântului Munte, a stârnit reacţii.

Citește mai departe...

SFINTII DIN CATACOMBELE RUSIEI (III)

Episcopul Maxim al Serpuhovului († 1930)

de profesor I.M. Andreev

 

Chiar dacă toată lumea va intra în comuniune
cu patriarhul (eretic), eu nu voi intra
Sfântul Maxim Mărturisitorul

 

Partea a II-a

În ciuda stricteţii extreme a disciplinei din lagărul Solovki, care însemna că ei riscau să fie torturaţi şi împuşcaţi, vlădicii Victor, Ilarion, Nectarie şi Maxim nu numai că slujeau adeseori împreună în taină în pădurile insulei, ci şi au săvârşit hirotonii de noi episcopi. Acestea erau săvârşite în cea mai mare taină chiar faţă de cei mai apropiaţi ai celor hirotoniţi, astfel încât, în caz de arest şi tortură, ei să nu poată da în mâinile GPU episcopi cu adevărat secreţi. Abia în ajunul plecării mele de la Solovki am aflat de la prietenul meu apropiat, un preot celibatar, că el nu mai era preot, ci episcop.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (VI)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
3
 
Mişcarea intelectuală în Biserică la sfârşitul secolului al IV-lea – Sfântul Grigorie de Nyssa – Scrierile sale – Canonul său – Duhovnici, ai celor ce se pocăiau, la Constantinopol – Sfântul Epifanie, episcop de Salamina – Scrierile sale – Începuturile origenismului – Teofil al Alexandriei şi monahii din Egipt – Epifanie, Ioan de Ierusalim şi Ieronim – Rufin îl traduce pe Origen – Scrierile sale sunt condamnate în Roma – Epistolă a lui Anastasie, episcopul Romei, către Ioan al Ierusalimului – Condamnarea origenismului în Alexandria, Palestina şi Cipru, discuţiile lui Ieronim şi Rufin – Marile scrieri ale lui Ieronim – Învăţătura sa – Alţi scriitori bisericeşti – Sinesie de Ptolemaida şi alţi scriitori răsăriteni – Scriitori apuseni – Paulin – Rufin – Sulpiciu Sever şi alţii – Nichita de Remesiana, apostolul barbarilor de pe cele două maluri ale Dunării şi din Rusia – Augustin – Convertirea sa – Primele sale scrieri – El este ridicat la preoţie, apoi la episcopat (396); lucrările sale până în această epocă

Citește mai departe...

Activităţile ecumeniste ale Bisericii Ortodoxe Bulgare:

considerente, motivaţii, consecinţe (II)

de Momchil Metodiev

 

Articol apărut în

Religia în Europa Răsăriteană XXXII, nr. 3 (august 2012)

 

Partea I

Consiliul Mondial al Bisericilor: ,,Obiect de infiltrare”

În mod paradoxal, Patriarhia Bulgariei, nou înfiinţată în 1953, a devenit tot mai provincială şi izolată. Ridicarea la rang de patriarhie a fost făcută fără acordul Constantinopolului, ceea ce a afectat încă o dată relaţiile cu Patriarhia Ecumenică, relaţii care au rămas tensionate deşi ele au fost ,,rezolvate” oficial în 1961. Patriarhia Bulgariei a devenit total dependentă de Patriarhia Moscovei şi de statul comunist bulgar. Acest izolaţionism a fost un factor important în cea mai decisivă perioadă a relaţiilor Biserică-stat, când opoziţiei puternice din Sinod i s-a tăiat sprijinul străin.

Citește mai departe...

Cu noi este Dumnezeu !

 

Săptămâna trecută, Î.P.S Mitropolit Vlasie a dat următorul comunicat:

 

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptslăvitorilor creştini

În aceste vremuri de epidemie mondială, vă rog pe toţi să se respecte toate deciziile şi legile date de conducerea ţării.

 

Cu regret şi respect şi cu arhiereşti binecuvântări,

 

Arhiepiscop şi Mitropolit

† Vlasie

 

 

Arhipăstorul nostru P.S. Flavian ne transmite că a venit vremea să ne rugăm cu toţii, fiecare în parte, oriunde ne-am afla, cu cât mai mult sârg şi să avem credinţă şi nădejde la Dumnezeu. Să nu uităm nici o clipă că El este Atotputernic şi Iubitor de oameni, şi că din iubire de oameni S-a răstignit pentru noi. Să ne încredinţăm nemăsuratei milostiviri a lui Dumnezeu şi să cerem Maicii Domnului, Apărătoarea noastră şi Arhistratega oştilor cereşti, să ne acopere cu Omoforul ei şi să ne păzească de toţi vrăjmaşii.

 

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Cuvinte de viaţă pentru cei trudiţi [1923]

 

Cuvântare despre Sfânta Biblie
Creştinul trebuie să aibă şi să citească Sfânta Evanghelie
Învăţătură despre ce este Biserica Domnului
Învăţătură despre mergerea la Biserică
Învăţătură despre prima cerere a rugăciunii domneşti
Învăţătură despre cererea a cincea din rugăciunea domnească
Învăţătură de Anul Nou
Învăţătură pentru cei ce vin la mărturisire
Învăţătură de cum trebuie să ne petrecem zilele de duminici şi sărbători

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Simţământul religios înnăscut în firea omului

de arhimandrit Galaction Cordun

 

Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1923

 

Istoria, străbătând mii de ani în trecutul omenirii, răscolind viaţa tuturor popoarelor din acest trecut îndepărtat în toate schimbările, şi fazele ei, şi înfigându-se cu ajutorul tradiţiunilor acestor popoare până şi în negura vremilor preistorice, ne dovedeşte, că la toate popoarele totdeauna a existat credinţa în Dumnezeu, pe care ele fireşte îl concepeau după gradul lor de cultură, mai mult sau mai puţin aproape de adevăr; dar în sfârşit, din cele mai vechi timpuri, exista credinţa într-o fiinţă supranaturală, în mâna căreia stă soarta omului, indiferent dacă această credinţă se raporta la un singur Dumnezeu, sau la mai mulţi, care în ultima analiză, nu erau decât atributele divinizate ale uneia şi aceleiaşi persoane.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Aşezământul Sfintei Biserici Ortodoxe Universale

pentru venerarea şi invocarea sfinţilor în rugăciuni

 

Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1924

 

 

Omagiu Înalt Prea Sfinţiei sale

D. D. Dr. Miron Cristea, Mitropolitului Primat al ţării

 

În semn de admiraţiune şi adâncă recunoştinţă, pentru sprijinul şi încurajarea ce ne-a acordat atât în procurarea puţinelor clipe de odihnă sufletească, prin cuvântul şi scrisul nostru pentru lumea funcţionărească şi muncitorească ceferistă, cât şi în combaterea noilor curente religioase de care a început a nu fi scutită şi binecuvântata noastră patrie, – ortodoxă prin excelenţă –.

Ostenitorul

 

Citește mai departe...

La un nou început de an

- Către cititorii noştri -

 

Intrăm într-un nou an calendaristic şi firesc ar fi – ca orice început – ca acesta să vină cu speranţe, cu vise, cu noi dorinţe spre mai bine. Vremurile pe care le trăim însă, încep să ne tulbure visele şi să ne umbrească speranţa de mai bine. Aceasta nu înseamnă că trebuie să deznădăjduim, ci mai degrabă să luăm aminte mai bine în jurul nostru şi să ne agonisim cele de folos. Orice om cu scaun la cap, când vede că vremurile sunt neprielnice, îşi agoniseşte cele de folos duhovniceşte mai abitir ca în vremuri de pace.

Citește mai departe...

Ecleziologia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România

 

După întâlnirea din martie 2014 şi după mai multe dezbateri între cele trei sinoade – Sinodul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, Sinodul Bisericii Ortodoxe Adevărate din Grecia şi Sinodul rus din diaspora – asupra diverselor teme ecleziologice, pe 6 august 2014, de praznicul Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România a aprobat şi a semnat un nou document ecleziologic, intitulat Adevărata Biserică Ortodoxă în faţă ereziei ecumenismului. Teme dogmatice şi canonice, care poate fi citit aici.

 

Documentul abordează următoarele teme:

I. Principiile ecleziologice de bază
II. Ecumenismul: pan-erezie sincretistă
III. Serghianismul: denaturare a canonicităţii
IV. Aşa-numita Ortodoxie oficială
V. Adevărata Biserică Ortodoxă
VI. Reîntoarcere în Adevărata Biserică Ortodoxă
VII. Spre convocarea unui Mare Sinod al Adevăratei Biserici Ortodoxe