----------------

 

Carti in site

 

--------------------

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Eusebiu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul II
Protestantismul de la 1517-1789
 
A. Reformaţia lui Luther sau luteranismul. Începutul şi răspândirea reformaţiei în Germania
4. Luteranismul în Germania victorios în lupta cu romano-catolicismul
 
§. 169. Cum s-a înfiinţat protestantismul sau reformaţia
B. Reformaţia lui Ulrich Zwingli sau zwinglianismul. Cum a început şi cum s-a răspândit în Elveţia

Mai tot într-un timp cu revoluţia religioasă, pe care o făcu Luther în Germania, începu o asemenea revoluţie şi reformă religioasă în Elveţia germană. Autorul ei fu Ulrich Zwingli, preot de mir (1519-1531). Această revoluţie a sfârşit-o în Elveţia franceză, încă înainte de a muri Luther, (de la 1536) Ioan Calvin, jurisconsult şi teolog francez († 1564). El modifică reformaţia lui Zwingli şi o completă. Partizanii lui Zwingli şi mai târziu ai lui Calvin sau zwinglianii şi calviniştii (calvinii) se numesc îndecomun şi ,,reformaţi” simplu, sau evanghelici de confesiune elvetică, pe când ,,protestanţi” se numeau la început numai luteranii sau evanghelicii de confesiunea de la Augsburg. Tocmai mai târziu s-au numit protestanţi membrii tuturor comunităţilor religioase, ce s-au înfiinţat direct sau indirect din revoluţia religioasă a secolului XVI.

Ulrich Zwingli era cu aproape 2 luni mai tânăr decât Luther (fiind născut 1 Ianuar 1484); în 1506 fu paroh în Glar, apoi preot militar al trupelor papale din Elveţia şi de la 1516 paroh în Einsiedeln, în sfârşit de la 1519 paroh în Zurich. El încă cu un an înainte de Luther începu să atace unele puncte din sistemul dominant în Biserică, aşa pelerinagiile, icoanele miraculoase etc. Dar când veni în Elveţia vestea despre scularea lui Luther se entuziasmă şi Zwingli de aceeaşi idee, a realiza o reformă de jos în sus. El se întări în proiectul său cu atât mai mult în 1518, când şi în Elveţia sosi pentru a predica indulgenţa Bernard Samson, un franciscan.

Ulrich Zwingli, bărbat cu cultură umanistă, deşi nici pe departe religios ca Luther, ataca acum înflăcărat pe predicatorul de indulgenţe, pe care din această cauză episcopul din Constanţa curând îl depărtă, iară de la 1519 Zwingli propaga şi o reformă radicală a Bisericii. Pentru această idee el câştigă curând şi poporul precum şi autoritatea republicană din Zurich. El voi şi mai mult decât Luther a face reforma Bisericii numai pe baza Sfintei Scripturi şi deci a suprima tot ce nu se poate demonstra cu Sfânta Scriptură. A respins ierarhia, celibatul şi monahismul, postul şi missa ca jertfă. Iar în 1524, când se şi căsători, Zwingli aruncă din biserică icoane şi cruci, lumini, altare, pe care Luther le-a păstrat şi în 1525 introduse un cult simplu şi de tot sobru. Missa plină de ceremonii fu înlocuită cu rugăciune şi predică, iară de patru ori pe an şi cu o cină, la care se întrebuinţau discuri şi potire de lemn.

În doctrină Zwingli fu de asemenea mult mai simplist decât Luther. El considera euharistia numai semn al amintirii de corpul şi sângele Domnului şi nu voia să admită doctrina lui Luther că în pâine şi vin, cu ele şi sub ele este prezent în realitate corpul şi sângele Domnului; pentru Zwingli pâinea şi vinul erau numai un simbol al corpului şi sângelui Domnului; el declară că Domnul când a zis: ,,Acesta este corpul meu şi acesta este sângele meu”, a voit a zice numai: ,,Acesta însemnează corpul meu şi acesta însemnează sângele meu”.

Reforma din Zurich fu aprobată şi imitată şi în alte cantoane. Ierarhia şi teologii reprezentanţi ai romano-catolicismului tot credeau că prin discuţii vor putea domoli pe Zwingli şi pe partizanii lui. De aceea de la 1523 până la 1528 s-au încercat între Zwingli şi teologii romano-catolici diferite discuţii, în care ca reprezentant al catolicismului fu tot dr Eck († 1543). Însă Zwingli şi partizanii săi voiră a primi ca bază pentru discuţie numai Sfânta Scriptură, iară catolicii neputând apăra cauza lor numai cu Sfânta Scriptură, au fost nevoiţi să-şi caute de drum. Până la 1529 au rămas fidele romano-catolicismului numai 5 cantoane: Şwyz (Schwiyz), Uri, Unterwalden, Lucerna şi Zug. Dar cantoanele, care îmbrăţişară reformaţia lui Zwingli, voiră a constrânge şi pe cele rămase catolice de a primi reforma Bisericii. S-a încins între ele o luptă şi în 1531 catolicii zdrobiră pe reformaţi lângă Kappel. Însuşi Zwingli căzu în luptă. După această înfrângere cantoanele reformate fură nevoite a lăsa în pace pe cele catolice.

Zwingli avu şi colaboratori, între care cel mai distins fu Ioan Oecolampadiu (Hussgin sau Heussgen, nu Hausschein † 1531, la 6 săptămâni după Zwingli). Ei veniră în contact cu Luther, însă acesta simţi că zwinglianii au alt duh decât dânsul, notabil îl scandaliza doctrina zwinglianilor despre euharistie, ca un simplu simbol. Carlstad († 1541), fost amic al lui Luther, trecu şi în chestia euharistiei în partea zwinglianilor; însă Luther îi numi ,,sacramentari” şi ,,fluşturatici”, buni de exterminat. În zadar s-au făcut încercări de a pune în acord pe ambii reformatori; Luther şi Zwingli se întâlniră cu ocazia unei conferinţe la Marburg în Hessa 1529; dar ei n-au putut cădea de acord şi Luther refuză de a sta în comunitate cu Zwingli.

Reformaţia, ce Zwingli înfăptui în Elveţia germană, trecu în 1530 şi în Elveţia franceză. Aici de la 1536 ea fu completată de Ioan Calvin cu modificări însemnate. Iară de la 1549 calviniştii respinse zwinglianismul şi din Elveţia germană. Astfel reformaţia Elveţiei încetă de a fi zwingliană şi deveni calvină, iară confesiunea zwingliană publicată în 1536 a rămas numai ca confesiunea elvetică cea dintâi sau cea mai veche (confessio Helvetica prior).

 
În episodul următor
C. Reformaţia lui Ioan Calvin (Jean Cauvin sau Chauvin)