----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Patriarhul Athenagora al Constantinopolului şi relaţiile sale cu Lumea Nouă (VII)

Guvernul american şi alegerea patriarhului Athenagora

 

Episodul anterior

 

La mijlocul secolului XX, fraţii Skouras – Charles, Spyros şi George – erau printre cei mai puternici oameni în industria filmului de succes. Charles era preşedinte al Fox West Coast şi finanţa construcţia Catedralei ortodoxe greceşti Sfânta Sofia din Los Angeles, folosindu-i pe prietenii săi vedete de cinema ca modele pentru icoane. George era şeful sălilor de cinema United Artists (acum Cinematografele Regal) şi lucra de asemenea ca agent OSS (precursorul CIA). Dar cel mai influent dintre toţi era Spyros: pe coperta din spate a memoriilor sale (publicate în 2013) este descris ca ,,cel mai influent imigrant grec din istoria americană şi unul din cetăţenii remarcabili ai Americii în perioada Războiului Rece”. Spyros a fost atât preşedintele Twentieth Century Fox timp de mai mult de 20 ani, cât şi preşedintele Prudential Lines, una din cele mai mari companii de navigaţie din ţară.

În 1948, în zorii Războiului Rece, patriarhul ecumenic Maxim al V-lea a fost izgonit din scaun şi înlocuit cu patriarhul Athenagora, care fusese anterior arhiepiscop al Americii de Nord şi de Sud (a se vedea episoadele anterioare). Există lacune bătătoare la ochi în documentele declasificate ale CIA, perioade critice în care nu există documente disponibile public. Având în vedere cât de îndeaproape urmărea CIA Patriarhia Ecumenică, pare puţin probabil ca aceste documente să nu existe; mai curând, ele rămân pur şi simplu clasificate.

 

Spyros Skouras

 

Recent, am intrat în posesia câtorva documente declasificate – 3 scrisori de la Spyros Skouras către vice-preşedintele de atunci Spyro Agnew şi preşedintele Richard Nixon, scrise în 1969. În aceste scrisori, Skouras oferă o relatare la prima mână a evenimentelor din preajma alegerii şi înscăunării patriarhului Athenagora care avusese loc cu 20 ani mai înainte, şi el cere, la îndrumarea lui Athenagora, încă o dată intervenţia americană în alegerea succesorului lui Athenagora.

În 1948, Spyros Skouras avea 55 ani şi luase cârma Twentieth Century Fox cu un an mai înainte. Iată cum a descris el interacţiunile sale cu secretarul de stat George Marshall, în scrisoarea sa din 28 mai 1969 către Agnew:

,,Precum v-am spus, regretatul general George Marshall, pe când era secretar de stat, m-a sunat şi mi-a cerut să-i spun opinia mea despre Arhiepiscopul Athenagora al Americii de Nord şi Sud pe atunci, acum patriarh al Constantinopolului. Generalul Marshall vroia să-l recomande pe arhiepiscop pentru a fi luat în considerare de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Greceşti din Istanbul pentru poziţia de patriarh al Constantinopolului.

La acea vreme, atât generalului Marshall, cât şi preşedintelui de atunci, Harry S. Truman, le era teamă că ar putea fi ales în această funcţie însemnată de patriarh al Constantinopolului al Bisericii Ortodoxe Greceşti un om care nu ar fi conştient de importanţa politicilor americane în străinătate, în special în Rusia comunistă şi statele sale satelit care sunt toate cel puţin 90% ortodoxe greceşti.

Erau, şi sunt, peste 300 milioane credincioşi ortodocşi greci în lume şi acesta era prin urmare un considerent important. Atât preşedintele Truman, cât şi generalul Marshall credeau că omul care era ales pentru funcţia de patriarh nu trebuia să fie doar un mare lider spiritual, care se bucura de stima şi afecţiunea tuturor supuşilor săi spirituali, ci unul care era de asemenea orientat către America în gândirea sa.

În afară de aceasta, el trebuia de asemenea să fie aprobat de guvernul turc şi să fie cetăţean turc înainte de a fi ales de Sfântul Sinod. Aceasta era potrivit termenilor Tratatului de la Lausanne, întocmit între Turcia şi Grecia în 1922.

Fireşte, eu l-am recomandat foarte mult pe înalt prea sfinţia sa, pe atunci arhiepiscop”.

Apoi Skouras continuă descriind mai în detaliu relaţia sa cu Athenagora şi opinia sa înaltă despre arhiepiscop. Apoi el spune:

,,În consecinţă, generalul Marshall, în calitatea sa de secretar de stat, nu a ezitat să-l susţină pe arhiepiscop şi datorită îndeosebi eforturilor şi influenţei sale, Sfântul Sinod a decis să-l aleagă pe arhiepiscopul Athenagora ca patriarh şi guvernul turc a fost de acord cu alegerea sa”.

Skouras înfăţişează apoi ce s-a întâmplat mai departe: călătoria lui Athenagora către Istanbul la bordul avionului particular al preşedintelui Truman, cu Skouras ca unul dintre pasagerii aleşi:

,,În 1949, preşedintele Truman a trimis avionul său privat – Vaca Sacră – să-l ducă pe arhiepiscop la Istanbul pentru înscăunarea sa şi un mic grup de greci şi americani de obârşie greacă, grup din care am avut cinstea să fac parte, l-a însoţit”.

 

* * *

 

Skouras încheie scrisoarea sa cerând o întrevedere cu preşedintele Nixon. El scrie: ,,Î.P.S. [Athenagora] este foarte preocupat de sănătatea sa şi de chestiunea succesorului său, şi cred cu putere că în acest moment chestiunea este de asemenea de foarte mare interes pentru Statele Unite, exact aşa cum era când dl. Truman era preşedinte şi George Marshall, ca secretar de stat, a realizat importanţa persoanei care este aleasă pentru a ocupa funcţia de patriarh al Constantinopolului”.

Skouras se pregătea să călătorească la Istanbul pentru a se întâlni cu guvernul turc şi spera să-l întâlnească pe Nixon înainte de această călătorie, şi pe 4 iunie 1969 (la aproximativ o săptămână după scrisoarea către Agnew), Skouras i-a scris lui Nixon însuşi pentru a-i cere o întrevedere, pe care el nu era capabil să o obţină. La întoarcerea sa din Turcia, Skouras i-a scris din nou lui Nixon (25 septembrie 1969). În ambele cazuri, el a reiterat istoria lui Truman, Marshall şi alegerea lui Athenagora. În scrisoarea din 25 septembrie, el a intrat în mai multe detalii despre obiectivele lui Athenagora în ce-l priveşte pe Nixon:

,,Deoarece am acţionat ca intermediar între înalt prea sfinţia sa şi generalul Marshall, patriarhul mi-a trimis un mesaj, în urmă cu 6 luni, prin unul din episcopii săi, care a cerut să-mi fie dat personal.

Când l-am văzut pe înalt prea sfinţia sa în vizita mea recentă la Istanbul, în mod firesc i-am explicat că nu am putut să vă văd până acum, din cauza programului dvs. extrem de încărcat cu atât de multe chestiuni vitale. El a înţeles şi şi-a exprimat speranţa că voi putea să vă văd curând. [...]

Înalt prea sfinţia sa are 84 ani şi în timp ce sănătatea sa este bună, el nu mai este atât de puternic pe cât obişnuia să fie. El este preocupat în mod firesc de problema succesorului său şi crede că situaţia de astăzi este la fel de critică ca cea de acum 20 ani când generalul Marshall l-a ales într-un mod atât de înţelept ca să devină patriarh, şi aceasta a garantat interesul şi atenţia noastră.

Sper sincer, domnule preşedinte, că veţi putea să-mi acordaţi timp curând când pot veni să vă văd să discutăm această chestiune importantă şi să vă dau mesajul încredinţat mie de înalt prea sfinţia sa".

 

* * *

 

Aici sunt două istorisiri: cea din 1948 şi cea din 1969. În 1948, administraţia Truman socotea Patriarhia Ecumenică un partener strategic cheie, şi în mare parte datorită Statelor Unite Athenagora, un pro-american devotat, a ocupat tronul Constantinopolului. El s-a dovedit a fi un aliat de nădejde al Statelor Unite în deceniile care au urmat. Precum explica el unui reporter de la Washington Post în 1965, ,,eu am fost corespondentul religios al doctrinei Truman”.

În 1969, patriarhul Athenagora, acum bătrân, se gândea la succesiunea sa, şi s-a întors către vechiul său prieten Skouras pentru a media între Fanar şi guvernul american. Administraţia Nixon era evident mult mai puţin interesată de Patriarhia Ecumenică decât administraţia Truman. Pe baza jurnalelor zilnice prezidenţiale aflate la dosar în Biblioteca Nixon, noi putem stabili că Nixon şi Skouras s-au aflat în aceeaşi încăpere de mai multe ori în lunile care au urmat – Skouras era un afacerist îndeajuns de mare pentru a intra pe lista de invitaţi la bancheturile exclusive de la Casa Albă. Dar în acele jurnale zilnice nu există nici un fel de notă despre o întrevedere particulară a lui Skouras cu Nixon privind Patriarhia Ecumenică. Skouras a murit în 1971, şi în anul următor a răposat patriarhul Athenagora însuşi.

Cei mai mulţi s-au aşteptat ca Athenagora să fie urmat în scaun de Mitropolitul Meliton al Calcedonului sau Arhiepiscopul Iacov al Americii de Nord şi de Sud, dar guvernul turc a tăiat ambele nume de pe lista candidaţilor, şi în final a fost ales patriarh manieratul Dimitrie.

 

Episodul urmator