Istoria Bisericeasca Universala (LVIII)

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ

şi

STATISTICA BISERICEASCĂ

de

Eusebiu Popovici

Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi

Capitolul II

Protestantismul de la 1517-1789

§. 179. Arta religioasă la protestanţi

§. 180. Misiunea protestanţilor sau propaganda lor între iudei şi păgâni

În secolele XVI, XVII şi XVIII protestantismul era încă în faşă şi avea să lupte mult cu catolicismul pentru existenţă şi drepturi egale, precum şi pentru apărarea sistemului său bisericesc în interior; totuşi chiar în acest timp el a lucrat cu zel şi în exterior, în misiuni nu neînsemnate. Nemulţumit numai a atrage la sine romano-catolici şi chiar creştini ortodocşi de Răsărit, cum am spus în istoria răspândirii sale, el se sili a converti şi iudei şi păgâni.

În această privinţă, anume în convertirea păgânilor, mai întâi calvinii au făcut o încercare în Brazilia 1555-1557 sub Villegaignon, vice-amiral francez, dar încercarea nu reuşi, căci el fu incapabil de o aşa întreprindere şi n-a justificat încrederea pusă într-însul; după calvini a făcut început Biserica luterană a Suediei. Încă din 1559 regele Gustav Wasa (1523-1560) începu a trimite misionari în Laponia, spre a converti pe locuitorii ei, parte încă păgâni. În această întreprindere misionarii suedezi au fost susţinuţi apoi şi de danezi şi de norvegieni; în ea s-a distins mai ales de la 1714 colegiul misionarilor din Copenhaga, înfiinţat de Frideric IV, regele Danemarcei (1699-1730), şi Toma de Westen († 1727), misionar din Norvegia.

După această întreprindere misionară a protestanţilor urmă apoi o încercare demnă de amintit a presbiterienilor englezi, (căci încercarea misionară ce făcu în Abisinia la 1635 Heyling, luteran german din Lubeck, nu se ştie ce rezultat avu). După ce s-au răspândit în America de Nord în secolul XVII, presbiterienii au propagat cu zel acolo creştinismul între indieni; chiar în secolul XVII s-a distins între ei misionarul John Elliot, care începând de la 1646 a propagat 44 ani († 1690); iar odată cu el, precum şi în tot cursul secolului XVIII, s-a distins familia Mayhew (pronunţă Meyhiu), din care cinci generaţii până la 1803 se devotară cu succes misiunii de a converti pe indieni şi a întemeia colonii de indieni creştini.

De la sfârşitul secolului XVI olandezii, înlocuind pe portughezi în India Orientală, impuneau indigenilor, care voiau să ocupe vreo funcţie la ei, a se boteza; dar pe la jumătatea secolului XVIII când încetă dominaţiunea olandezilor în India Orientală şi la 1796 şi în Insula Ceylon, spre a face loc celei engleze, care nu punea indigenilor atare condiţie, atunci toţi indienii, care se botezară sub olandezi, aşa zişii ,,creştini ai guvernului”, reveniră la religia lor, lepădând creştinismul de formă, ce le fusese impus de olandezi. De la 1706 danezii au propagat şi mai mult în coloniile lor din India Orientală, cu concursul misionarilor germani, între care mai alees misionarul Ziegenbalg (1706-1719) s-a distins traducând Biblia în limba poporului indian şi misionarul Schwartz, care a propagat aproape 50 ani (1749-1798).

Misionarii din Danemarca şi Norvegia au avut succes şi mai mare în Groenlanda. Încă din secolul XI (de la anul 1000) misionari din Islanda au propagat şi răspândit acolo creştinismul; dar împrejurări vitrege, poate şi fenomene elementare, precum închiderea Groenlandei cu totul de gheţari enormi, care pluteau pe aproape, au făcut că la începutul secolului XV calea spre Groenlanda fu aşa de impracticabilă, încât ea fu uitată complet şi creştinismul se stinse în ea. Acum de la 1721 Ioan Egede († 1758), pastor sufletesc din Norvegia şi fiul său, Paul Egede († 1789), au întreprins a introduce creştinismul din nou între locuitorii Groenlandei, în a căror patrie acum europenii puteau intra din nou şi avură bune rezultate, dându-le concurs de la 1733 şi herrnhutienii. Îndată după ce s-au organizat herrnhutienii şi metodiştii, mai exact cei întâi, chiar de la 1732 desfăşurară o activitate misionară în general foarte zeloasă, trimiţând misionari în toate părţile.

Misionarii herrnhutieni au propagat în America mai ales între indieni şi negri, iară cei metodişti mai ales între negri. Astfel în coloniile americane ale naţiunilor protestante s-au creştinat treptat cam un milion indieni şi cam 7 milioane negri, negreşit nu fără a fi recurs în acest scop şi la constrângere din partea guvernelor şi a proprietarilor de sclavi. În sfârşit de la 1728 misiunea protestanţilor germani de la Universitatea din Halle se adresă şi la iudei, însă ,,Institutum Iudaicum” de acolo, în care se preda studiile necesare spre a propaga creştinismul între iudei, şi a cărui activitate promitea mult, a fost în floare numai până la 1760. Misionari herrnhutieni din diferite ţări au încercat să convertească şi pe iudei, totuşi ei au reuşit a converti numai o mică parte.

În episodul următor

§. 181. Cum se întări din nou romano-catolicismul